Pension recalculation appeal dismissed as inadmissible due to statutory finality of social security decisions

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 22 ianuarie 2019 sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa, au solicitat recalcularea pensiilor, în raport cu salariile în acord global pentru toată perioada lucrată timp de 17 ani, conform salariilor obţinute în acord de la rubrica 3 din adeverinţe, care sunt asemănătoare cu cele din raportul de expertiză.

Prin sentinţa civilă nr. 628 din 10 aprilie 2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins cererea formulată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii au declarat apel.

Prin decizia nr. 2609 din 24 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 628 din 10 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii-reclamanţi au expus situaţia de fapt şi istoricul litigiului.

Recurenţii au făcut, de asemenea, trimitere la mijloacele de probă administrate în cauză.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

La 1 iulie 2020, recurenţii-reclamanţi au depus note scrise.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 2609 din 24 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă într-un conflict de asigurări sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (…)".

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Aşadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care sunt regăsite şi cele vizând asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare potrivit art. 634 alin. (1) teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 2609 din 24 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iulie 2020.