Recourse against suspension of provisional enforcement declared moot for lack of current interest following annulment of underlying judgment

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 6488 din 13 septembrie 2018, astfel cum a fost lămurită prin încheierea din 9 aprilie 2019, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea, a dispus anularea ordinului inspectorului şef nr. 329/17/I-IL din 11 mai 2017, prin care reclamantul a fost trecut în rezervă, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară formulării cererii de pensionare de către reclamant, adică reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior emiterii ordinului respectiv, şi a respins, în rest, acţiunea formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de suspendare a executării provizorii a sentinţei civile nr. 6488 din 13 septembrie 2018 până la soluţionarea căii de atac a apelului declarat împotriva hotărârii indicate.

Prin încheierea din 1 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de suspendare a executării provizorii a sentinţei primei instanţe şi a dispus suspendarea executării provizorii a aceleiaşi sentinţe, până la soluţionarea apelului declarat împotriva acesteia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii de suspendare a executării provizorii şi punerea în executare a sentinţei primei instanţe.

Recurentul-reclamant apreciază că instanţa a dispus cu încălcarea prevederilor art. 274 Codul muncii şi că suspendarea executării provizorii a sentinţei nu produce efecte juridice deoarece aceasta nu a fost pusă în executare. Mai arată recurentul-reclamant că, în condiţiile în care Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare a executării provizorii, nu mai era necesar ca Tribunalul Bucureşti să se pronunţe asupra cererii de lămurire a dispozitivului, şi că, prin încheierea pronunţată, instanţa şi-a depăşit competenţa.

Autorul recursului susţine că interesul său de a beneficia de punerea în executare este prioritar, chiar dacă sentinţa nu este definitivă, şi că susţinerile intimatului-pârât legate de imposibilitatea acestuia de a îşi mai recupera banii în cazul unei executări sunt neîntemeiate deoarece suma poate fi reţinută din ultimul salariu al reclamantului, astfel că nu s-ar crea intimatului-pârât un prejudiciu însemnat. Mai susţine că a solicitat reîncadrarea, dar a fost refuzat cu rea-credinţă de către intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii cu privire la completarea motivelor de recurs, nulităţii recursului şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a notelor scrise, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin notele scrise depuse la 25 noiembrie 2019, intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a invocat excepţia lipsei de interes a recursului având în vedere că prin decizia nr. 2685 din 17 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelurile formulate de intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 24 martie 2020, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, care a fost admis în principiu şi a fost prorogată discutarea excepţiei lipsei de interes invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă. S-a constatat suspendarea judecăţii cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimatul-pârât, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului de a fi actual trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acţiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac, în concordanţă cu prevederile art. 458 C. proc. civ., întrucât prin hotărârea sa, instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept.

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a dispus suspendarea executării provizorii a sentinţei civile nr. 6488 din 13 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 2685 din 17 mai 2019, a a soluţionat definitiv apelurile formulate de intimaţii-pârâţi, a anulat sentinţa sentinţa civilă nr. 6488 din 13 septembrie 2018 şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.

În consecinţă, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurentul nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât încheierea de suspendare (pe care a atacat-o cu recurs) şi-a produs efectele până la soluţionarea definitivă a apelului.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) şi ale art. 458 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge, rămas fără interes, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2020.