Road accident damages claim annulled on cassation for failure to develop legal grounds and impermissible factual re-litigation.

Şedinţa publică din data de 15 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2015 pe rolul Judecătoriei Bacău, secţia Civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii S.C. B. S.R.L., Primăria Comunei Săuceşti, prin primar, şi Consiliul Judeţean Bacău, solicitând obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor în valoare de 300.000 RON, reprezentând daune materiale şi morale suferite în urma accidentului produs din cauza carosabilului acoperit de polei şi zăpadă, obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale conform O.G. nr. 13/2011 şi la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău şi a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. C. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 761 din 5 februarie 2016, pronunţată de Judecătoria

Bacău, secţia Civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 11 februarie 2016, sub acelaşi număr.

Prin precizările depuse la dosarul tribunalului, reclamanta a specificat că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 15.400 RON, reprezentând contravaloare drepturi salariale neprimite ca urmare a deteriorării stării de sănătate în urma accidentului, 1.500 euro, echivalentul sumei de 6.750 RON reprezentând contravaloarea autoturismului deteriorat, 500 RON contravaloare combustibil pentru toate deplasările efectuate la Iaşi - Spitalul de psihiatrie Socola, 3.000 RON contravaloare medicamente administrate atât în perioada de comă cât şi după această perioadă. S-au solicitat daune morale în valoare de 200.000 RON.

Consiliul Judeţean Bacău a solicitat introducerea în cauză a Serviciului Public Judeţean de Drumuri Bacău.

Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2017, instanţa a admis lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Comunei Sauceşti şi a dispus introducerea în cauză a Societăţii de Asigurare Reasigurare D. S.A, în calitate de intervenient forţat.

Prin încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2017 a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Bacău şi a fost respinsă acţiunea faţă de acest pârât, care a fost scos din citativ.

Prin sentinţa civilă nr. 260/2018 din 5 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de către Consiliul Judeţean Bacău împotriva Serviciului Public Judeţean de Drumuri Bacău, ca rămasă fără obiect; s-a respins cererea împotriva intervenientului forţat Societatea de Asigurare Reasigurare D. S.A.; s-a admis cererea de chemare în garanţie a S.C. C. S.R.L., formulată de către S.C. B. S.R.L.; a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 250.000 RON despăgubiri morale faţă de reclamantă şi la plata cheltuielilor de judecată respectiv contravaloare taxă de timbru în sumă de 3.000 RON. A fost obligată chemata în garanţie C. S.R.L către pârâta S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 250.000 RON despăgubiri morale datorate reclamantei şi la plata cheltuielilor de judecată, respectiv contravaloare taxă de timbru în sumă de 3.000 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel chemata în garanţie S.C. C. S.R.L. şi pârâta S.C. B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 310/2019 din 1 aprilie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelurile formulate, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. plata către reclamantă a sumei de 30.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, a obligat chemata în garanţie S.C. C. S.R.L. la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 3.000 de RON şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta A. şi chemata în garanţie S.C. C. S.R.L.

Prin memoriul de recurs, reclamanta A. a solicitat casarea hotărârii instanţei de apel, trimiterea cauzei către aceeaşi instanţă pentru o nouă judecată şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că din interpretarea coroborată a concluziilor raportului de expertiză tehnică auto referitoare la posibilitatea evitării accidentului de circulaţie cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului se putea stabili că pe suprafaţa carosabilă nu fusese răspândit material derapant şi că aceasta a fost cauza determinantă a accidentului. Această concluzie este susţinută şi de planşele foto din dosar. Mai arată recurenta-reclamantă că nu s-a dovedit că nu ar fi respectat viteza legală, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel, şi susţine că din înscrisurile medicale rezultă că suferă de multiple afecţiuni fizice şi psihice.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 486 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin cererea de recurs, chemata în garanţie S.C. C. S.R.L. solicită admiterea căii de atac formulate şi casare deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea recursului afirmă că, prin decizia pronunţată, instanţa de apel a încălcat toate principiile răspunderii delictuale şi contractuale deoarece a menţinut obligaţia recurentei-chemate în garanţie la plata despăgubirilor către recurenta-reclamantă deşi a reţinut culpa acesteia din urmă în producerea accidentului. Apelul a fost soluţionat cu încălcarea prevederilor legale deoarece instanţa de apel ar fi trebuit să aplice dispoziţiile art. 1350 C. civ., şi nu pe cele ale art. 1357 din acelaşi cod.

Într-o altă critică, subsumată aceluiaşi motiv de recurs, se susţine că recurenta-reclamantă este singura răspunzătoare de producerea accidentului şi, cu toate acestea, instanţele inferioare i-au acordat despăgubiri, cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1357 C. civ. şi fără a avea în vedere că nu au fost dovedite condiţiile răspunderii civile contractuale. Mai susţine recurenta-chemată în garanţie că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel cum au recunoscut administratorul drumului şi pârâta S.C. B. S.R.L., consideră că nu este legal să fie singura obligată plata de despăgubiri şi face trimitere la aspectele de fapt pe care îşi sprijină afirmaţiile. Aceeaşi parte subliniază că nu s-a dovedit culpa sa şi nici săvârşirea vreunei fapte ilicite, astfel că, în mod greşit, s-a reţinut existenţa vreunei răspunderi în sarcina sa.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-intervenient forţat Societatea de Asigurare Reasigurare D. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate în cauză.

Recurenta-chemată în garanţie S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantă, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nul.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantă, solicitând anularea acestuia pentru neîncadrarea în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul Serviciul Public Judeţean de Drumuri Bacău a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantă, solicitând anularea acestuia pentru neîncadrarea în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceeaşi parte a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de chemata în garanţie S.C. C. S.R.L., solicitând admiterea recursului.

Intimatul Consiliul Judeţean Bacău a formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză. A solicitat anularea recursului declarat de reclamanta A. pentru neîncadrarea în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi a invocat excepţia netimbrării recursului. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinările formulate de intimate, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de către acestea, ca neîntemeiate.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursurile declarate în prezenta cauză sunt nule.

Prin încheierea din 29 aprilie 2020, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-chemată în garanţie a depus punct de vedere cu privire la raport, prin care a susţinut că recursul său este admsibil, iar recursul declarat de reclamantă este nul. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a solicitat admiterea în principiu a căii de atac formulate.

Analizând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, constată că excepţia netimbrării recursului declarat de reclamantă, invocată de intimatul Consiliul Judeţean Bacău prin întâmpinare, nu este întemeiată şi reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate referitor la ambele recursuri, pe care le va anula, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele argumente:

Cu privire la excepţia netimbrării recursului declarat de reclamantă, invocată de intimatul Consiliul Judeţean Bacău prin întâmpinare, Înalta Curte reţine că prin adresa aflată la dosarul de recurs i s-a pus în vedere recurentei-reclamante să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 752,50 RON, taxă pe care aceasta a achitat-o astfel cum rezultă din chitanţa depusă la dosarul de recurs. Astfel recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra calea de atac formulată, aspect care a fost reţinut şi în raportul întocmit în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia netimbrării cererii de recurs, invocată de intimatul Consiliul Judeţean Bacău prin întâmpinare.

Cu privire la recursurile formulate în cauză, Înalta Curte reţine că motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Analizând recursul declarat de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte reţine că aceasta a înţeles să invoce ca temei de drept art. 486 C. proc. civ. şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fără a încadra criticile formulate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Mai reţine Înalta Curte că prin memoriul de recurs se exprimă nemulţumiri faţă de modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate în cauză, recurenta-reclamantă reluând aspecte de fapt care au fost soluţionate în faza apelului (cum ar fi aprecierea concluziilor raportului de expertiză, a planşelor foto şi a procesului-verbal de constatare la faţa locului) şi a căror analiză nu mai poate fi reluată în calea extraordinară de atac a recursului.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-chemată în garanţie S.C. C. S.R.L, Înalta Curte observă că, prin cererea de recurs, se critică, în esenţă, greşita aplicare a prevederilor art. 1357 C. civ. şi neîntrunirea condiţiilor răspunderii civile în sarcina acestei recurente, iar această critică este subsumată cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Instanţa supremă reţine că din cuprinsul memoriului de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate prin prisma cazului de casare invocat, invocarea textului de lege mai sus menţionat fiind pur formală, fără a se indica în concret cu ce a greşit instanţa de apel din punct de vedere al aplicării normei materiale. În realitate, recurenta-chemată în garanţie invocă aspecte de netemeinicie (îndeplinirea sau nu a obligaţiilor sale contractuale de menţinere a drumului în condiţii sigure de circulaţie, existenţa şi dovada culpei şi a faptei ilicite, culpa concurentă a victimei), care au fost analizate în cadrul etapelor devolutive ale acţiunii civile şi nu mai pot fi reanalizate în stadiul procesual al recursului, în cadrul căruia se poate face exclusiv o analiză a motivelor de nelegalitate şi nu se poate rejudeca fondul pricinii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând inexistenţa motivelor de nelegalitate, va da eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula recursurile declarate de recurenta-chemată în garanţie S.C. C. S.R.L. şi de recurenta-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării recursului declarat de recurenta-reclamantă A., invocată prin întâmpinare.

Anulează recursurile declarate de recurenta-chemată în garanţie S.C. C. S.R.L. şi de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 310/2019 din 1 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iulie 2020.