Cassation overturning remand based on alleged breach of contradictoriness: validity of verbal modification of counterclaim in construction contract dispute

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, la 29 septembrie 2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 560.511,64 RON reprezentând debit restant, cât şi la plata sumei de 101.064,76 RON penalităţi de întârziere, calculate până la data de 27.07.2014, care vor fi actualizate până la achitarea integrală a debitului. A solicitat, totodată, şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 şi următoarele C. civ.

Prin întâmpinare (astfel cum a fost precizată la data de 12.12.2015), pârâta B. S.R.L. a solicitat obligarea reclamantei la plata beneficiului nerealizat în cuantum de 237.181,15 RON, reprezentând diferenţa dintre preţul contractului de execuţie lucrări nr. x/14.11.2013, privind partea de asfaltare şi preţul contractului nr. x/10.01.2014 încheiat cu S.C. C. S.R.L., precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 85.598,96 RON, calculate conform art. 19.1 din contract.

La termenul de judecată din 12 februarie 2015, reprezentantul convenţional al pârâtei a învederat că întâmpinarea formulată în cauză are caracter reconvenţional.

Prin sentinţa nr. 59/2018 din 10 aprilie 2018, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. împotriva pârâtei-reclamante B. S.R.L.

A obligat pârâta-reclamantă B. S.R.L. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 661.576,22 RON (reprezentând debit 560.511,46 RON şi penalităţi de întârziere de 101.064,76 RON) ce va fi actualizată la data plăţii efective.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L.

A obligat reclamanta-pârâtă A. S.R.L. la plata către pârâta-reclamantă B. S.R.L. a sumei de 167.963,46 RON.

A respins cererile formulate de B. S.R.L. având ca obiect plata penalităţilor de întârziere, constatarea nulităţii clauzei prevăzute la art. 19 alin. (3) din contractul nr. x/14.11.2013 şi compensarea solicitată.

A compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi a obligat B. S.R.L. la plata către A. S.R.L. a sumei de 2.387 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel atât reclamanta-pârâtă A. S.R.L., cât şi pârâta-reclamantă B. S.R.L.

Prin decizia nr. 1181/2018 din 27 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a Il-a Civilă a admis apelurile declarate de reclamanta A. S.R.L. şi de pârâta B. S.R.L. prin administrator D., împotriva sentinţei nr. 59 din data de 10.04.2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, a anulat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

La 11 ianuarie 2019, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1181/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanta A. S.R.L. şi respingerii apelului declarat de pârâta B. S.R.L.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., motiv de casare care se încadrează la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Arată că hotărârea recurată este nulă, deoarece instanţa de apel a admis apelul, obligând instanţa de fond să analizeze cererea de compensare pe care B. S.R.L. nu a formulat-o în faţa instanţei de fond, în condiţiile art. 209 C. proc. civ., ci, direct la instanţa de apel.

Susţine că această cerere de compensare era o cerere nouă, formulată direct în apel, motiv pentru care a solicitat instanţei să o respingă, însă, contrar dispoziţiilor art. 478 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis tocmai acest motiv de apel, cu toate că, potrivit celor consemnate, a constatat că:

"din observarea încheierii de şedinţă din data de 13.03.2018 reiese că aspectele menţionate nu au făcut obiect de dezbatere."

O altă critică se referă la faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele ce au fost avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei, motiv de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, susţine că instanţa de apel, atunci când a admis apelul B. S.R.L. nu a avut în vedere apărarea recurentei-reclamante din cererea iniţială, dovezile de la dosar, respectiv raportul de expertiză tehnică în construcţii care a stabilit că nu are nicio culpă în executarea lucrărilor efectuate şi expertiza contabilă care a stabilit prejudiciul ce i-a fost creat prin neplata facturilor.

Printr-o altă critică, recurenta-reclamantă consideră că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu interpretarea greşită a legii, atunci când a constatat încălcarea de către instanţa de fond a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare prevăzute de art. 14 şi 13 din C. proc. civ.

Recurenta susţine că, în motivarea admiterii apelului S.C. B. S.R.L., instanţa de apel a reţinut în mod greşit faptul că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor cererea formulată în scris la data de 13.03.2018 privind compensarea sumelor datorate reciproc, deoarece, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, instanţa nu numai că a pus în discuţia părţilor cererea de compensare formulată la data de 13.03.2018, dar s-a şi pronunţat asupra acesteia, respingând-o.

Totodată, se arată că, în situaţia în care B. S.R.L. ar fi formulat o veritabilă precizare a cererii reconvenţionale, ar fi trebuit să timbreze corespunzător această eventuală precizare.

Nu în ultimul rând, printr-o altă critică formulată, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 alin. (1) C. civ., ce reglementează principiul forţei obligatorii a contractului.

Conform contractului şi înscrisurilor depuse la dosar, precum şi pe baza celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, recurenta apreciază că pârâta-reclamantă nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, respectiv, obligaţia de a pune la dispoziţia executantului întreaga documentaţie necesară pentru execuţia lucrărilor contractate şi de a permite accesul în şantier în vederea finalizării lucrării, situaţie care i-a creat un prejudiciu în sumă totală de 560.511,46 RON.

Cu referire la principiul forţei obligatorii a contractului, reglementat de art. 1270 alin. (1) C. civ., recurenta afirmă că principala semnificaţie a acestui principiu constă în aceea că părţile sunt obligate să execute întocmai toate prestaţiile la care s-au îndatorat prin contract. Creditorul are dreptul să utilizeze toate mijloacele juridice oferite de lege pentru a obţine executarea în natură a prestaţiilor ce i se datorează de către debitor, iar când executarea în natură este nerealizabilă, obligaţia debitorului se transformă în daune-interese, angajându-se răspunderea lui contractuală.

Conchizând, recurenta arată că a prestat servicii către pârâtă, conform contractului şi facturilor emise, respectiv factura nr. x din 12.12.2013 în cuantum de 43.152 RON şi factura nr. x din 16.12.2013 în cuantum de 517.359,46 RON, însă, nefiind achitate în termenul legal, în mod corect instanţa de fond a acordat penalităţile de întârziere.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.R.L. prin administrator D., la 6 februarie 2019.

La 7 martie 2019, cu respectarea termenului legal, intimata-pârâtă B. S.R.L., prin administrator D., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a deciziei recurate.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante la 15 martie 2019.

La 25 martie 2019, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 10 decembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 19 decembrie 2019.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul comunicat.

Prin încheierea completului de filtru din 18 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1181/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă, fiind stabilit, ulterior, termen de judecată la 14 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Analizând recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa de recurs constată că, deşi motivele de nelegalitate dezvoltate de autoarea prezentului demers judiciar au fost încadrate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în realitate, prin unele critici formulate, aceasta invocă şi încălcarea unor norme de drept procedural, cum ar fi dispoziţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., încălcarea principiilor contradictorialităţii şi a dreptului la apărare prevăzute de art. 14 şi 13 C. proc. civ., critici care se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi care vor fi analizate în cele ce urmează, astfel cum au fost reîncadrate de instanţa de recurs.

Cu referire la cea de a treia critică adusă deciziei instanţei de apel, care urmează a fi analizată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., şi nu conform încadrării date de recurentă, Înalta Curte reţine că autoarea prezentului demers judiciar critică decizia instanţei de apel care, în mod greşit, a reţinut faptul că, în faţa primei instanţe, s-a produs o încălcare a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare prevăzute de art. 14 şi art. 13 din C. proc. civ. prin aceea că cererea de compensare formulată la data de 13.03.2018 nu a fost pusă în discuţia părţilor de prima instanţă. Astfel, contrar considerentului pentru care instanţa de apel a anulat sentinţa de fond, recurenta susţine că, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă, aceasta a fost pusă în discuţia părţilor.

Înalta Curte urmează a admite critica formulată, reţinând faptul că, în faţa primei instanţe, la data la care cauza a fost luată în pronunţare, pârâta a depus un script intitulat "Note de şedinţă".

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., prima instanţă a procedat la comunicarea unei copii a cererii, şi părţii adverse, acordând cuvântul asupra acesteia.

Cu ocazia luării cuvântului, avocata pârâtei-reclamante a solicitat, verbal, completarea raportului de expertiză contabilă, partea adversă, punând, la rândul său, concluzii.

Aşadar, cu toate că, în realitate, pârâta a depus un script din care nu reieşea suficient de clar dacă partea dorea să modifice cererea reconvenţională sau solicita majorarea cuantumului obiectului cererii, prima instanţă a analizat "Notele de şedinţă" aflate la filele x ale dosarului de fond ca fiind o obiecţiune la expertiză.

Prin urmare, chiar dacă instanţa de fond ar fi analizat greşit scriptul depus în şedinţă, greşita calificare dată acestuia trebuia invocată de partea interesată înainte de a-i fi fost acordat cuvântul pe fondul cauzei.

Mai mult decât atât, înainte de momentul la care instanţa a acordat cuvântul pe fondul cauzei, avocatul părţii pârâte nu numai că nu a invocat greşita calificare a cererii depuse, dar nu a cerut nici acordul părţii adverse pentru modificarea cererii reconvenţionale, conform art. 209 alin. (3) raportat la art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, orice cauză de nulitate ar fi subzistat sub aspectul încălcării vreunui drept procesual al părţii, neregularitatea trebuia invocată în condiţiile art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., respectiv, la termenul când a fost săvârşită pretinsa neregularitate, şi nu pe calea apelului, aceasta cu atât mai mult cu cât partea a fost reprezentată de avocat.

În concluzie, prima instanţă nu a încălcat principiul contradictorialităţii, ci, a pus în discuţia părţilor acel script, arătând, în schimb, că se pronunţă numai în limitele învestirii.

Cât priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 referitor la încălcarea exigenţelor prevăzute de art. 425 C. proc. civ., respectiv, motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la încălcarea prevederilor art. 1270 alin. (1) C. civ. privind forţa obligatorie a contractului, Înalta Curte constată că, faţă de soluţia instanţei de apel, care nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, se află în imposibilitate de a examina legalitatea deciziei recurate prin prisma acestor motive de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 teza I din acelaşi act normativ, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1181/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pe care o va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel, urmând ca, în rejudecare, instanţa să analizeze dacă este legală modificarea cererii reconvenţionale, astfel cum a fost solicitată de pârâtă prin scriptul intitulat "Note de şedinţă" şi, în funcţie de soluţia dată, să se pronunţe inclusiv pe cheltuielile de judecată cerute de intimata-pârâtă care, la termenul de judecată din recurs, a depus dovada efectuării acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1181/2018 din 27 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.