Peremptory appeal upheld in bankruptcy administrator liability dispute where reinstatement motion filed after lapse period triggered by suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - faliment, la 16 mai 2017, sub nr. x/2015/a2, creditorul majoritar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, prin Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi a chemat în judecată pârâtul A., în calitate de fost administrator statutar al societăţii S.C. B. S.R.L., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia, în baza dispoziţiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014, pentru suma de 3.235.537,31 de RON, pasiv rămas neacoperit.

Prin sentinţa civilă nr. 46/2018 din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - faliment s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, prin AGENŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, în contradictoriu cu pârâtul A..

A fost stabilită, în baza art. 169 lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2014, răspunderea personală a pârâtului A., pentru pasivul rămas neacoperit al debitorului S.C. B. S.R.L., în sensul că a fost obligat pârâtul să acopere suma de 3.235.537,31 RON, aşa cum rezultă din tabelul definitiv al creanţelor asupra debitorului.

S-a respins acţiunea reclamantei pentru faptele prevăzute de art. 169 lit. c) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva sentinţei civile nr. 46/2018 din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - faliment, a declarat apel pârâtul A., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Prin încheierea pronunţată la data de 10 mai 2018 în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului, faţă de faptul că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin încheierea pronunţată la data de 6 decembrie 2018, în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a invocat, din oficiu, excepţia perimării apelului, a admis cererea de repunere pe rol formulată de apelant şi a fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2019, cu citarea părţilor, apelantul cu menţiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de repunere pe rol şi de a răspunde excepţiei invocate din oficiu, părţile urmând a fi citate şi prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă.

Prin decizia civilă nr. 17/2019 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, s-a constatat perimat apelul declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 46/2018 din 25 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - faliment.

În pronunţarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., operează perimarea, în condiţiile în care cererea de apel a rămas în nelucrare mai mult de un 6 luni, din 10 mai 2018, din vina apelantului, care nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi faţă de faptul că nu a intervenit niciun temei de întrerupere ori suspendare a cursului perimării.

Împotriva deciziei civile nr. 17/2019 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a declarat recurs pârâtul A., care a solicitat casarea deciziei atacate.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că a promovat apel împotriva sentinţei nr. 46 din 25 ianuarie 2018 a Tribunalului Iaşi şi că a solicitat comunicarea actelor procedurale la sediul cabinetului de avocat.

Precizează că măsura suspendării dispusă de instanţă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de şedinţă din 10 mai 2018, a fost luată cu încălcarea drepturilor sale procesuale, întrucât nu a fost citat la domiciliul procesual indicat, iar încheierea nu i-a fost comunicată la noua adresă.

Precizează faptul că, prin concluziile scrise depuse la dosar prin adresa nr. x/19.12.2018, a fost solicitată respingerea excepţiei perimării, arătându-se că termenul de perimare nu poate fi socotit împlinit, în condiţiile necomunicării încheierii de şedinţă privind suspendarea cauzei la domiciliul procesual ales.

Recurentul conchide în sensul că hotărârea de perimare a instanţei de apel este nelegală, întrucât a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Totodată, recurentul-pârât a solicitat instanţei de recurs să aibă în vedere şi împrejurarea că nu poate avea acces la BPI, iar o raportare a soluţiei la această ipoteză presupune îngrădirea drepturilor sale procesuale, intrând totodată în contradicţie cu aspectul comunicării actelor de procedură la domiciliul personal, adresa la care nu locuieşte în fapt.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 28 ianuarie 2020, a admis în principiu recursul.

Prin încheierea din 17 martie 2020 Înalta Curte a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

Potrivit rezoluţiei existente la dosar, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 23 iunie 2020, când a fost pronunţată prezenta hotărâre.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a constatat perimarea.

Recurentul-pârât îşi îndreaptă criticile în sensul nelegalităţii procedurii de citare la domiciliul procesual ales indicat şi al necomunicării acestei măsuri dispuse de instanţa de apel nu împotriva hotărârii recurate, prin care s-a constatat incidenţa perimării, ci a încheierii de suspendare a judecăţii din 10.05.2018, acestea neputând fi primite.

Încheierea de suspendare a judecăţii apelului pentru lipsa părţilor, pronunţată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la data de 10.05.2018, de la care a şi început să curgă termenul de perimare a cauzei, putea fi contestată în limitele procedurale ale art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., or recurentul-pârât nu şi-a valorificat pe durata suspendării cursului judecăţii dreptul de a ataca cu recurs, pentru motive de nelegalitate această măsură, de oprire a cursului judecăţii cu consecinţa decăderii având în vedere dispoziţiile art. 177 alin. (2) din C. proc. civ. privind îndreptarea neregularităţilor actului de procedură şi ale art. 185 din C. proc. civ.

De altfel, la termenul la care s-a dezbătut incidenţa perimării, avocatul pârâtului a formulat concluzii consemnate în practicaua deciziei atacate, fiind incidente dispoziţiile art. 229 alin. (1) din C. proc. civ. privind termenul în cunoştinţă şi asigurate cerinţele procesului echitabil privind garanţia dreptului la apărare

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar potrivit art. 420 C. proc. civ., perimarea se constata din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Sancţiunea procedurală a perimării reprezintă un mijloc instituit de legiuitor în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a justiţiei, tradusă prin soluţionarea cu celeritate a proceselor civile.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor, dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, ce nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Perimarea operează de drept prin simpla împlinire a termenului legal, fiind însă necesară constatarea sa printr-o hotărâre judecătorească, condiţionat de rămânerea în nelucrare a cererii pe durata termenului prevăzut de lege ca urmare a culpei părţii.

Aceste condiţii au fost corect analizate de instanţa de apel, efectuându-se o aplicare judicioasă a art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, judecata pricinii a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din data de 10 mai 2018, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., urmare a constatării faptului că niciuna din părţi nu s-a prezentat şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Suspendarea reprezintă, în această situaţie, un incident procedural ce are ca efect încetarea temporară a procedurii de judecată a apelului, ca urmare a apariţiei unor împrejurări voite de părţi.

Măsura suspendării dispuse în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. are aptitudinea de a declanşa curgerea termenului de perimare, sancţiune procedurală ce intervine în cazul în care pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, timp de şase luni. Sub acest aspect se reţine lipsa de relevanţă a actului de procedură efectuat la 1.03.2018, înainte de suspendarea judecăţii, prin care se pretinde că ar fi fost comunicată instanţei de apel şi schimbarea adresei pentru comunicarea actelor de procedură.

Potrivit prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., când termenul se socoteşte pe luni, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, fiind incidente şi dispoziţiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 10 mai 2018 şi s-a împlinit la data de 12 noiembrie 2018, potrivit prevederilor legale enunţate anterior.

Aşadar, în condiţiile în care suspendarea pe temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a fost dispusă la termenul din 10 mai 2018, faţă de faptul că termenul de perimare era împlinit la data de 12 noiembrie 2019, rezultă că cererea de repunere pe rol formulată la 13.11.2018 era în afara termenului de perimare, cauza fiind rămasă în nelucrare mai mult de 6 luni, nefiind invocate nici alte cauze de suspendare ori întrerupere a cursului perimării.

Înalta reţine că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi analizând efectele suspendării judecăţii din perspectiva intervenirii perimării a statuat în mod corect că termenul de perimare a fost împlinit.

Astfel, Înalta Curte constată că suspendarea judecăţii a produs efecte, atâta timp cât părţile implicate în judecarea procesului au stat în pasivitate fără a face demersurile necesare repunerii pe rol a cauzei, în termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei civile nr. 17/2019 din 17 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.