Finality of Court of Appeal judgments in insolvency proceedings: Bar on cassation for decisions rendered in appeals from judicial judge rulings under Law No. 85/2014

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 16 februarie 2018 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, sub număr de dosar x/2014, Lichidator A., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâtul C. solicitând instanţei angajarea răspunderii personale a pârâtului, în calitate de asociat al societăţii falite şi obligarea acestuia la plata sumei de 2.066.239 RON reprezentând prejudiciul produs creditorilor prin faptele prevăzute la art. 169 din Legea nr. 85/2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 450 din 5 iulie 2018 a Tribunalului Bacău, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Lichidator A. al S.C. B. S.R.L. şi, în consecinţă, a obligat pe pârâtul C., la plata sumei de 2.066.239 RON, reprezentând pasivul debitoarei falite.

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul C. a declarat apel, iar prin decizia civilă nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia tardivităţii apelului şi, în consecinţă, a fost anulat apelul promovat de pârâtul C..

Pârâtul C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Recurentul-pârât se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Bacău.

În argumentarea recursului, susţine, în esenţă, că decizia atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 42 alin. (4) şi art. 43 din Legea nr. 85/2014. Astfel, se arată, urmare a încălcării şi aplicării greşite a normelor de drept material, instanţa a reţinut în mod eronat că apelul este tardiv formulat.

Intimatul-reclamant Lichidator A., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca inadmisibil, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Recurentul-pârât C. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 11 februarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Intimatul-reclamant Lichidator A., în calitate de lichidator judiciar al B. S.R.L. a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul litigiu are ca obiect o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prin care s-a solicitat instanţei angajarea răspunderii personale a recurentului-pârât, în calitate de asociat şi fost administrator statutar al debitoarei intimate, pentru suma de 2.066.239 RON, reprezentând prejudiciul produs creditorilor societăţii falite prin faptele prevăzute la art. 169 din Legea nr. 85/2014.

Conform art. 43 din Legea nr. 85/2014, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic", iar potrivit tezei a doua a aceluiaşi articol "hotărârile curţii de apel sunt definitive".

Totodată, potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2014 "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În virtutea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să admită excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată şi să respingă ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 402/2018 din 23 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.