Inadmissibility of appeal against final decision on suspension of arbitral award enforcement due to missing guarantee
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the plaintiff company against an appellate decision that had rejected its request to suspend the enforcement of an arbitral award pending the resolution of an action for annulation. The underlying dispute involved the plaintiff, which had initiated proceedings to annul an arbitral award and concurrently requested a stay of enforcement; the Court of Appeal had rejected this suspension request as inadmissible because the plaintiff had not paid the mandatory guarantee (caution). The High Court held that, pursuant to the principle of the legality of appeal routes and specific procedural provisions governing arbitration, the appellate decision on the suspension request was final at the moment of its issuance and therefore not subject to appeal. Consequently, the initial appellate dismissal stands, barring the appellant from challenging the denial of the stay through the extraordinary appeal route.
Legislator headnote
AI generatedart. 608 C. proc. civ, art. 612 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 484 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against final decision on suspension of arbitral award enforcement due to missing guarantee: Totodată, invocând dispoziţiile art. 612 C. proc. civ., reclamanta a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale până la soluţionarea cererii în anulare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 6 august 2018, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în insolvenţă, a formulat, în temeiul art. 608 C. proc. civ., acţiune în anularea sentinţei arbitrale nr. 1 din 11 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş în dosarul arbitral nr. x/2017
Totodată, invocând dispoziţiile art. 612 C. proc. civ., reclamanta a solicitat suspendarea executării hotărârii arbitrale până la soluţionarea cererii în anulare.
Constatând că în cauză nu a fost achitată cauţiunea, cerinţă de admisibilitate a cererii de suspendare, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 26 octombrie 2018, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A. S.A., privind suspendarea executării sentinţei arbitrale nr. 1 din 11 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, în dosarul arbitral nr. x/2017
Împotriva acestei încheieri, la 4 decembrie 2018, A. S.A. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de suspendare a executării sentinţei arbitrale până la data soluţionării cererii în anulare a sentinţei arbitrale.
Recurenta-reclamantă se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Recurenta critică încheierea atacată, motivat de împrejurarea că instanţa s-a limitat doar la a constata că la acel prim termen de judecată, la care s-a pronunţat încheierea atacată, nu exista la dosar dovada achitării cauţiunii şi că motivul invocat de recurentă în susţinerea cererii de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare a fost greşit apreciat de instanţă ca neînscriindu-se în sintagma "motive temeinice".Consideră recurenta că, procedând astfel, instanţa i-a afectat dreptul recunoscut de lege pentru pregătirea şi probarea susţinerilor cererii de suspendare a executării, încheierea atacată încălcându-i dreptul la apărare şi la un proces echitabil, drepturi garantate constituţional prin art. 24, respectiv art. 6 CEDO, precum şi prin dispoziţiile art. 3 şi 4 C. proc. civ.
În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.
Părţile nu au depus punct de vedere la raport.
Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform art. 612 C. proc. civ., curtea de apel va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare. Dispoziţiile art. 484 alin. (2-5) şi (7) C. proc. civ. se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 484 alin. (2) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data promovării acţiunii în anulare, respectiv la 6 august 2018):
"La cererea recurentului formulată în condiţiile art. 83 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).
Cererea se depune direct la instanţa de recurs, alăturându-se o copie certificată de pe cererea de recurs şi dovada depunerii cauţiunii prevăzute la art. 719 (…)", iar conform alin. (5) al art. 484 din acelaşi cod, completul se pronunţă printr-o încheiere motivată, care este definitivă.
În raport cu dispoziţiile legale evocate, se apreciază că încheierea din 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării sentinţei arbitrale, ce formează obiectul prezentului recurs, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac, potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituţional care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Aşa fiind, în condiţiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 al Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.