Inadmissibility of cassation against final insolvency reorganization decision under exclusive appeal regime

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 25.04.2013 creditoarea S.C. COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A. a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A. S.A., în temeiul art. 31 din Legea 85/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 10773 din 10 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a admis cererea formulată în conformitate cu prevederile legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei de către creditoarea COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE CFR S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.A. în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin sentinţa civilă nr. 5104 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în temeiul dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006, s-a confirmat planul de reorganizare privind pe debitoarea A. S.A.

A fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei B. Agenţia Giuleşti şi a fost respinsă cererea de plată a onorariului ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

A fost admisă cererea administratorului judiciar C. privind plata onorariului cuvenit şi a cheltuielilor de procedură.

A fost autorizată B. S.A. să plătească administratorului judiciar C. suma de 9.873,62 RON, reprezentând onorariu şi cheltuieli de procedură din contul unic al debitoarei A. S.A.

A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de B. S.A.

Prin decizia civilă nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-debitoare A. S.A., prin administrator special D. împotriva sentinţei civile nr. 5104 din 26 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimaţii-creditori B. Agenţia Giuleşti, Serviciul Public Finanţe Locale Ploieşti, E., Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, CFR Transauto S.A., F. S.R.L., Societatea Comercială de Reparaţii Locomotive CFR - SCRL Braşov S.A., Autoritatea Feroviară Română AFER, SNTF CFR Călători S.A., G. S.R.L., prin lichidator judiciar H. SPRL, I. S.R.L., Informatică Feroviară S.A., J. S.R.L., prin lichidator K. SPRL, L. S.A., M. S.R.L., N., O. S.R.L., P. S.R.L., Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., Q. S.A., R. S.A., S. S.R.L., T., CFR Transauto S.A., prin lichidator U. şi cu intimata debitoare A. S.A., prin administrator judiciar C..

La 23 aprilie 2019, recurenta-debitoare A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o noua judecata instanţei de apel, pentru a infirma planul de reorganizare.

Recurenta a susţinut că admiterea planului de reorganizare anterior soluţionării definitive a dosarelor nr. x/2013 şi nr. y/2013 poate determina situaţii contradictorii, în condiţiile în care planul îşi va produce efectele şi în paralel se va dispune anularea lui. Sub acest aspect recurenta consideră că soluţia instanţei de apel este greşită şi echivalează cu antepronunţarea în privinţa soluţiilor date contestaţiilor având ca obiect anularea hotărârii generale a creditorilor.

Recurenta a mai precizat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, afirmându-se că infirmarea planului de reorganizare a fost solicitată raportat la faptul că votarea a fost netemeinică şi nelegală.

Intimata S.C. "Informatică Feroviară" S.A. - filială a Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului având în vedere că hotărârea atacată cu recurs este definitivă.

Excepţia inadmisibilităţii a fost invocată prin întâmpinare şi de către intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A., raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile date de prima instanţă sunt supuse numai apelului.

În subsidiar, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că motivele de recurs nu se încadrează în cele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Au formulat întâmpinări şi intimatele O. S.R.L. şi S. S.R.L. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecinţa rejudecării apelului, în sensul desfiinţării sentinţei civile nr. 5104 din 26 septembrie 2017 şi infirmarea planului de reorganizare.

Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor formulate de intimate prin întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 28 aprilie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

În cadrul punctului de vedere la raport recurenta, intimatele S. S.R.L.., O. S.R.L. au apreciat că recursul este admisibil şi că motivele invocate se circumscriu cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata Societatea Naţională de Transport Marfă - CFR Marfă S.A., prin punctul de vedere formulat, a achiesat la concluziile exprimate în raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Obiectul litigiului îl reprezintă contestarea măsurii de confirmare a planului de reorganizare, dispusă de judecătorul-sindic potrivit dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Recursul pendinte are ca obiect o decizie cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul societăţii debitoare prin administrator special.

Conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic" iar "hotărârile curţii de apel sunt definitive".

De asemenea, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 prevede că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În virtutea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs".

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti, regulă cu valoare de principiu constituţional, potrivit art. 129 din Constituţie.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă ca inadmisibil recursul declarat de debitoarea A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de debitoarea A. S.A., prin administrator special D., împotriva deciziei civile nr. 103 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.