Insolvency appeal panel composition: applicability of special insolvency assignment rules overriding absolute judge incompatibility for consecutive appeals

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2017, A., în calitate de creditor, a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, conform Legii nr. 85/2014, împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., apreciind că aceasta se afla în stare de insolvenţă şi faţă de care deţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Prin sentinţa nr. 4529 din 1 septembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Creditorul A. a formulat apel împotriva acestei sentinţe, apel care a fost admis prin decizia nr. 60 din 16 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sentinţa atacată fiind anulată şi cauza trimisă judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii insolvenţei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 9 martie 2018, instanţa a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel debitoarea.

La termenul de la 25 septembrie 2018, debitoarea a formulat cerere de recuzare a completului în temeiul art. 41 C. proc. civ., considerând că acesta ar fi trebuit să se abţină de la soluţionarea apelului deoarece judecătorii care au pronunţat decizia prin care a fost admis apelul şi trimisă cauza către judecătorul sindic în primul ciclu procesual sunt aceiaşi cu cei învestiţi cu soluţionarea apelului împotriva sentinţei nr. 1471 din 9 martie 2018. Debitoarea a formulat cererea în scris la 27 septembrie 2018. Prin încheierea de şedinţă din 27 septembrie 2018, cererea de recuzare a fost respinsă.

Debitoarea S.C. B. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei încheieri.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta invocă dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. faţă de care apreciază că membrii completului sunt într-un caz de incompatibilitate absolută întrucât au pronunţat decizia în calea de atac a apelului în primul ciclu procesual şi urmează să se pronunţe şi asupra apelului formulat în al doilea ciclu procesual.

În continuare, recurenta face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi la analiza criteriilor de obiectivitate şi subiectivitate dezvoltate de această jurisprudenţă. Consideră că au fost încălcate dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. şi că nu este aplicabil art. 46 din Legea nr. 85/2014, astfel cum se susţine în încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, recursul a fost admis în principiu, stabilindu-se termen de judecată în sedinţă publică la 24 martie 2020 şi a fost prorogată discutarea excepţiei netimbrării recursului.

Prin încheierea din 24 martie 2020, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ. pot fi invocate atunci când instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu este alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, respectiv atunci când există neregularităţi cu privire la constituirea completului de judecată care a pronunţat această hotărâre.

Autoarea căii de atac susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 41 C. proc. civ. prin raportare la constituirea completului care urmează să soluţioneze calea de atac a apelului împotriva sentinţei nr. 1471 din 9 martie 2018. Încălcarea principiului stabilirii aleatorii a completului de judecată căruia i s-a repartizat cauza se încadrează în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 60 din 16 ianuarie 2018 a fost admis apelul formulat de intimatul-creditor împotriva sentinţei civile nr. 4529 din 1 septembrie 2017 şi, ca urmare, această sentinţă a fost anulată, iar cauza a fost trimisă judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii. Prin sentinţa nr. 1471 din 9 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei B. S.R.L., care a atacat cu apel această sentinţă. Ambele apeluri au fost repartizate aceluiaşi complet.

Motivul de nelegalitate invocat este neîntemeiat întrucât învestirea completului de apel s-a făcut prin repartizarea apelului cu respectarea regulilor speciale, derogatorii de la regula generală de repartizare aleatorie a cauzelor, prin stricta aplicare a prevederilor art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi ale art. 143 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015 pentru pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.

Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte cazurile de incompatibilitate absolută, interzicând judecătorului care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza să judece aceeaşi pricină în apel, recurs, în căile extraordinare de atac sau în cazul trimiterii spre rejudecare. Ipotezele reglementate nu sunt aplicabile în cauză deoarece situaţia premisă a acestui text de lege este aceea că judecătorul devine incompatibil atunci când a pronunţat o hotărâre prin care a tranşat fondul dreptului litigios sau când a judecat în temeiul unei excepţii de procedură sau de fond cu efect peremptoriu, fie a soluţionat pricina în primul ciclu procesual. În speţă, recurenta susţine că ar exista un caz de incompatibilitate absolută cu privire la judecătorii din compunerea completului de apel, motivat de faptul că aceiaşi judecători au soluţionat primul apel declarat de creditorul căruia i s-a respins, în primul ciclu procesual, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei. O atare ipoteză nu se regăseşte între cele reglementate de prevederea legală a cărei încălcare este invocată de autoarea căii de atac.

Instanţa de recurs reţine că învestirea completului de judecată s-a efectuat cu respectarea regulilor instituite prin art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 şi prin art. 143 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015. Având în vedere dispoziţiile art. 43 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, în temeiul cărora "Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă", ambele apeluri au fost repartizate, în mod legal, aceluiaşi complet al instanţei de apel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B. S.R.L. împotriva încheierii din 27 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2020.