State appeal rejected; storage-cost claim for confiscated mercury remanded for retrial on passive-standing exception

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 24 noiembrie 2017, cu nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. Slatina a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMAN, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Craiova, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului la plata a 10 Euro/ora începând cu 03.02.2016 şi în continuare, până la rămânerea definitiva a hotărârii, sume ce reprezintă, în conformitate cu art. 272 şi următoarele C. proc. civ., cheltuielile judiciare efectuate de reclamant cu conservarea a 3001.2 grame mercur metalic în stare pura lichidă, ce a constituit mijloc material de proba în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina jud. Olt.

Prin sentinţa nr. 1631 din 30 martie 2018, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. x/2017, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slatina, invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secţia de contencios administrativ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr11724/311/2017.

Prin sentinţa nr. 621 din data de 3 octombrie 2018, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată din oficiu, şi a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L..

Prin decizia nr. 72/2019 din 5 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a fost anulată sentinţa nr. 621 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Împotriva deciziei sus-menţionate a declarat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, în numele pârâtului STATUL ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecinţa menţinerii sentinţei nr. 621 din 3 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Olt.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea instanţei de apel încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), întrucât apelul formulat de societatea reclamantă a fost admis, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare, cu indicaţia punctuală pentru instanţa de trimitere de a stabili cuantumul cheltuielilor solicitate pe baza expertizei de specialitate şi a oricărei alte probe apreciată ca utilă cauzei, cu toate că, având în vedere efectul devolutiv al apelului, statuat prin art. 476 din C. proc. civ., tribunalul trebuia sa se pronunţe asupra tuturor cererilor si mijloacelor de apărare ale pârtilor, invocate atât in apel cât şi la prima instanţă.

Or, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a structurilor sale subordonate, invocată atât prin întâmpinarea formulata în cadrul dosarului de fond, cât şi prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de apel.

Critică recurentul - pârât şi faptul că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), faţă de faptul că în cadrul motivării soluţiei, după ce face expunerea desfăşurării procesului penal şi a diverselor cereri formulate de societatea reclamanta şi după ce menţionează dispoziţiile art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., făcându-se totodată trimitere la decizia Curţii Constituţionale, instanţa de apel anulează sentinţa instanţei de fond şi trimite cauza la rejudecare fără a arata de ce prima instanţa ar fi reţinut eronat situaţia de fapt din cauză şi ar fi aplicat greşit normele de drept incidente.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că, în raport de obiectul şi temeiul juridic al cererii reclamantei, respectiv recuperarea cheltuielilor judiciare efectuate în dosarul penal, revine organelor de urmărire penala/instanţei penale competenţa de a stabili cuantumul şi obligaţia suportării cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul acestuia.

Instanţa de apel nu a arătat de ce soluţionarea cauzei pe excepţie de către instanţa de fond ar fi greşita, însă s-a pronunţat implicit pe fondul litigiului dedus judecaţii, fără a motiva de ce pretenţiile societăţii reclamante sunt întemeiate şi de ce pârâtul chemat în judecata este şi cel care trebuie obligat la plată.

De asemenea, recurentul - pârât consideră că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), respectiv a dispoziţiilor art. 272 şi 276 din C. proc. pen., din care rezultă că în cazul cheltuielilor efectuate în cadrul dosarului penal de către o persoana care nu a avut calitatea de parte în acest dosar, cheltuielile judiciare se stabilesc potrivit legii civile, dar de către instanţa penala sau organul de urmărire penală. Nu exista nicio raţiune pentru care să se interpreteze că alin. (6) al art. 276 din C. proc. pen. se refera la instanţa civilă, daca acest lucru nu este prevăzut în mod expres.

Susţine recurentul - pârât că instanţa de apel interpretează greşit şi cele statuate de Curtea Constituţionala prin decizia nr. 440/22.06.2017, care a analizat chiar ipoteza plăţii cheltuielilor judiciare în cazul dispunerii unei soluţii de clasare, instanţa constituţională constatând că aceasta este reglementată la art. 275 alin. (5) din C. proc. pen.. Astfel, Curtea a reţinut că prezintă relevanţă prevederile art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., care dispun suportarea de către stat a cheltuielilor avansate de către acesta, în situaţiile nereglementate, în mod expres, la art. 275 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen.. Acestea trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 272 din C. proc. pen., ce reglementează acoperirea cheltuielilor judiciare, care prevăd, la alin. (1), ca regulă generală, că toate cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaţilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi, iar, la alin. (2), că sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, al Ministerului Public, precum şi al altor ministere de resort, cheltuielile judiciare avansate de stat.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, pentru neîncadrarea acestuia în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei atacate.

În cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că recursul este admisibil, întrucât criticile invocate permit exercitarea controlului de legalitate, din perspectiva motivelor de casare invocate, nulitatea căii de atac neputând fi reţinută.

La data de 20 martie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta - reclamantă.

Analizând recursul formulat de recurentul - pârât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat in judecata STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 680.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate pentru conservarea mijlocului material de proba, mercur metalic, in dosarul penai nr. x/2015

Prin întâmpinarea la cererea de chemare în judecată, pârâtul STATULUI ROMÂN, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, aşa cum rezultă din conţinutul acestui act de procedură, aflat la dosarul Judecătoriei Slatina.

Prima instanţă a apreciat, însă, ca fiind incidentă o altă excepţie, aceea a inadmisibilităţii acţiunii, pe care a invocat-o din oficiu, reţinând că deşi nu este reglementată o categorie distinctă a inadmisibilităţilor, acestea pot îmbrăca fie forma excepţiilor de procedură, fie forma excepţiilor de fond, fie forma unei simple apărări, noţiunea de inadmisibilitate vizând nu atât excepţia, cât efectul spre care tinde aceasta, respectiv o anumită modalitate de respingere a cererii.

În consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a pricinii, prin sentinţa nr. 621, din data de 3 octombrie 2018, Tribunalul Olt a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, reţinând că revine organelor de urmărire penală/instanţei penale competenţa de a stabili cuantumul şi obligaţia suportării cheltuielilor judiciare efectuate în cadrul dosarului penal, în conformitate cu dispoziţiile art. 272 şi art. 275 C. proc. pen., aspecte care, de altfel, au fost susţinute şi de reclamant.

Prin recursul dedus judecăţii, pârâtul critică, subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., faptul că instanţa de apel, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamantă împotriva soluţiei mai sus arătate, nu a procedat la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, subsecvent admiterii apelului şi anulării sentinţei.

O atare critică este însă nefondată, întrucât, deşi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost reiterată de pârât în apel, limitele devoluţiunii apelului au fost corect stabilite, în conformitate cu prevederile art. 477 şi 478 C. proc. civ., fiind determinate, pe de o parte, de ce s-a apelat, şi, pe de altă parte, de ce s-a supus judecăţii la prima instanţă.

Or, prima instanţă nu a dat o dezlegare excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, cauza fiind soluţionată exclusiv în baza excepţiei inadmisibilităţii, având în vedere ordinea de soluţionare a excepţiilor, determinată potrivit art. 248 C. proc. civ., astfel încât nu se relevă la pronunţarea hotărârii recurate nicio încălcare a regulilor de procedură de natură a atrage sancţiunea nulităţii.

Evident, în urma admiterii apelului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. şi a anulării sentinţa nr. 621 din 3 octombrie 2018, rejudecând cauza, prima instanţă va soluţiona şi această excepţie de fond invocată de pârât, neputând fi primită apărarea intimatei - reclamante, în sensul că pârâtul nu a atacat sentinţa pronunţată în cauză sub aspectul nesoluţionării excepţiei, pentru că, neexistând o pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, un apel (principal sau incident) al părţii ar fi fost lipsit de obiect.

Nefondat este şi motivul de recurs prin care se pretinde că hotărârea instanţei de apel nu ar fi motivată (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.).

Contrar susţinerilor recurentului - pârât, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel corespunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând argumentele de fapt şi de drept (art. 272 şi 276 C. proc. pen.) care au condus la concluzia că excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost greşit admisă şi că persoana care a efectuat cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal şi care nu are calitatea de parte în procesul penal, are deschisă şi calea acţiunii civile, pretenţiile financiare ocazionate de desfăşurarea procesului penal rămase nesoluţionate în procesul penal urmând a fi soluţionate potrivit legii civile.

Interpretarea diferită pe care o dă recurentul - pârât acestor dispoziţii legale şi deciziei Curţii Constituţionale nr. 440 din 22 iunie 2017, nu poate da suport criticii de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizând lipsa motivării sau caracterul insuficient al motivării hotărârii, astfel că acest motiv de casare nu va fi primit.

Trecând la examinarea celui de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material), Înalta Curte apreciază necesar a evoca elementele de fapt stabilite de instanţa de apel.

Astfel, s-a reţinut că, prin Ordonanţa de clasare şi sesizare a judecătorului de cameră preliminară din 12 septembrie 2016, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea prevăzută de art. 359 alin. (1) C. pen. privind pe numitul B. şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Slatina cu propunerea de confiscare specială a cantităţii de 3001,2 mercur metalic în valoare de 61.985 euro şi suportarea de către Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a plăţii privind neutralizarea şi depozitarea mercurului conform adresei nr. x/23.08.2016 către S.C. A. S.R.L. SLATINA.

În cuprinsul ordonanţei s-a reţinut că lucrătorii de poliţie au fost sesizaţi de numitul C. cu privire la găsirea într-un dulap, cu ocazia efectuării curăţeniei în locuinţa bunicului decedat B., a unui recipient tip pet care conţinea o substanţă ce părea a fi mercur, că recipientul a fost ridicat de lucrătorii de poliţie şi că, după efectuarea unei expertize care a stabilit că acesta conţine mercur metalic într-o cantitate de 3002,3 grame, substanţă ce formează vapori chiar la temperaturi scăzute şi se dispersează fin, fiind toxic, cantitatea de 3001,2 grame a fost predată S.C. A. S.R.L. SLATINA în vederea depozitării în condiţii de siguranţă până la finalizarea cercetărilor.

În cuprinsul aceleiaşi ordonanţe s-a reţinut că S.C. A. S.R.L. SLATINA s-a constituit parte civilă cu suma de 61.985 euro ce se compune din: 4500 euro/kg mercur preţ neutralizare, 3001,2 gr mercur x 4500 = 13.505 euro; preţ custodie 10 euro/oră=240 euro/zi; perioada 04 februarie - 23 august 2016 =202 zile x 240 euro/zi =48.480.

Prin încheierea nr. 83 din data de 25 ianuarie 2017 a Judecătoriei Slatina, secţia Penală, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, în baza art. 5491 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus luarea măsurii confiscării speciale cu privire la cantitatea de 890,90 gr mercur metalic ridicată de la C. şi depozitată la S.C. A. S.R.L. SLATINA, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Olt şi s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina având ca obiect obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor la plata sumelor rezultate din neutralizarea şi depozitarea mercurului conform adresei nr. x/23.08.2016 către S.C. A. S.R.L. SLATINA şi s-a dispus că, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Primind cauza spre rejudecare, urmare a admiterii contestaţiei formulate de S.C. A. S.R.L. SLATINA, conform încheierii nr. 27 din 1 martie 2017 a Tribunalului Olt, secţia Penală, Judecătoria Slatina, secţia Penală, prin încheierea nr. 564 30 mai 2017, a admis, în temeiul art. 5491 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi a dispus luarea măsurii confiscării speciale cu privire la cantitatea de 3001,2 gr. mercur metalic ridicată de la numitul C. şi depozitată la S.C. A. S.R.L. SLATINA, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului Judeţean de Poliţie Olt şi a respins ca inadmisibile cererile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina şi S.C. A. S.R.L. SLATINA având ca obiect obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor la plata sumelor solicitate din neutralizarea şi depozitarea cantităţii de 3001,2 gr. conform adresei nr. x/23.08.2016 către S.C. A. S.R.L. SLATINA şi s-a dispus că, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Contestaţia formulată de S.C. A. S.R.L. SLATINA împotriva încheierii nr. 564 din 30 mai 2017 a fost respinsă prin încheierea nr. 121 din 26 septembrie 2017 a Tribunalului Olt, secţia Penală, definitivă, reţinându-se că cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina şi cea a contestatoarei având ca obiect obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor la plata sumelor solicitate din neutralizarea şi depozitarea cantităţii de 3001,2 gr. Mercur către S.C. A. S.R.L. SLATINA nu are temei legal, procurorul fiind cel care trebuia să se pronunţe asupra acestor sume prin ordonanţa de clasare şi nu judecătorul de cameră preliminară.

Prin acţiunea din cauza de faţă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând obligarea acestuia la plata a 10 euro/oră începând cu 3 februarie 2016 şi în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii, în conformitate cu art. 272 C. proc. pen., cheltuieli judiciare efectuate cu conservarea a 3001,2 grame mercur metalic în stare pură lichidă, ce a constituit mijloc material de probă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.

Problema de drept dedusă judecăţii priveşte admisibilitatea formulării în faţa instanţei civile a unei cereri având ca obiect pretenţiile financiare rămase nesoluţionate în procesul penal de către o societate care nu are calitatea de parte în procesul penal.

Potrivit art. 272 alin. (1) C. proc. pen., cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariilor avocaţilor şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi.

C. proc. pen. a stabilit şi procedura de plată a cheltuielilor judiciare efectuate de părţi în articolul 276 alin. (1)-(5), prevăzând expres recuperarea acestor cheltuieli numai de către partea vătămată şi partea civilă, de către inculpat şi de către partea responsabilă civilmente

Pentru celelalte cazuri, nereglementate de art. 276 alin. (1)-(5) C. proc. pen., Curtea Constituţională a statuat prin, decizia nr. 440 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 883 din 9 noiembrie 2017, că în situaţia în care alte persoane care nu au calitatea de părţi în procesul penal ar putea avea anumite pretenţii financiare izvorâte din desfăşurarea procesului penal, alin. (6) al articolului 276 C. proc. pen. prevede că instanţa stabileşte obligaţia de restituire conform legii civile. Acest mecanism juridic nu este de natură a lipsi persoanele îndreptăţite la restituirea unor sume de bani, reprezentând cheltuieli judiciare, de posibilitatea de a-şi valorifica respectivele drepturi, ci prevede un alt mecanism juridic de stabilire a drepturilor în cauză decât cel prevăzut de normele procesual penale, mecanism ce presupune aplicarea legii civile. Această soluţie juridică reprezintă, însă, opţiunea legiuitorului, justificată de lipsa calităţii de părţi în procesul penal a persoanelor în cauză, opţiune exprimată potrivit atribuţiei sale constituţionale reglementate prin dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală şi în marja de apreciere prevăzută de acestea.

Pornind de la situaţia de fapt şi temeiurile cererii de chemare în judecată, având în vedere şi cele statuate de instanţa de contencios constituţional, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor mai sus arătate, respectiv a dispoziţiei cuprinse în art. 276 alin. (6) C. proc. pen., stabilind că persoana, care a efectuat cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal şi care nu are calitatea de parte în procesul penal, are deschisă şi calea acţiunii civile, pretenţiile financiare ocazionate de desfăşurarea procesului penal rămase nesoluţionate în procesul penal urmând a fi soluţionate potrivit legii civile.

Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că prin criticile recurentului nu se relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea soluţiei adoptate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE OLT ÎN NUMELE ŞI PENTRU MINISTERUL DE FINANŢE împotriva deciziei nr. 72/2019 din 5 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.