Pension revision dispute; extraordinary appeal dismissed as inadmissible due to statutory finality of social security judgments

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub număr de dosar x/2017, ulterior precizată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Cluj, Casa Locală de Pensii Turda, Casa Naţională de Pensii Publice, Comisia Centrală de Contestaţii, a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Deciziilor de revizuire nr. 169988 din 18.05.2017 - 9 decizii şi a Deciziilor de revizuire nr. 169988 din datele de 03.05.2017, 04.08.2016, 20.10.2015, 13.11.2014, 23.08.2013, 25.06.2012,27.10.2011, 10.05.201, emise de pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Cluj, Casa Locală de Pensii Turda, ca nelegale şi netemeinice, obligarea celor două pârâte la emiterea unei noi decizii de pensionare menţinând stagiul de cotizare, punctajul mediu anual şi cuantumul pensiei astfel cum au fost stabilite prin deciziile anterioare, cu luarea în calcul a perioadei 1976-1990 ca şi timp util la CAP, fie menţinerea deciziilor anterioare revizuirii privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârsta cu consecinţa menţinerii cuantumului pensiei în plată, la nivelul stabilit anterior revizuirii. S-a mai solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj la restituirea sumelor rezultate din diminuarea pensiei în baza deciziilor revizuite, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 291/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A. împotriva pârâtelor Casa Judeţeană de Pensii Cluj, Casa Locală de Pensii Turda şi Casa Naţională de Pensii Publice şi, în consecinţă, s-au anulat deciziile nr. 169988/18.05.2017; a fost obligată pârâta să emită o decizie de pensie cu luarea în calcul a fişelor nr. 4739/25.03.2009 emisă de Primăria Câmpia Turzii, nr. 1949/25.03.2009 emisă de Consiliul Local Tritenii de Jos şi nr. 1950/25.03.2009 emisă de Consiliul Local Tritenii de Jos cuprinzând timpul util; a fost obligată pârâta CJP Cluj la plata diferenţelor de pensie rezultate.

Cu opinia separată a asistenţilor judiciari, în sensul respingerii acţiunii precizate.

Împotriva sentinţei civile nr. 291/2018 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantul A..

Prin încheierea din 8 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea formulată de A. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

La 27 decembrie 2018, A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Recurentul-reclamant A. se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea criticilor formulate, se susţine, în esenţă, încălcarea prevederilor art. 224 C. proc. civ.

Astfel, în opinia recurentului, hotărârea atacată este în contradicţie cu probele administrate şi conţine motive contradictorii.

Apreciază recurentul că instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor înscrisurile despre care se afirmă că sunt contradictorii şi nici nu a exercitat rolul activ care-i revine în temeiul art. 224 C. proc. civ., nefiind dispusă administrarea unor probe suplimentare, în vederea stabilirii adevărului.

Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei atacate şi, reţinând cauza spre rejudecare, respingerea apelului şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 martie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus punct de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs a fost declarat împotriva deciziei nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a fost respinsă contestaţia formulată de A., având ca obiect soluţia pronunţată cu privire la contestaţia prin care reclamantul a solicitat anularea Deciziilor de revizuire nr. 169988 din 18.05.2017 şi a Deciziilor de revizuire nr. 169988 din datele de 03.05.2017, 04.08.2016, 20.10.2015, 13.11.2014, 23.08.2013, 25.06.2012,27.10.2011, 10.05.201, privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă, ca nelegale şi netemeinice şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj la emiterea unei noi decizii de pensionare menţinând stagiul de cotizare.

Aşadar, recursul are ca obiect o decizie pronunţată de instanţa de apel într-un litigiu de asigurări sociale.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflicte de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.

Totodată, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că împotriva hotărârilor tribunalelor, prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 cu modificările ulterioare, ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 şi ale art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. care conţin prevederea expresă că hotărârile pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale sunt supuse numai apelului, rezultă că pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., cum este acţiunea în speţă, hotărârea curţii de apel este definitivă.

Astfel, decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, motiv pentru care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepţiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunţării lor.

Având în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia atacată în speţă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

În raport cu prevederile legale evocate, decizia recurată nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile stabilite de aceasta.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1143/A/2018 din 21 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.