Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality in construction subcontract payment dispute

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

La data de 16 ianuarie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. şi administrator special C., a chemat în judecată pe pârâtele D. şi D. -Sucursala Craiova, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 1.037.863,31 RON, compusă din suma de 597.997,89 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în cursul anului 2012, şi suma de 434.854,26 RON, cu titlu de cheltuieli aferente organizării de şantier, nedecontate de pârâtă, în conformitate cu prevederile contractului de subcontractare nr. x/8366 RO, încheiat de părţi la data de 2 aprilie 2012.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1166 - 1169, art. 1516, art. 1527 şi art. 1530 din C. proc. civ., şi prevederile art. 189-195 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 417/2015 pronunţată la data de 18 noiembrie 2015, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B. şi administrator special C..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 12 februarie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., succesor de drept al CABINETULUI INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ E., şi prin administrator special C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 1021/2016 pronunţată la data de 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova, secţia a I-a civilă a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei anterior menţionate, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. şi D. - SUCURSALA CRAIOVA, ca nefondat.

Împotriva deciziei anterior menţionate, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei competente.

Prin decizia nr. 830 din 13 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei nr. 1021 din data de 22 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

A casat decizia atacată şi a trimis cauza, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

Pentru a pronunţa această decizie, instana de recurs a reţinut că, prin cererea depusă la dosarul Curţii de apel la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2016, apelanta-reclamantă, prin reprezentant convenţional, domnul avocat F., a transmis prin poşta electronică o cerere de amânare a judecăţii cauzei, precizând, pe de o parte, că nu se poate prezenta în faţa instanţei şi, pe de altă parte, că nu a primit citaţia pentru termenul de judecată sus-menţionat, despre existenţa căruia a susţinut că a luat cunoştinţă de pe portalul instanţelor de judecată.

S-a mai reţinut că instanţa de apel a respins cererea de amânare a judecăţii, a pus în discuţie cererea de probatorii formulată de apelantă, pe care a respins-o, şi, constatând cauza în stare de judecată, a acordat intimatelor cuvântul asupra apelului.

Evocând dispoziţiile art. 160 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa de recurs a constatat că, respingând cererea de amânare a judecăţii cauzei, formulată de apelantă, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile legale menţionate, dar şi principiul contradictorialităţii procesului civil, ce impune instanţei, cu titlu imperativ, interdicţia de a dispune vreo măsură, înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor legal citate.

Totodată, s-a constatat că instanţa de apel i-a încălcat apelantei dreptul la apărare şi la un proces efectiv, nedându-i posibilitatea să-şi susţină în faţa instanţei cererea de probatorii formulată în cadrul apelului, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În cel de al doilea ciclu procesual, dosarul a fost reînregistrat pe rolul instanţei de apel sub nr. x/2015*.

Prin decizia nr. 236 din 16 aprilie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvenţă, in insolvency, en procedure colective, prin administrator judiciar B., succesor de drept al CABINETULUI INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ E., şi prin administrator special C., împotriva sentinţei nr. 417/2015 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă la data de 18 noiembrie 2015, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. ŞI D. - SUCURSALA CRAIOVA.

La data de 7 iunie 2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. - societate aflată în procedura de faliment, in bankruptcy, en faillite, prin reprezentant legal B., a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 236 din 16 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2015 .

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 iunie 2019, sub nr. x/2015*.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A solicitat admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, în sensul obligării intimatelor-pârâte D. şi D. - SUCURSALA CRAIOVA, la plata sumei de 1,037,863.31 RON, compusă din suma de 597,997.83 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate în cursul anului 2012, nedecontate, şi suma de 439,854.26 RON, reprezentând cheltuielile făcute cu organizarea de şantier, executate în baza contractului de subcontractare nr. x/8366/RO, încheiat între părţi la data de 2 aprilie 2012.

A mai solicitat obligarea intimatelor-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a susţinut, sub un prim aspect, că hotărârea instanţei este nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura pricinii cauzei (art. 488 alin 1 pct. 6 din C. proc. civ.).

Sub un al doilea aspect, a arătat că hotărârea pronunţată este dată cu interpretarea şi aplicarea eronată a prevederilor art. 1270 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 1166 - 1169, 1516, 1527 şi 1530 din C. proc. civ. şi cu prevederile contractului încheiat între părţi (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Recurenta a expus situaţia de fapt incidentă în cauză, precizând că, în perioada aprilie 2012 - decembrie 2012, a executat toate lucrările necesare organizării de şantier, deplasând resurse umane, materiale şi mijloace tehnice implicate în executarea proiectului "Modernizarea staţiei de tratare ape uzate in aglomeraţia laşi".

De asemenea, recurenta-reclamantă a menţionat că a demarat şi finalizat o parte din lucrările de construcţii civile aferente contractului de subcontractare nr. x/8366/RO, o parte din lucrări fiind predate la data de 18 decembrie 2012, potrivit procesului-verbal de recepţie parţială a lucrărilor, semnat de comisia de recepţie a lucrărilor, care a constatat că lucrările executate de S.C. A. S.R.L. corespund din punct de vedere calitativ şi cantitativ şi au fost executate în conformitate cu normele profesionale din domeniu, motiv pentru care s-a dispus aprobarea şi decontarea lor.

Recurenta-reclamantă a arătat că, pe lângă lucrările recepţionate parţial în data de 18 decembrie 2012, a predat şi finalizat, în executarea contractului de subcontractare nr. x/8366/RO, următoarele lucrări suplimentare: reabilitare echipament existent intermediar pentru două unităţi de profil, demolare pereţi intermediari pentru cele două unităţi de profil, beton pasarelă, reparaţii tencuială interioară şi văruire, izolarea exterioară, incluzând faţade, înlocuire ferestre exterioare - diferenţe, lucrări de finisare, izolare termo şi hidraulică a acoperişului, podele diferente, instalaţii sanitare, scări şi pasarele, instalaţii de aer condiţionat, sistem de încalzire, vestiar, finisaje, reabilitare şi modificare bazine de aerare existente, reabilitare şi modificare bazine de sedimentare existente, staţie suflantă, pază clădire, în valoare de 482.265,36 RON fără TVA, conform centralizatorului anexat cererii de chemare în judecată.

Totodată, a precizat că a avansat şi solicitat spre decontare, suplimentar, cheltuielile legate de organizarea de şantier, constând în: reabilitare corp A+B, instalaţii încălzire corp A+B, atelier mecanic, magazie, obiecte de inventar, containerele deplasate în şantier, mobilierul din containerele deplasate în şantier, chirie containere, cheltuieli pază avansate la gardieni, alimentare cu energie electrică, birouri şi containere, în valoare de 354.721,18 RON fără TVA, conform centralizatorului anexat cererii de chemare în judecată.

Făcând referire la faptul că, în contractul de subcontractare nr. x/2866/RO s-au menţionat detalii clare de derulare a contractului, prevăzându-se şi posibilitatea plăţii unor cheltuieli suplimentare făcute de S.C. A. S.R.L., în executarea lucrărilor convenite (art. 10 din contract), a precizat că suma solicitată cu titlu de contravaloare lucrări suplimentare se înscrie în costurile direct atribuite contractului (costurile cu forţa de muncă din şantier, inclusiv supravegherea şantierului, costurile materialelor folosite, amortizarea instalaţiei tehnice şi a echipamentului folosit, costurile materialelor folosite, amortizarea instalaţiilor şi a materialelor la, şi de la şantierul organizat pentru organizarea obiectivului, costul închirierii sau achiziţionării instalaţiilor tehnice şi a echipamentelor, şi costurile legate de organizarea şi magementul proiectului).

A menţionat că, deşi plata cheltuielilor nedecontate s-a solicitat în mod continuu, începând cu luna mai 2013, din totalul lucrărilor executate, constând în organizarea de şantier şi lucrări de construcţii civile efectuate în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2012, pârâtele au plătit doar suma de 525.560,89 RON, în două tranşe egale, la sfârşitul lunii decembrie 2012 şi la sfârşitul lunii februarie 2013, rămânând un rest de plată de 1.037.863,31 RON, inclusiv TVA.

Pârâtele au fost notificate, în repetate rânduri, pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată a lucrărilor suplimentare executate de recurenta-reclamantă, în baza contractului de subcontractare nr. x/8366/RO (somaţia nr. 221 din 20 noiembrie 2013 emisă de S.C. A. S.R.L., căreia pârâtele nu i-au dat curs, aşa cum rezultă din procesul-verbal de informare nr. x din data de 30 ianuarie 2014 emis de Birou Mediator G.), astfel că se solicită acordarea dobânzii legale şi actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei, de la data scadenţei, respectiv 18 decembrie 2012.

Recurenta-reclamantă a susţinut că nu se poate invoca faptul că nu s-a cunoscut prestarea acestor lucrări, cu atât mai mult cu cât, acceptul lucrărilor s-a realizat implicit, proiectul fiind deja unul funcţional.

În legătură cu apărările intimatelor-pârâte, în sensul că, suma de 439.854,26 RON, reprezentând cheltuieli de organizare de şantier nedecontate, efectuate în baza contractului de subcontractare nr. x/8366/RO, nu ar fi datorată, deoarece contractul este un contract "la cheie".

Ori, recurenta a reiterat art. 7 din contract, potrivit căruia, contractul reprezintă un contact "la cheie" ce include furnizarea tuturor materialelor necesare pentru executarea lucrărilor civile, precum şi textul art. 6, 8 şi al subclauzei nr. 17 din contract, referitor la garanţia de bună execuţie, arătând că părţile au căzut de acord asupra valorii totale a lucrărilor cu TVA inclus, respectiv 16.067,019 RON, potrivit cantităţilor specificate în Anexa 1, care face parte integrantă din contract.

A mai făcut referire la dispoziţiile art. 10 din contract, ce prevăd posibilitatea plăţii unor cheltuieli suplimentare, efectuate de subcontractorul executant S.C. A. S.R.L. în executarea lucrărilor convenite, aceasta sumă fiind solicitată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. pentru lucrările executate.

Recurenta-reclamantă a precizat că aceste lucrări nu s-au executat după data de 18 decembrie 2012, asa cum greşit a reţinut instanţa de apel, prin hotărârea pronunţată, şi a precizat că, în dovedirea acestui fapt, pe lângă proba cu înscrisuri, a propus şi luarea unui interogatoriu pârâtelor, care, însă, nu s-au prezentat pentru a răspunde la interogatoriu, fapt ce echivalează cu recunoaşterea pretenţiilor recurentei-reclamante.

A criticat hotărârea recurată sub aspectul împrejurării că instanţa de apel nu a aplicat sancţiunea civilă stabilită de C. proc. civ., prin art. 358, împrejurare care, în opinia recurentei, atrage după sine nelegalitatea hotărârii pronunţate de instanţa de apel.

Nelegalitatea hotărârii recurate mai rezultă, în opinia recurentei-reclamante, din aceea că instanţa de apel nu a analizat clauzele din contractul nr. x/8366/RO privind condiţiile încetării contractului, nici minuta datată 11 decembrie 2012, ci, doar s-a limitat la a susţine că această chestiune a fost decisă prin sentinţa 4487 din 26 martie 2014 a Judecătoriei Craiova, pronunţată în dosarul nr. x/2013 şi definitivă prin decizia nr. 250/2012 a Tribunalului Dolj (prin care s-a stabilit, cu caracter definitiv, că la data de 11 decembrie 2012 părţile au convenit încetarea contractului de subcontractare), precum şi prin decizia nr. 914/civ din 25 august 2015 a Tribunalului laşi, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A considera că refuzul instanţelor de a recunoaşte o prestaţie prevăzută în contract, necesară, utilă, şi fără de care nu pot exista/fi realizate lucrările/obiectivele, reprezintă un refuz de a judeca corect şi de a stabili adevărul, conform legii.

A precizat, în acest sens, că instanţa de apel nu a analizat minuta datată 11 decembrie 2012, socotind că intră sub puterea lucrului judecat aspectele referitoare la efectele acesteia, deoarece acestea au fost dezlegate în alte cauze, între care nu există identitate de părţi, obiect, cerere.

A susţinut că instanţa de apel ar fi trebuit să interpreteze minuta datată 11 decembrie 2012 potrivit voinţei concordante a părţilor, nu în funcţie de sensul literal al termenilor, scopul acestei minute nefiind cel al încetării contractului, ci acela al continuării activităţii de execuţie, prin semnarea unui nou subcontract, cu revizuirea obiectului lucrărilor S.C. A. S.R.L.

În plus, a precizat că minuta nu a fost semnată de reprezentanţii S.C. A. S.R.L. (respectiv fila x a minutei), sens în care a solicitat prezentarea originalului înscrisului, subliniind că instanţa de apel a soluţionat cauza pe baza unor copii ale acestei minute, contrar prevederilor art. 286 C. proc. civ.

A precizat că instanţa de apel ar fi trebuit sa examineze aspectele prezentate şi să verifice autenticitatea minutei.

De asemenea, a arătat că nu recunoaşte că, prin acea minută, contractul şi-ar fi încetat efectele, ci o contestă, întrucât scopul urmărit de pârâte este unul ilicit, cu încălcarea principiului bunei credinţe, prevăzut de art. 1183 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., pârâtele urmărind să eludeze propria promisiune, în scopul obţinerii încetării contractului încheiat la data de 2 aprilie 2012, ceea ce echivalează cu o fraudă la lege.

Prin urmare, între părţile contractante nu s-a realizat un consens de încetare a contractului x din 2 aprilie 2012, astfel că, pretenţiile emise sunt admisibile, iar intimatele-pârâte sunt răspunzătoare pentru prejudiciul produs (contravaloare lucrări nedecontate).

Aşadar, a considerat că instanţa de apel trebuia să interpreteze logic si gramatical minuta, care are un conţinut diferit faţă de titulatura sa, interpretarea instanţei fiind una neconformă cu realitatea.

Pentru motivele anterior menţionate, a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material menţionate în expunerea de mai sus.

A mai arătat că recurenta-reclamantă a fost apărată cu viclenie de Casa de avocatură reprezentata de domnul avocat H..

Totodată, a considerat că recurentei-reclamante i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, întrucât nu i s-a recunoscut dreptul de a obţine, prin actul de justiţie, într-un termen rezonabil, pretenţiile izvorâte dintr-o convenţie încheiată cu respectarea legii, pretenţii recunoscute prin neprezentarea la interogatoriu.

La data de 27 iunie 2019, la dosarul de recurs s-a înregistrat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina recurentei-reclamante, cerere ce a fost admisă, prin încheierea de şedinţă din data de 24 septembrie 2019, pronunţată în Camera de consiliu de către secţia a II-a a Înaltei Curţi.

Prin aceeaşi încheiere, instanţa a constatat că recurenta-reclamantă este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006.

La data de 3 iulie 2019, recurenta-reclamantă a depus la dosar înscrisurile doveditoare ale recursului şi a precizat că este de acord cu soluţionarea recursului declarat de aceasta de către completul de filtru, în situaţia admiterii în principiu a căii de atac formulate.

Intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este admisibil, a fost declarat în termenul legal, este legal scutit de plata taxei judiciare de timbru, însă, este nul, deoarece dezvoltarea criticilor formulate de recurenta-reclamantă nu poate fi analizată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 martie 2020, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 18 mai 2020, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru la data de 10 iulie 2020, fără citarea părţilor, pentru analizarea admisibilităţii în principiu a recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanţei de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, prevăzute de art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul, printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că aceasta a invocat doar formal, în susţinerea recursului, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, din perspectiva textelor de lege indicate, iar susţinerile din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în vreunul dintre cazurile reglementate de punctele1-8 ale textului art. 488 din C. proc. civ.

Recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza, în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile pct. 1-8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., obligaţie ce revine, sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În cauză, ne aflăm în faţa unei reiterări a susţinerilor din etapa procesuală anterioară, în sensul că motivele deduse judecăţii instanţei de apel, ce vizează, în exclusivitate, netemeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, au fost reînvederate şi prin cererea de recurs.

Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la soluţia pronunţată sau la modalitatea în care au fost administrate, analizate şi interpretate probele de către instanţa de apel, nu poate constitui obiectul analizei instanţei de recurs, în raport cu dispoziţiile legale menţionate.

Aşadar, argumentele recurentei nu pot face obiect de analiză în recurs, pentru că ar presupune reaprecierea probatoriului şi o nouă judecată pe fond a cauzei.

În concluzie, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici de nelegalitate în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., astfel că, exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanţa de recurs nu este posibilă, din cuprinsul susţinerilor recurentei-reclamante neputând fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, având în vedere şi inexistenţa în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 236 din 16 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.