Social security arrears: Peremption clock starts from suspension ruling date, not notification

Şedinţa publică din data de 30 iunie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la 8 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanta Casa de Asigurări a Avocaţilor - Filiala Bucureşti chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la (i) declararea veniturilor brute lunare încasate, începând cu luna septembrie 2012 şi până la zi; (ii) plata cotei de contribuţie individuală la fondul sistemului de asigurări, potrivit declaraţiei de venit şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 6.413,36 RON; (iii) plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2719 din 9 aprilie 2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 1 iulie 2015, sub nr. x/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 11450 din 14 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins ca prescrisă acţiunea în privinţa penalităţilor aferente perioadei cuprinse între februarie 2002 şi decembrie 2009; a admis în parte cererea formulată de reclamanta Casa de Asigurări a Avocaţilor - Filiala Bucureşti şi a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere aferente perioadei cuprinse între ianuarie 2010 şi decembrie 2014; a respins ca rămas fără obiect primul capăt de cerere.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta A. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi anularea în parte a sentinţei atacate.

Prin decizia civilă nr. 4619/2018 din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a constatat perimat apelul declarat de pârâtă A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Pârâta a formulat recurs împotriva acestei decizii.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă următoarele:

Recurenta-pârâtă consideră nelegală decizia instanţei de apel întrucât comunicarea unei hotărâri judecătoreşti este un act de procedură care trebuie îndeplinit de instanţă şi care determină momentul de început al termenului de 6 luni înăuntrul căruia partea interesată trebuie să formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate, pentru a înlătura efectele perimării.

Autoarea recursului arată că a formulat o astfel de cerere în termen de 6 luni de la data comunicării încheierii de suspendare a judecării cauzei şi că aprecierea instanţei de apel în sensul că această cerere ar fi trebuit formulată în termen de 6 luni de la data pronunţării respectivei încheieri nu este corectă. În final, menţionează că cerere de repunere pe rol a fost formulată în termenul de 6 luni şi că instanţa de apel ar fi trebuit să procedez la judecarea apelului.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivele prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata Casa de Asigurări a Avocaţilor - Filiala Bucureşti a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinării depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care recursul a fost considerat admisibil.

Prin încheierea din 8 octombrie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 4 februarie 2020, a fost respinsă excepţia tardivităţii recursului şi a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 4619/2018 din 1 noiembrie 2018 şi s-a fixat termen de judecată la 24 martie 2020, în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică. La acest termen, Înalta Curte a constatat suspendarea judecăţii cauzei de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 din Decretul nr. 195/2020. Ulterior, în temeiul art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020, s-a fixat termen la 30 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin horărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine că, prin memoriul de recurs, a fost invocată greşita stabilire a momentului de la care curge termenul de perimare. Astfel recurenta-pârâtă susţine că data ultimului act de procedură, de la care curge termenul de perimare, este 27 martie 2018, data la care i-a fost comunicată încheierea de şedinţă din 15 martie 2018, prin care curtea de apel a suspendat judecata apelului formulat de recurenta-pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 11450 din 14 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Mai arată recurenta-pârâtă că în interiorul termenului de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei şi astfel sancţiunea perimării nu a intervenit.

Criticile sunt nefondate.

Conform dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, inclusiv apel, se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii de timp de 6 luni. Alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei.

Înalta Curte observă că prin încheierea de şedinţă din 15 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata apelului formulat de recurenta-pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 11450 din 14 decembrie 2016 în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa părţilor. Mai observă că recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol la 25 septembrie 2018, cu depăşirea termenului de 6 luni.

Aşadar, condiţiile perimării aşa cum se desprind din dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. au fost îndeplinite în cauză, de la 15 martie 2018 - data ultimului act de procedură - şi până la 1 noiembrie 2018 - data deciziei de constatare a perimării, trecând un termen mai mare de 6 luni, termen în care recurenta-pârâtă nu a mai formulat nicio cerere, fiind în culpă procesuală.

Nu pot fi primite susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora termenul de 6 luni curge de la data comunicării încheierii de şedinţă prin care s-a suspendat judecarea apelului, deoarece dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc cu precizie data de la care începe să curgă termenul de perimare ca fiind data ultimului act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă şi nu data comunicării actului de procedură. În speţă, termenul de perimare a început să curgă la 15 martie 2018 (data pronunţării încheierii de suspendare a judecării apelului) şi, conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la 15 septembrie 2018.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 4619/2018 din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei civile nr. 4619/2018 din 1 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, reprezentând onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 iunie 2020.