Commercial debt recovery: Annulment of appeal for non-payment of judicial fee

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 12 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei 315.504,16 RON, reprezentând debit principal neachitat, a sumei de 291.210,40 RON reprezentând penalităţi de întârziere la plata debitului restant, şi la plata penalităţilor în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere din debitul principal, calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la achitarea integrală a debitului.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, solicitând obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 374.282,25 RON, reprezentând prejudiciu, cu obligaţia corelativă la plata de penalităţi de 0,2% pe zi întârziere, calculate la suma pretinsă, începând cu data introducerii prezentei cereri şi până la plata efectivă a debitului solicitat.

Prin sentinţa civilă nr. 831/2017 din 9 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate acţiunea şi cererea reconvenţională.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâta.

Prin decizia nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelurile formulate, a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 315.504,16 RON, reprezentând debit principal neachitat, suma de 291.210,4 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la introducerea cererii de chemare în judecată şi penalităţi de 0,2 %/zi de întârziere la plata debitului principal de la data introducerii cererii şi până la achitarea integrală a debitului. A dispus suspendarea judecarea cererii reconvenţionale în temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea 85/2014. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată la prima instanţă şi 2.000 de RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea căii de atac declarate, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Motivele invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că acţiunea pe care a promovat-o nu vizează determinarea existenţei şi/sau cuantumul unor creanţe asupra A. S.R.L., născute după data deschiderii procedurii, ci anterior acestui moment, în anul 2014. Autoarea recursului apreciază că se impunea suspendarea judecării cererii reconvenţionale în temeiul dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, dar critică momentul în care instanţa de apel a dispus suspendarea, considerând că această măsură ar fi trebuit luată de Tribunalul Bacău. Menţionează că, prin soluţia pronunţată, instanţa de apel a privat-o pe recurenta-pârâtă de un grad de jurisdicţie şi i-a limitat posibilităţile la nivelul probatoriului, încălcându-i dreptul la un proces echitabil.

Mai susţine recurenta-pârâtă că problemele în desfăşurarea relaţiei contractuale cu intimata-reclamantă au apărut în anul 2014 şi au fost generate de calitatea scăzută a furajelor livrate de aceasta, care a cauzat pierderi recurentei-pârâte, acesta fiind motivul pentru care nu au fost achitate facturile în discuţie în prezentul proces. Recurenta-pârâtă afirmă şi că nu a fost notificată cu privire la debitul datorat, dar că a notificat-o pe intimata-reclamantă referitor la prejudiciul produs şi ulterior a întrerupt relaţia comercială cu aceasta. Apreciază că neinvocarea de către intimata-reclamantă a prevederilor contractuale referitoare la termenul de refuz sau reclamare a neconformităţii produsului livrat dovedeşte că recurenta-pârâtă avea cunoştinţă de problemele tehnologice ale cantităţilor de furaje livrate.

În drept, recurenta-pârâtă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrăriii recursului şi a solicitat, în principal, anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care recursul a fost considerat admisibil, în condiţiile soluţionării prealabile a excepţiilor netimbrării şi nulităţii recursului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, s-a fixat termen de judecată la 24 martie 2020, în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică şi s-a prorogat discutarea excepţiilor netimbrării şi nulităţii recursului. La acest termen, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 494 coroborate cu cele ale art. 482 şi ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului.

Recurenta-pârâtă a atacat o decizie pronunţată de Curtea de Apel Bacău în calea de atac a apelului, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cadrul unei acţiuni evaluabile în bani. În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, calea de atac declarată se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 de RON. În speţă, suma contestată prin formularea căii de atac faţă de soluţia pronunţată pe cererea principală este de 606.714,56 RON (din care 315.504,16 RON, reprezentând debit principal neachitat şi 291.210,40 RON reprezentând penalităţi de întârziere), iar suma contestată prin formularea căii de atac faţă de soluţia pronunţată pe cererea reconvenţională este de 374.284.25 RON. La aceste sume a fost calculată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.509,98 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru prin adresa emisă la 14 ianuarie 2019 şi comunicată la 21 ianuarie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, şi că obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menţionată şi în raportul întocmit de magistratul-asistent şi care a fost comunicat părţii astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs. Partea nu a depus punct de vedere cu privire la raport.

Înalta Curte reţine şi că recurenta-pârâtă a formulat cerere de reeexaminare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 8.509,98 RON, cerere care a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 21 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Pentru aceste considerente şi văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., va admite excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă, şi va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 938/2018 din 22 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2020.