Cassation Appeal Annulled for Failure to Articulate Legality Grounds in Unjust Enrichment Claim for Port Rent

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 28 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta CN Administraţia Porturilor Dunării Fluviale S.A. Giurgiu (CN APDF S.A.) a solicitat obligarea pârâtei Societatea pentru Exploatare Portuară Drobeta S.A. la plata sumei de 510.434,64 RON constituind chirie neîncasată pentru suprafaţa teritoriu portuar de 17.567 mp utilizată în perioada 2 martie 2012 - 3 aprilie 2015, sumă formată din 241.559,43 RON chiria propriu-zisă, 170.081,42 RON penalităţi de întârziere şi 98.793,80 RON reprezentând TVA.

Prin sentinţa civilă nr. 37 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 241.559,43 RON reprezentând contravaloarea chiriei cuvenită reclamantei şi neîncasată în perioada 2 martie 2012 - 3 aprilie 2015 pentru suprafaţa de 17.567 mp teritoriu portuar, sumă la care se adaugă TVA datorat bugetului de stat; a respins capătul de cerere având drept obiect penalităţi de întârziere ca nefondat; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Prin decizia civilă nr. 144 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta CN APDF S.A. şi a admis apelul formulat de pârâta Societatea pentru Exploatare Portuară Drobeta S.A.; a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată şi a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2.968,10 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta CN APDF S.A., solicitând casarea hotărârii instanţei de apel şi trimiterea cauzei către aceeaşi instanţă pentru o nouă judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

După prezentarea situaţiei de fapt şi a soluţiilor pronunţate de instanţele de fond şi apel, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a ignorat probele din care rezulta în mod neechivoc existenţa unei împrejmuiri a terenului în suprafaţă de 17.567 mp cu privire la care se judecă părţile din prezentul dosar, precum şi pe cele din care rezultă că intimata-pârâtă a folosit în realitate o suprafaţă de 40.567 mp, şi nu una de 23.000 mp astfel cum este menţionat în contractul de închiriere nr. x din 2 martie 2012.

Mai arată recurenta-reclamantă că instanţa de fond a stabilit în mod corect temeiul acţiunii ca fiind îmbogăţire fără justă cauză şi că instanţa de apel a greşit atunci când nu a reţinut o culpă comună a părţilor în ceea ce priveşte stabilirea obiectului contractului de închiriere şi repararea prejudiciului produs recurentei prin folosirea de către intimată a unei suprafeţe mai mari de teren. Contrar celor reţinute de curtea de apel, autoarea căii de atac apreciază că raportul Curţii de Control îi dă dreptul de a se întoarce împotriva intimatei-pârâte pentru recuperarea prejudiciului.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul declarat în prezenta cauză este nul.

Prin încheierea din 4 martie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Aşadar, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

În speţă, din memoriul de recurs rezultă că, deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii fără a fi formulate critici concrete de nelegalitate împotriva deciziei din apel şi fără a se indica norma materială pe care instanţa a încălcat-o sau a aplicat-o greşit.

Recurenta-reclamantă este nemulţumită de modul în care instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt relativ la îndeplinirea condiţiilor instituţiei îmbogăţirii fără justă cauză, la suprafaţa de teren utilizată de intimata-pârâtă şi la culpa comună a părţilor, precum şi de modul în care a fost valorificat din punct de vedere al probelor raportul Curţii de Conturi, dar aceste nemulţumiri aduc în discuţie aspecte de netemeinicie, şi nu de nelegalitate, care nu mai pot fi analizate în stadiul procesual al recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând inexistenţa motivelor de nelegalitate, va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă CN APDF S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă CN ADMINISTRAŢIA PORTURILOR DUNĂRII FLUVIALE S.A. GIURGIU (CN APDF S.A.) împotriva deciziei civile nr. 144 din 22 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iulie 2020.