Revision petition time-barred under absolute one-month deadline for conflicting judgments

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Deliberând asupra cererii de repunere în termen şi a cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3813 din 31 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.A., în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, a fost anulat titlul executoriu nr. x din 25 iulie 2018 şi somaţia nr. 15910 din 25 iulie 2018, emise în dosarul de executare nr. 646126/2018, a fost anulată executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 646126/2018, în temeiul titlului executoriu nr. x din 25 iulie 2018.

Împotriva acestei sentinţe, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a formulat apel, care a fost admis de către Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, prin care a fost schimbată în tot sentinţa atacată, iar contestaţia la executare a fost respinsă ca neîntemeiată.

Faţă de această soluţie, contestatoarea A. S.A. a formulat cerere de de repunere în termen şi cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

Motivele invocate de revizuentă sunt, în esenţă, următoarele:

Revizuenta susţine că prin decizia a cărei revizuire se cere a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2012. Dosarul nr. x/2012 a avut ca obiect contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei A. S.A., formulate de mai mulţi creditori în cadrul procedurii insolvenţei revizuentei, printre care şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP, actualmente AFIR). Prin sentinţa nr. 257/F/2014, Tribunalul Satu Mare a soluţionat contestaţiile formulate, respingând ca neîntemeiată contestaţia APDRP. Această creditoare a formulat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014.

Arată revizuenta că prin considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Oradea a înlocuit motivele reţinute de judecătorul fondului şi a statuat, cu autoritate de lucru judecat, în legătură cu procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 1 februarie 2013, că se aplică prevederile art. 64 alin. (6) şi cele ale art. 1542 din Legea nr. 85/2006 şi a apreciat creanţa APDRP ca fiind o creanţă născută ulterior deschiderii procedurii insolvenţei. Autoarea cererii de revizuire menţionează că această creanţă nu a fost inclusă în tabelul definitiv al creanţelor şi nici nu s-a solicitat achitarea sa, iar prin sentinţa civilă nr. 916/F din 11 septembrie 2012, procedura de insolvenţă faţă de debitoarea A. S.A. a fost închisă, ca urmare a realizării obligaţiilor asumate prin planul de reorganizare, debitoarea şi-a reluat activitatea comercială şi a fost descărcată de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului de reorganizare şi valoarea prevăzută în plan.

În continuare se arată că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, la solicitarea AFIR, a început executarea silită împotriva revizuentei în dosarul de executare nr. 646126, conform titlului executoriu nr. x din 25 iulie 2018, emis în temeiul procesului-verbal nr. x din 1 februarie 2013. Revizuenta a formulat contestaţie la executare, arătând că odată cu închiderea procedurii insolvenţei, creanţa creditoarei AFIR s-a stins. Instanţa de fond a admis contestaţia la executare şi a anulat formele de executare, dar instanţa de apel, prin decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, a admis apelul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Revizuenta precizează că decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 i-a fost comunicată prin poştă la 20 mai 2019, dată de la care susţine că a luat cunoştinţă de considerentele avute în vedere de instanţa de apel prin care apreciază că a fost încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, consfinţit prin considerentele deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014.

În opinia revizuentei, între cele reţinute de Curtea de Apel Oradea în considerentele deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014 (aplicabilitatea dispoziţiilor art. 64 alin. (6) şi cele ale art. 1542 din Legea nr. 85/2006 în cazul creanţei constatate prin procesul-verbal nr. x din 1 februarie 2013) şi cele reţinute de Tribunalul Satu Mare în considerentele deciziei nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 (în sensul că nu s-a avut în vedere condiţia impusă de art. 1542 din Legea nr. 85/2006, aceea de deschidere a procedurii falimentului) există contrarietate, fiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Revizuenta motivează cererea de repunere în termen, arătând că a luat cunoştinţă de considerentele deciziei atacate la 20 mai 2019, când i-a fost comunicată prin poştă. Apreciază că imposibilitatea de a cunoaşte aceste considerente reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul dipoziţiilor art. 186 pct. 1 C. proc. civ. şi menţionează că a formulat cererea de repunere în termen şi cererea de revizuire în termen de o lună de la încetarea împiedicării, respectiv de la data comunicării celei de a doua hotărâri.

În drept, revizuenta a invocat prevederile art. 186, art. 430-431, art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 510 alin. (2), art. 511 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 513 C. proc. civ.

Intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca tardiv introdusă, şi, în subsidiar, ca nefondată.

Prin încheierea nr. 5425 din 7 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea secţiei a II-a Civile a aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019*.

Prin încheierea din 24 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând cu prioritate cererea de repunere în termen formulată de revizuentă, precum şi excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la cererea de repunere în termen, Înalta Curte reţine că susţinerile revizuentei legate de existenţa unui motiv temeinic justificat care ar fi împiedicat-o să depună în termen cererea de revizuire, respectiv imposibilitatea de a cunoaşte considerentele deciziei a cărei revizuire urma să o ceară înainte de a îi fi comunicată, sunt nefondate. În speţă, partea nu formulează o veritabilă cerere de repunere în termen, ci critică dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la momentul de la care curge termenul de formulare a căii de atac a revizuirii.

Cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte reţine că aceasta este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată, se invocă contrarietatea dintre cele reţinute de Curtea de Apel Oradea în considerentele deciziei nr. 202/C/2014-R din 27 mai 2014 (aplicabilitatea dispoziţiilor art. 64 alin. (6) şi cele ale art. 1542 din Legea nr. 85/2006 în cazul creanţei constatate prin procesul-verbal nr. x din 1 februarie 2013) şi cele reţinute de Tribunalul Satu Mare în considerentele deciziei nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019 (în sensul că nu s-a avut în vedere condiţia impusă de art. 1542 din Legea nr. 85/2006, aceea de deschidere a procedurii falimentului).

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. În speţă, pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere şi dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speţă, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, a fost pronunţată în calea de atac a apelului în cadrul unui litigiu având ca obiect contestaţie la executare. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 718 alin. (1) cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, iar hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, nu sunt supuse recursului astfel că ultima hotărâre a rămas definitivă la data pronunţării. Ca urmare, termenul de o lună în care revizuenta putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 17 aprilie 2019 şi, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 17 mai 2019, iar revizuenta a formulat cererea la 19 iunie 2019, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2019.

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un termen absolut, prevăzut de lege cu caracter imperativ. Nerespectarea sa atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează:

"când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8, art. 185 şi art. 186 C. proc. civ., va fi respinsă cererea de repunere în termen şi, constatându-se tardivitatea formulării cererii de revizuire, aceasta va fi respinsă pentru acest motiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 244/Ap din 17 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2020.