Unconstitutionality exception to appeal-procedure amendments inadmissible at annulment-review stage for lack of nexus with the case

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 130 din data de 14 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de către CLUBUL SPORTIV A. împotriva deciziei civile nr. 785/A din data de 16 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a casat-o, şi, în consecinţă:

A admis apelul declarat de către CLUBUL SPORTIV A. împotriva sentinţei civile nr. 10173/2016, pronunţată la data de 28 noiembrie 2016 în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată, în parte, în sensul că:

A obligat pârâta CLUBUL SPORTIV A. la plata, în favoarea reclamantului B., a sumei de 400 USD, în echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii efective, reprezentând comision neachitat, datorat în baza contractului de jucător profesionist de baschet din data de 8 ianuarie 2014, precum şi la plata penalităţilor de întârziere stabilite, în conformitate cu prevederile Capitolului 6 pct. 18 din contract, la 10 USD pe zi de întârziere, începând cu data de 23 ianuarie 2014 şi până la achitarea efectivă a debitului principal datorat, cu menţiunea că cuantumul total al penalităţilor este limitat la suma maximă de 800 USD.

Pârâta CLUBUL SPORTIV A. a fost obligată la plata, în favoarea reclamantului B., a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, în primă instanţă.

Intimatul B. a fost obligat la plata, în favoarea apelantei-recurente CLUBUL SPORTIV A., a sumei de 1025 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, în apel şi recurs.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul B., solicitând anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului, în sensul respingerii acestuia, ca fiind inadmisibil.

Prin decizia civilă nr. 346/2019 pronunţată la data de 25 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 130/14.03.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj.

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 25 iunie 2018, contestatorul a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III şi IV din Legea nr. 310/2018, raportat la art. 15 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei, instanţa în urma deliberării, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate arătată, reţinând, în esenţă, că sunt îndeplinite doar parţial condiţiile de admisibilitate a unei asemenea solicitări, din perspectiva dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

S-a reţinut că excepţia a fost invocată într-o cauză pendinte şi vizează neconstituţionalitatea unor prevederi dintr-o lege în vigoare, ce nu au fost declarate neconstituţionale printr-o decizie anterioară, pronunţată de către instanţa de contencios constituţional.

Instanţa a mai reţinut că titularul sesizării are calitatea de parte în litigiu, excepţia fiind invocată în faţa instanţei judecătoreşti, însă nu este îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, având în vedere procedura în care a fost invocată această excepţie.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III şi IV din Legea nr. 310/2018, conţinută de decizia civilă nr. 346/2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă la data de 25 iunie 2019 în dosarul nr. x/2019, a declarat recurs, la data de 26 iunie 2019, contestatorul B..

Prin memoriul conţinând motivele de recurs, formulat la data de 15 iulie 2019, contestatorul a susţinut că instanţa a apreciat în mod greşit faptul că, în speţă, nu ar fi îndeplinită condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, întrucât aprecierea instanţei asupra admisibilităţii recursului s-a întemeiat pe aplicarea normelor legale indicate de recurent.

A arătat că, prin textul art. III din Legea nr. 310/2018 s-au adus modificări Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare.

A evocat cuprinsul textelor legale criticate pentru neconstituţionalitate, considerând că acestea aduc o atingere gravă principiul neretroactivităţii legii civile, afirmat de legiuitor prin textul art. 15 alin. (2) din Constituţie; "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.".

Recurentul a apreciat că, prin dispoziţiile art. III şi IV din Legea nr. 310/2018, s-au reglementat noi căi de atac pentru procesele deja începute şi s-a modificat competenţa de soluţionare a unor căi de atac în timpul desfăşurării procesului, fiind periclitat principiul securităţii raporturilor juridice.

A susţinut că modalitatea de reglementare anterior prezentată încalcă previzibilitatea legii, apreciind că recurentul ar fi trebuit să cunoască, încă de la debutul procesului, care sunt căile de atac susceptibile a fi exercitate faţă de hotărârea pronunţată.

Recurentul a precizat că respectarea cerinţei previzibilităţii legii presupune ca norma juridică să fie enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă.

Or, textele legale criticate pentru neconstituţionalitate au intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, la mai bine de 3 ani de la data sesizării instanţei cu cererea de chemare în judecată, fiind, astfel, aplicate de către instanţa de recurs, fără ca recurentul să fi fost încunoştinţat.

A arătat recurentul că excepţia de neconstituţionalitate formulată nu putea fi invocată în calea de atac a recursului şi a solicitat instanţei de recurs să o constate ca fiind admisibilă, în raport cu dispoziţiile art. 29 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, întrucât textele apreciate a fi neconstituţionale fac parte dintr-o lege în vigoare şi au legătură cu soluţionarea cauzei în faza procesuală a contestaţiei în anulare, aspect permis de către practica Curţii Constituţionale.

Intimatul CLUBUL SPORTIV A. nu a formulat întâmpinare.

Analizând recursul formulat de recurentul B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a-l respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Procedura reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanţei în faţa căreia se invocă excepţia posibilitatea de a verifica constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Totodată, fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii. Stabilirea acestui interes se face de către instanţă, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit, faza procesuală în care se află acesta şi efectul pe care decizia Curţii Constituţionale o poate produce în soluţionarea cauzei.

Înalta Curte reţine că recursul dedus judecăţii vizează dispoziţia conţinută de decizia civilă nr. 346/2019 a Curţii de Apel Cluj, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III şi IV din Legea nr. 310/2018, în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) şi art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

Textele criticate pentru neconstituţionalitate au intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 şi au următorul conţinut:

"Art. III. - Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul XI se abrogă.

2. La articolul XVII, alin. (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

"(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

. . . . . . . . . .

(3) Dispoziţiile art. XIV alin. (2)-(4) şi ale art. XV alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător, cu excepţia recursului care este de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Termenul prevăzut la art. XV alin. (3) se dublează în cazul recursului."

3. La articolul XVIII, alin. (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Art. IV. - Recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 RON, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunţată în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., referitoare la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, prin decizia recurată fiind respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei civile nr. 130 din data de 14 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Cluj.

Analizând susţinerile recurentului, în opinia căruia instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare ar fi apreciat, în mod greşit, că nu este îndeplinită în speţă condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte apreciază că acestea nu se confirmă.

Astfel, concluzia instanţei a fost fundamentată, în mod corect, pe constatarea instanţei că textele criticate de recurent pentru neconformitate cu rigorile constituţionale nu se referă la procedura judiciară în cadrul căreia au fost invocate - contestaţia în anulare - ci la faza procesuală a recursului.

Prin urmare, în consens cu instanţa fondului, Înalta Curte constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III şi IV din Legea nr. 310/2018, invocată de recurent, nu îndeplineşte cerinţa legăturii cu cauza în cadrul căreia a fost invocată, cererea de sesizare formulată de recurent fiind inadmisibilă.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 346/2019 din 25 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B. împotriva deciziei civile nr. 346/2019 din 25 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.