Annulment of appeal against constitutional referral dismissal for failure to submit grounds after decision communication; inapplicability of precedent-unity mechanism to formal procedural defects

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de faţă:

La data de 24 februarie 2017, pe rolul Judecătoriei Constanţa s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. NEG TEREN S.R.L. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1,000 EURO (echivalentul în RON, calculat la cursul valutar valabil din ziua plăţii), reprezentând contravaloare parţială a indemnizaţiei de administrator datorată pentru perioada martie 2014, astfel cum a fost stabilit prin hotărârea AGA adoptata de cei patru asociaţi al societăţii.

În subsidiar, s-a solicitat stabilirea contravalorii remuneraţiei de administrator pentru munca prestată în favoarea societăţii şi obligarea pârâtei la plata remuneraţiei în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, aşa cum rezultă din înregistrările din Registrul Comerţului.

Pârâta NEG Teren S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia insuficientei timbrări a acţiunii, excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Constanţa în raport de valoarea capătului principal de cerere care este de 10.000 euro, deci sub valoarea de 200.000 RON, inadmisibilitatea celui de-al doilea şi al treilea capăt de cerere care au caracterul unor acţiuni în constatarea unei situaţii de fapt, anularea capătului al treilea ca urmare a neprecizării valorii pretenţiei, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile anterioare datei de 24.02.2014, în raport de dispoziţiile art. 2517 din C. civ.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată având în vedere că între părţi nu există un raport juridic care să fundamenteze acţiunea promovată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 28.04.2017 sub nr. x/2017 reclamantul A. a formulat o cerere, în contradictoriu cu pârâta S.C. Neg Teren S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1000 euro (4500 RON) reprezentând contravaloare parţială a indemnizaţiei de administrator datorată pentru perioada aprilie 2014, din indemnizaţia stabilită prin hotărârea AGA din 21.01.2009 de 10.000 euro/lună, precum şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv.

Reclamantul a solicitat, în subsidiar, să se constate dreptul său la plata unei indemnizaţii lunare în calitatea de administrator al societăţii şi stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizaţii retroactiv din aprilie 2014 până la momentul introducerii acţiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei astfel stabilite în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a mai solicitat, într-un al doilea subsidiar, ca instanţa să stabilească contravaloarea remuneraţiei pentru indemnizaţia de administrator, care este şi avocat de profesie, la valoarea de referinţă a remuneraţiei de avocaţi intracomunitari comparabilă cu avocaţii intracomunitari angajaţi într-o formă de angajare.

Pârâta S.C. Neg Teren S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa având în vedere valoarea obiectului cerere de chemare în judecată, inadmisibilitatea capetelor 2 şi 3 din acţiune şi prescripţia cu privire la pretenţiile solicitate anterior datei de 2.05.2014, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 31.01.2018 judecătoria a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 1.08.2017 sub nr. x/2017 reclamantul A. a formulat acţiune în contradictoriu cu pârâta S.C. Neg Teren S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1000 euro (4500 RON) reprezentând contravaloare parţială a indemnizaţiei de administrator datorată pentru perioada iulie 2014, din indemnizaţia stabilită prin hotărârea AGA din 21.01.2009 de 10.000 euro/lună, precum şi obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv.

Reclamantul a solicitat în subsidiar să se constate dreptul său la plata unei indemnizaţii lunare în calitatea de administrator al societăţii şi stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acestei indemnizaţii retroactiv din iulie 2014 până la momentul introducerii acţiunii, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei astfel stabilite în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator, potrivit prevederilor legale şi ale actului constitutiv, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a mai solicitat, în subsidiar, ca instanţa să stabilească contravaloarea remuneraţiei pentru indemnizaţia de administrator, care este şi avocat de profesie, la valoarea de referinţă a remuneraţiei de avocaţi intracomunitari comparabilă cu avocaţii intracomunitari angajaţi într-o formă de angajare.

Pârâta S.C. Neg Teren S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa având în vedere valoarea obiectului cerere de chemare în judecată, inadmisibilitatea capetelor 2 şi 3 din acţiune şi prescripţia cu privire la pretenţiile solicitate anterior datei de 1.08.2014, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a adus aceleaşi argumente ca şi cele prezentate în întâmpinările depuse în dosarele înregistrate pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. x/2017 şi nr. y/2017.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esenţă susţinerile din cererea de chemare în judecată, aducând argumente suplimentare în sensul admiterii acţiunii.

Prin încheierea din data de 16.02.2018 judecătoria a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 3608/02.04.2018, Judecătoria Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, reţinând, pe de o parte, că prin însumarea cuantumului indemnizaţiilor de 10.000 euro/lună solicitate de reclamant de la datele menţionate în fiecare din cele trei acţiuni conexate se depăşeşte cu mult valoarea de 200.000 RON (echivalentul a 44.000 euro la cursul de 4,5 RON/euro.

Acţiunea principală la care au fost conexate dosarele x/2017 şi nr. y/2017 a fost înregistrată la Tribunalul Constanţa la data de 14.05.2018.

În cursul judecăţii a fost trimis spre soluţionare, ca urmare a admiterii excepţiei conexităţii de către Judecătoria Constanţa şi dosarul nr. x/2017, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Neg Teren S.R.L. la plata sumei de 1000 euro reprezentând indemnizaţia de administrator pentru luna mai 2014, iar în subsidiar, constatarea dreptului său la o indemnizaţie lunară şi stabilirea cuantumului acesteia, cu obligarea pârâtei la plata acesteia din mai 2014 şi până la momentul introducerii acţiunii. În subsidiar, s-a mai solicitat stabilirea contravaloarea remuneraţiei la valoarea de referinţă a remuneraţiei de avocaţi intracomunitari comparabilă cu avocaţii intracomunitari angajaţi într-o formă de angajare.

În ceea ce priveşte valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamantul A. a precizat faptul că primul capăt de cerere din cadrul fiecărei acţiuni este de doar 4500 RON, echivalentul a 1000 euro, pentru care a asigurat plata taxei judiciare de timbru aferentă; capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata în continuare a indemnizaţiei de administrator are o valoare de 5500 RON (1000 RON pentru fiecare lună X 55 luni), fiind asigurată şi plata taxei judiciare de timbru corespunzătoare acestei sume.

În această situaţie, pârâta nu a mai susţinut excepţiile de netimbrare şi de anulare a capetelor 2 şi 3 din fiecare acţiune.

La termenul de judecată din data de 20.11.2018, instanţa a respins cererea reclamantului privind înscrierea în fals în ce priveşte contractul de asistenţă juridică încheiat de pârâta Neg Teren cu SCĂ B., ca inadmisibilă, considerentele acestei soluţii fiind prezentate în cuprinsul încheierii respective.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.12.2018, tribunalul a admis în parte excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatarea dreptului reclamantului la plata unei indemnizaţii în calitate de administrator al societăţii Neg Teren S.R.L. şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil respectivul capăt din acţiunea principală.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei noiembrie 2013- februarie 2014, fiind astfel respinse pretenţiile aferente intervalului menţionat ca prescrise.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14.02.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepţia de conexitate şi s-a dispus conexarea dosarului respectiv la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Constanţa.

În dosarul conexat, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Neg Teren la plata sumei de 1000 euro reprezentând indemnizaţie administrator datorată pentru luna aprilie 2015, iar în subsidiar, a solicitat stabilirea contravalorii remuneraţiei de administrator pentru munca prestată şi obligarea pârâtei la plata remuneraţiei în continuare până la momentul încetării mandatului de administrator.

Şi în acest dosar, pârâta Neg Teren S.R.L. a invoca, pe calea întâmpinării, prescripţia dreptului la acţiune, anularea capetelor de cerere formulate în subsidiar ca insuficient timbrate, inadmisibilitatea capătului privind constatarea dreptului la remuneraţia de administrator, anularea celui de-al treilea capăt de cerere ca urmare a neprecizării valorii pretenţiei dedusă judecăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 1170/02.07.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. x/2017 s-a respins acţiunea principală formulată de reclamantul A., ca nefondată.

S -au respins acţiunile conexe ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie

Prin încheierea din data de 19.03.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca inadmisibilă, excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei a Societăţii de avocaţi B..

S-a respins, ca nefondată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

S-au respins întrebările înlăturate din interogatoriul propus de reclamant pârâtei, întrucât acestea nu au legătură cu pretenţiile deduse judecăţii.

S-a respins proba testimonială propusă de reclamant.

S-a respins proba cu expertiza contabilă propusă de reclamant, apreciind că aceasta nu este utilă soluţionării cauzei.

S-a respins proba cu interogatoriul pârâtei, dat fiind că această probă a fost administrată deja în dosarul nr. x/2017, iar interogatoriile propuse în dosarele conexe sunt identice cu cel din dosarul principal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel incident pârâta S.C. NEG TEREN S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin întâmpinarea la apelul incident, apelantul pârât A. a solicitat:

1. să se constate inadmisibilitatea apelului incident, dat fiind faptul că încheierea respectivă nu a fost atacată de reclamant în apelul pe care l-a formulat;

2. a invocat excepţia netimbrării apelului incident;

3. a invocat excepţia tardivitatăţii formulării apelului incident, dat fiind faptul că apelul incident a fost formulat cu nerespectarea termenului de apel;

4. a invocat nulitatea actelor de procedură îndeplinite de apărătorul pârâtei, SCP B., conform art. 174 alin. (1), (2), Art. 178, Art. 179, noul C. proc. civ. coroborat cu art. 8, art. 6, art. 9, art. 114, art. 115 al Statutului profesiei de avocat; art. 3.2.3, Codul deontologic al avocaţilor europeni; decizia nr. 1486 din 27.10.2007 a UNBR; art. 46 alin. (1), Legea avocaţilor si alte norme de interes public pentru faptul ca aceştia pledează în mai multe dosare conexe în acelaşi timp împotriva propriului mandant;

5. lipsa calităţii de reprezentant a SCP B. SCA;

6. s-a înscris în fals în ceea ce priveşte contractul de asistenţă juridică pretins încheiat între S.C. Neg Teren S.R.L. şi SCP B. în anul 2017 pentru dosarul de fond, în subsidiar invocă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 304 C. proc. civ.

7. să se constate nulitatea cererii, conform art. 196 noul C. proc. civ.

8. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 315 alin. (1) C. proc. civ. privind audierea rudelor ca martori;

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului incident ca nefondat.

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 643 din 16 decembrie 2019, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304 şi 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

A respins apelul principal promovat de apelantul reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 1170/02.07.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2017, ca nefondat.

A respins apelul incident, promovat de apelanta pârâtă S.C. NEG TEREN S.R.L., împotriva încheierii din data de 19.03.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale dispusă de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 643 din 16 decembrie 2019, a declarat recurs reclamantul A..

La termenul de astăzi recurentul a formulat o cerere în temeiul art. 519 C. proc. civ., de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept ce vizează faptul că motivarea unei cereri de recurs, depusă după termenul de 2 zile prevăzut de art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportat la art. 487 şi art. 470 C. proc. civ., este în termen şi nu duce la nulitatea recursului. A invocat faptul că sub aspectul relevat, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este neunitară.

Recurentul a solicitat, aşadar, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la problema de drept referitoare la aplicarea/neaplicarea sancţiunii nulităţii recursului în cazul depunerii motivelor de recurs după termenul de 2 zile, având în vedere că există păreri divergente.

Înalta Curte, analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea unei chestiuni de drept, constată următoarele:

Prin dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ. sunt instituite mai multe condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de pronunţare a unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege o chestiune de drept, aceste condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ fiind următoarele: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare

Analiza condiţiilor de admisibilitate relevă următoarele:

În susţinerea cererii întemeiate pe dispoziţiile art. 519 C. proc. civ., recurentul a invocat existenţa unei practici neunitare cu privire la termenul de motivare a recursului declarat în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 304 şi 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Această cerere este inadmisibilă pe de-o parte, pentru că dispoziţiile vizate de cererea de sesizare, formulată în temeiul art. 519 C. proc. civ., nu au legătură cu fondul cauzei, nefiind lămuritoare cu privire la soluţionarea pe fond a recursului, ci se referă la prevederi legale de ordin formal ce vizează termenul de motivare a recursului, cu referire şi la termenul de declarare a acestei căi de atac.

Pe de altă parte, mecanismul de unificare a practicii neunitare este reprezentat de recursul în interesul legii, consacrat legal de art. 514 din C. proc. civ., care prevede că, "pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti."

Mecanismul de unificare a practicii judiciare, reglementat de art. 519 C. proc. civ., nu poate fi valorificat, atâta vreme cât legiuitorul a instituit anumite condiţii restrictive şi cumulative de admisibilitate, iar cel puţin una dintre acestea nu este îndeplinită.

Dat fiind faptul că cererea formulată de recurent nu îndeplineşte în totalitate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 C. proc. civ., instanţa o va respinge ca inadmisibilă.

Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., luând în examinare excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivării, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea/decizia prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs, care stipulează că, "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge însă, de la comunicarea hotărârii.

Art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impune cerinţa indicării în cuprinsul cererii de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Din coroborarea acestor texte legale rezultă faptul că exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii/deciziei prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se poate face în termen de 48 de ore de la pronunţare, însă în ceea ce priveşte motivarea recursului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., în sensul că motivarea recursului este necesar a fi făcută după comunicarea hotărârii, respectiv a încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Verificând aspectul privind comunicarea deciziei prin care s-a respins cererea de sesizare a CCR, Înalta Curte constată că aceasta s-a comunicat apelantului-reclamant la data de 22.04.2020, astfel cum, rezultă din dovada de comunicare semnată de către persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, legitimată ca atare (C.)- dosarul Curţii de Apel Constanţa, vol. II, comunicare realizată la sediul procesual ales indicat chiar de apelant prin cererea de apel principal (dosarul Curţii de Apel Constanţa, vol. I).

Dispoziţiile art. 29 alin. (5) ultima teză din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale au caracter special şi derogă în mod evident de la regulile generale instituite de C. proc. civ., în ceea ce priveşte termenul de declarare a recursului, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, potrivit căruia norma specială este de strictă interpretare, o normă generală neputând înlătura de la aplicare o normă specială, recursul fiind declarat în termen.

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procedurale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale tuturor părţilor.

În acest sens, Înalta Curte reţine că într-adevăr, recursul împotriva încheierii/deciziei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate are o fizionomie specială care îl diferenţiază de recursul obişnuit, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa sa de către însăşi Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 347/24.04.2012, nr. 321/09.05.2017 şi nr. 714/09.11.2017, astfel încât, motivarea acestuia nu trebuie făcută în termen de 48 de ore de la pronunţare, ci după comunicarea hotărârii.

Or, în cauza de faţă, recurentul susţine fără a dovedi acest lucru, faptul că ar fi depus prin e-mail anterior termenului de judecată motivele de recurs, respectiv cu o zi înaintea termenului de judecată, fapt ce nu se confirmă.

În condiţiile în care o atare afirmaţie nu a fost dovedită, instanţa nu poate ţine seama de ea, astfel că lipsa motivelor de recurs conduce la nulitatea acestuia.

Nedepunerea până la termenul de judecată a motivelor de recurs de către recurent a împiedicat desfăşurarea normală a procedurii sub aspectul posibilităţii de comunicare a acestor motive către intimată, având consecinţe şi asupra dreptului la un proces echitabil al acesteia, astfel că, reţinând şi urgenţa şi celeritatea cu care se soluţionează recursul împotriva acestor tipuri de încheieri/hotărâri, recursul va fi anulat ca nemotivat.

Recurentul avea astfel obligaţia de a exercita drepturile procedurale cu bună-credinţă, conform art. 10 din C. proc. civ., iar nedepunerea motivelor de recurs până la termenul de judecată fixat pentru judecarea acestuia, astfel încât să fie posibilă comunicarea lor către intimată, în scopul exercitării de către aceasta a dreptului la apărare, constituie o încălcare a acestui principiu ce guvernează procesul civil, iar sancţiunea aplicabilă este anularea recursului, reaua sa credinţă neputând fi consfinţită printr-o amânare a judecăţii recursului pentru a da posibilitatea motivării, cu atât mai mult cu cât de la data de 22.04.2020 până la data de 21 iulie 2020 au trecut aproximativ 3 luni, perioadă de timp suficientă pentru motivarea recursului. De altfel, reaua-credinţă a recurentului rezultă şi din susţinerea nedovedită de către acesta, în sensul că ar fi depus aceste motive la instanţă, însă acest lucru nu se verifică, ceea ce conduce la concluzia încălcării şi a obligaţiei procedurale de a proba afirmaţiile făcute în faţa instanţei.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte urmează să respingă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă şi să anuleze ca nemotivat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 643 din 6 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iulie 2020