Appeal against peremption of cassation appeal annulled as unsealed for failure to pay judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 87/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Suceava a respins, ca tardive, cererile de revizuire, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare formulate de contestatoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator B., privind decizia nr. 1334/R din 23 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă în dosarul nr. x/2004, intimaţi fiind S.C. C. S.A. NĂSĂUD, prin lichidator judiciar D. S.R.L. BISTRIŢA, şi CONSISTORIUL SUPERIOR AL BISERICII EVANGHELICE C.A. DIN ROMÂNIA.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Iaşi.

La termenul de judecată din data de 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a dispus suspendarea judecăţii, în aplicarea prevederilor articolului 1551 alin. (1) din C. proc. civ., până la depunerea de către contestatoare a deciziei nr. 87/2016, contestate, şi pentru verificarea taxei judiciare de timbru şi a competenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi.

Prin încheierea din data de 16 aprilie 2018, Curtea de Apel Iaşi a anulat, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de S.C. A. S.R.L.

Cauza a fost repusă pe rol pentru a se pune în discuţie excepţia perimării cererii, fixându-se termen de judecată la data de 9 decembrie 2019. Părţile litigante au fost citate pentru termenul arătat, cu menţiunea că se va pune în discuţie excepţia perimării cererii. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2019, contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Având în vedere că a trecut mai mult de un an de la momentul suspendării judecăţii, ce a avut loc la data de 16 ianuarie 2017, Curtea de Apel a pus în discuţie perimarea contestaţiei în anulare.

A arătat instanţa că, potrivit C. proc. civ., perimarea este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului, în faza în care se găseşte. În acelaşi timp, a menţionat că perimarea este şi o prezumţie de desistare, ce se deduce din aceea că partea interesată nu stăruie în judecată, o perioadă îndelungată.

Curtea de apel a făcut trimitere la dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., precum şi la cele ale art. 249 şi 250 din acelaşi act normativ şi a reţinut că, la constatarea perimării, instanţa este ţinută a face următoarele verificări: dacă cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an; dacă rămânerea în nelucrare a fost determinată de vina părţii interesate, în speţă contestatoarea, precum şi dacă nu a intervenit o cauză de întrerupere ori de suspendare a cursului termenului de perimare.

Curtea a mai reţinut că, în condiţiile în care cererea a rămas în nelucrare mai mult de un an (din data de 16 ianuarie 2017), din vina contestatoarei, şi nu a intervenit vreun temei de întrerupere ori suspendare a termenului de perimare, în cauză a operat perimarea.

În consecinţă, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a pronunţat decizia civilă nr. 1014/2019 din 9 decembrie 2019, prin care a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. şi, în aplicarea prevederilor art. 248 cu referire la cele ale art. 252 C. proc. civ., a constatat perimată contestaţia în anulare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, la data de 20 ianuarie 2020, contestatoarea S.C. A. S.R.L., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 19 februarie 2020.

Prin recursul formulat, recurenta a solicitat anularea deciziei atacate şi acordarea posibilităţii de a avea acces la justiţie.

A precizat că, în mod nefondat, Curtea de Apel Iaşi a dispus suspendarea judecăţii la termenul din data de 16 ianuarie 2017, deoarece, pe de o parte, instanţa avea acces la dosarul cauzei şi putea obţine decizia nr. 87/2016 din sistemul informatic Ecris şi, pe de altă parte, anularea unei cereri de repunere pe rol nu este prevăzută în O.U.G. nr. 80/2013, fiind nelegală.

A mai precizat că, pentru a se discuta perimarea, cauza trebuia repusă pe rol, din oficiu, fără a fi necesară achitarea unei taxe, iar perimarea a fost constatată în mod nelegal, deoarece recurenta nu se afla în culpă procesuală.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., excepţia netimbrării cererii de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să-şi exercite drepturile procedurale, conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru, fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal învestită.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturile Omului a reţinut în mod constant, în jurisprudenţa sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil şi acces la justiţie, că dreptul la justiţie nu este absolut, ci el se pretează la limitări, pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul, nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

În temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. g) raportat la cele ale art. 11 din Legea nr. 146/1997, aplicabilă în cauză, în sarcina recurentei s-a stabilit obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru de 4 RON. Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995, s-a stabilit că recurenta are obligaţia de a achita un timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, potrivit art. 1 şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

Aceste obligaţii au fost comunicate recurentei prin intermediul citaţiei emise de Înalta Curte la data de 24 februarie 2020, pentru termenul din data de 20 martie 2020 .

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru a formulat cerere de reexaminare recurenta, cererea fiind respinsă, ca nefondată, prin încheierea de şedinţă pronunţată în Camera de consiliu de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24 martie 2020.

În acest sens, se reţine că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea formulată se anulează ca netimbrată, aceeaşi sancţiune fiind prevăzută şi de textul art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995.

Având în vedere că, pentru acest termen de judecată, la care procedura de citare a fost legal îndeplinită, recurenta nu s-a conformat obligaţiei de achitare a taxei de timbru şi timbrului judiciar comunicată prin intermediul menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 20 martie 2020, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Ordinul nr. 760/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, şi va dispune anularea recursului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1014/2019 din 09 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iulie 2020.