Extraordinary appeal against final clarification of labor law executive title inadmissible under irrevocability rules

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia tardivităţii, excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes; au fost admise cererile privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu; s-a lămurit înţelesul şi întinderea dispozitivului deciziei civile nr. 171 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, astfel cum a fost lămurit prin deciziile civile nr. 6 din 17 ianuarie 2017, nr. 14 din 4 septembrie 2018 şi nr. 35 din 20 iunie 2017 ale Curţii de Apel Iaşi, în sensul că indexările de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlu executoriu s-au aplicat asupra valorii de referinţă sectorială şi au făcut parte din indemnizaţia brută de încadrare a reclamanţilor, inclusiv la "data încetării discriminării", stabilită ca data de 31 decembrie 2009, indemnizaţie ce trebuia păstrată în plată şi acordată succesiv, în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut în ceea ce priveşte inadmisibilitatea că nu se pune în discuţie obligativitatea contestării ordinelor de salarizare, cadrul procesual pendinte fiind limitat lămuririi titlului executoriu prin care se stabileşte obligaţia intimaţilor de plată a drepturilor salariale cu valorificarea a majorărilor salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007, iar referitor la autoritatea de lucru judecat a reţinut că deşi există identitate de părţi, nu există identitate de obiect şi cauză.

În ceea ce priveşte cererile de lămurire a înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 171 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi astfel cum a fost lămurit prin deciziile civile nr. 6 din 17 ianuarie 2017, nr. 14 din 4 septembrie 2018 şi nr. 35 din 20 iunie 2017 ale Curţii de Apel Iaşi, instanţa de apel a constatat că sunt întemeiate faţă de dispoziţiile art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu decizia nr. 7/2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii prin care s-a decis că "majorările prevăzute în art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, au fost şi rămân incluse în indemnizaţia brută de încadrare şi după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009".

În aceeaşi decizie s-a reţinut de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că, chiar dacă hotărârile judecătoreşti pronunţate pentru obţinerea unor drepturi salariale au efecte doar între părţile care au luat parte la judecată, totuşi se observă că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare, cum sunt cele prin care s-au stabilit majorările de 2%, 5% şi, respectiv, 11% acordate magistraţilor şi personalului asimilat, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 10/2007, nu vizează situaţii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală. Prin urmare, aceste majorări salariale trebuie avute în vedere la stabilirea nivelului maxim de salarizare corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceasta fiind logica egalizării drepturilor salariale avute în vedere de legiuitor la edictarea textului legal a cărui interpretare se solicită.

O altă interpretare ar fi contrară scopului şi substanţei normei juridice, menţinând inechităţile salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, implicit, discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestei reglementări.

Împotriva încheierii din data de 25 februarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, în contradictoriu cu intimatele A. şi alţii cu domiciliul procesual ales la Curtea de Apel Iaşi a declarat recurs Ministerul Justiţiei invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că: 1. Instanţa în mod eronat a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de lămurire fără a reţine că, la momentul formulării cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 171/2008, executarea era încheiată; 2. Procedura de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti a fost pusă de către legiuitor la dispoziţia părţii interesate pentru situaţia când, din culpa instanţei, dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, lucru care ar putea genera dificultăţi la momentul executării, nefiind o cale menită să ducă la modificarea titlului executoriu, prin majorarea sau micşorarea pretenţiilor ce au făcut obiectul judecăţii, o astfel de finalitate putând fi atinsă doar prin intermediul căilor legale de atac.

Intimaţii A., B., C. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza cu prioritate inadmisibilitatea recursului.

Potrivit art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului, "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".

Totodată, dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., enumeră categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 5). Împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.

În cauza de faţă prin încheierea recurată s-a lămurit înţelesul şi întinderea dispozitivului decizie nr. 171 din 28 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, astfel cum a fost lămurit prin deciziile civile nr. 6 din 17 ianuarie 2017, nr. 14 din 4 septembrie 2018 şi nr. 35 din 20 iunie 2017 ale Curţii de Apel Iaşi, în sensul că indexările de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 acordate prin titlul executoriu s-au aplicat asupra valorii de referinţă sectorială şi au făcut parte din indemnizaţia brută de încadrare a reclamanţilor, inclusiv la "data încetării discriminării", stabilită ca data de 31 decembrie 2009, indemnizaţie ce trebuie păstrată succesiv, în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare.

Este de menţionat că decizia nr. 171 din 28 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este irevocabilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 2813 C. proc. civ., încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi art. 2811 C. proc. civ., precum şi hotărârea pronunţată în temeiul art. 2812 C. proc. civ. sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.

Faţă de faptul că încheierea recurată pronunţată la 25 februarie 2020 de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este o încheiere irevocabilă pronunţată de o instanţă de recurs reiese că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac extraordinară a recursului potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIŢIEI împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 27 ianuarie 2021.