Labor wage adjustment: Non-applicability of revision for contradictory judgments in the same case file
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the union-represented plaintiffs, leaving in force the Court of Appeal's decision that had rejected their petition for revision; consequently, the appellate court’s ruling—which had entirely dismissed the underlying labor action after the first-instance court had initially granted wage increases—remains final. The dispute concerned a collective labor dispute where the plaintiffs, arguing that an appellate decision violated the res judicata authority of a prior final judgment from the same case file (a "completing judgment" on the merits), sought revision of the appellate decision under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code for contradictory final decisions. The Supreme Court held that revision for contradictory judgments is admissible only when decisions are issued in different case files satisfying the triple identity of parties, object, and cause; it rejected the claim because the contested decisions were issued in the same proceedings at different procedural stages, and an error of judgment regarding the positive scope of res judicata cannot be remedied by revision, which would impermissibly transform the revision court into a judicial review body requiring a full retrial.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 513 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ; Labor wage adjustment: Non-applicability of revision for contradictory judgments in the same case file: , au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., revizuentul învederând faptul că decizia civilă nr. 1230/15.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020
Asupra recursului de faţă:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 7 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamantul Sindicatul Şoferilor din RATB, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să acorde membrilor de sindicat majorările salariate prevăzute în anexa 3A din contractul colectiv de muncă al RATB RA aplicabil pentru anii 2016/2018 şi să le plătească, prin adăugarea sumei de 100 RON la nivelul de salarizare, începând cu data de 1.07.2016 şi pentru viitor; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale şi la actualizarea cu indicele de inflaţie la data plăţii efective a diferenţelor salariale deja scadente la momentul pronunţării hotărârii, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 4057 din 31 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-au respins ca neîntemeiate excepţia lipsei de interes a membrilor de sindicat reprezentaţi de Sindicatul Şoferilor din RATB, precum şi excepţia prematurităţii acţiunii.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Şoferilor din RATB, în numele membrilor de sindicat B., C., E., F., J., O. şi M..
S-a admis cererea formulată de reclamantul Sindicatul Şoferilor din RATB, în numele membrilor de sindicat A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. şi S..
A fost obligată pârâta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză (respectiv A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. şi S.) a diferenţei de 100 RON/lună la salariul de bază, calculată începând cu data de 1.07.2016 la zi, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
A fost obligată pârâta la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză (respectiv A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. şi S.) a daunelor-interese reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru plata cu întârziere a diferenţei salariale de 100 RON/lună recunoscută prin această hotărâre, calculate de la data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe, conform contractului individual de muncă.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat acordat parţial).
Prin sentinţa civilă nr. 9643 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 4057/31.05.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale în cauza cu nr. x/2016.
S-a dispus completarea dispozitivului sentinţei în sensul obligării pârâtei la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză (respectiv A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. şi S.) a diferenţei de 100 RON/lună la salariul de bază şi pentru viitor, până la intervenirea unei noi convenţii cu privire la salariile de încadrare ale acestora sau a altei cauze care impune modificarea legală a acestora.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa civilă nr. 4057/31.05.2017 a Tribunalului Bucureşti.
Împotriva sentinţei civile nr. 4057 din 31 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale au declarat apel reclamanta M. şi pârâta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA.
Prin decizia civilă nr. 1230/2018 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins excepţia lipsei de interes invocată de reclamantul Sindicatul Şoferilor din Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M..
S-a admis apelul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport Bucureşti - RA, în sensul schimbării sentinţei atacate, cu consecinţa respingerii în întregime a acţiunii ca neîntemeiată.
Sindicatul Şoferilor din RATB, în numele şi pentru membrii săi, A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. şi S., a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1230 din 15 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., revizuentul învederând faptul că decizia civilă nr. 1230/15.03.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Prin decizia civilă nr. 3376 din 13 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire ca nefondată.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de revizuire a reţinut, în privinţa motivului de revizuire întemeiat pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că acesta nu este incident în speţă întrucât faptele prezentate de revizuent ca motive de revizuire, nu se încadrează în niciuna din situaţiile de minus, plus, ultra petita prevăzute de textul legal.
Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., instanţa a reţinut că în speţă, condiţiile impuse de textul de lege nu sunt îndeplinite, întrucât, pe de o parte, hotărârile pretins potrivnice nu au fost pronunţate în dosare diferite, că obiectul cauzei este diferit, instanţele nestatuând cu privire la aceleaşi pretenţii sub aspectul perioadei de timp avută în vedere în cele două hotărâri.
De asemenea, instanţa a apreciat că revizuirea pentru cel din urmă motiv nu poate fi primită, întrucât revizuentul nu a cerut anularea celei de-a doua hotărâri, care s-ar fi pronunţat cu încălcarea autorităţii lucrului judecat, ci chiar reformarea primei hotărâri, solicitare incompatibilă cu instituţia revizuirii reglementată de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La data de 19 octombrie 2018, revizuenţii A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q., R. şi S., toţi reprezentaţi de Sindicatul Şoferilor din RATB au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 3376 din 13 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.
Recurenţii au solicitat modificarea deciziei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire, raportat la faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat şi cu încălcarea normelor de drept material.
Criticile formulate de recurenţi pot fi subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât se referă la faptul că, în mod nelegal, instanţa, în examinarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a reţinut existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Recurenţii au precizat că prin sentinţa civilă nr. 9643/19.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 4057/31.05.2017, pronunţată de aceeaşi instanţă şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei, în sensul obligării pârâtei la plata către fiecare membru de sindicat reprezentat în cauză a diferenţei de 100 RON/lună la salariul de bază şi, pentru viitor, până la intervenirea unei noi convenţii cu privire la salariile de încadrare ale acestora sau a altei cauze care impune modificarea legală a acestora şi, de asemenea, s-a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii din sentinţa civila nr. 4057/31.05.2017.
S-a subliniat că această sentinţă este definitivă în raport cu art. 634 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., prin neapelare, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
În schimb, s-a învederat că decizia civilă nr. 1230/15.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 9643/19.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, în condiţiile în care aceleaşi drepturi salariale au fost acordate reclamanţilor în mod definitiv pentru perioada 31.05.2017 şi pentru viitor, însă nu au fost acordate pentru perioada 1.07.2016-31.05.2017, fiind vorba de acelaşi litigiu, cu aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. Recurenţii au considerat că aceeaşi problemă juridică a primit două soluţii diferite, considerentele si dispozitivele celor două hotărâri fiind vădit potrivnice.
Prin urmare, s-a subliniat că, în mod greşit instanţa s-a raportat, în analiza autorităţii de lucru judecat, la perioada de timp, în condiţiile în care obiectul principal este acelaşi şi anume, plata majorărilor salariale prevăzute de anexa 3A din contractul colectiv de munca al RATB RA.
Recurenţii au reiterat faptul că prin sentinţa civilă nr. 9643/19.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă, s-a dispus menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 4057/31.05.2017 a aceleiaşi instanţe, însă, ulterior, prin decizia civilă nr. 1230/15.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a dispus schimbarea dispoziţiilor sentinţei în sensul respingerii în întregime a acţiunii ca neîntemeiată, instanţa de apel încălcând astfel autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că sunt menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa civilă ce a format obiectul cererii de completare, inclusiv dispoziţiile prin care au fost admise capetele de cerere, astfel încât nu mai puteau fi schimbate de către instanţa de apel, cele două hotărâri definitive fiind potrivnice şi din acest punct de vedere.
La data de 23 noiembrie 2018, intimata Societatea de Transport Bucureşti STB-SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. şi faptul că decizia asupra căreia s-a exercitat calea de atac a revizuirii a fost pronunţată în calea de atac a apelului şi este o hotărâre definitivă, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. /2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică.
La data de 25 ianuarie 2019, recurentul-revizuent Sindicatul Şoferilor din RATB, în numele revizuenţilor membri de sindicat a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi a apărărilor formulate de intimata Societatea de Transport Bucureşti STB-SA prin întâmpinare.
S-a susţinut că recursul este admisibil în principiu, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ.
Prin încheierea din 17 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 14 ianuarie 2020 a respins excepţia inadmisibilităţii recursurilor, invocată de intimată şi a admis în principiu recursurile declarate de revizuenţi.
Prin încheierea din 17 martie 2020 Înalta Curte a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.
Potrivit rezoluţiei existente la dosar, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 23 iunie 2020, când a fost pronunţată prezenta hotărâre.
Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Întrucât criticile din prezentul recurs vizează nelegalitatea deciziei pronunţate de o instanţă de revizuire din perspectiva soluţiei pronunţate cu privire la motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., examinarea cererii de recurs este limitată exclusiv la verificarea modului în care instanţa de revizuire a analizat condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Prin urmare, în calea de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătoreşti în cauză să fie pronunţate în dosare diferite: să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, acest motiv de revizuire având ca finalitate anularea ultimei hotărâri care încalcă autoritatea de lucru judecat decurgând dintr-o hotărâre pronunţată anterior numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile anterior evocate.
Aşadar, analizând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport cu hotărârile definitive invocate, s-a constatat, în mod corect, că nu sunt întrunite toate cerinţele pentru reţinerea motivului de revizuire susţinut de revizuenţi, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurenţi.
S-a avut în vedere în principal faptul că hotărârile pretins potrivnice nu erau pronunţate în dosare diferite, dat fiind că revizuirea nu se poate cere pentru contrarietatea hotărârilor pronunţate în acelaşi proces.
Pe de altă parte, s-a avut în vedere că în litigiul finalizat prin pronunţarea de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2016 a deciziei civile nr. 1230/15.03.2018, instanţa de apel s-a pronunţat în limitele învestirii, respectiv cu privire la soluţiile cuprinse în hotărârea care a fost atacată cu apel, iar nu şi cu privire la pretenţiile din cererea introductivă de instanţă care nu primiseră o soluţionare prin sentinţa apelată şi care au format obiectul cererii de completare a dispozitivului, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 9643/19.12.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, definitivă prin neapelare.
În contextul arătat, instanţa de revizuire a statuat în mod legal că nu a putut fi pusă în discuţie încălcarea de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 9643/19.12.2017 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 4057/2017.
Calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate asigura remediul procesual pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă, ce concretizează doar o greşeală de judecată în evaluarea situaţiei de fapt şi juridice a litigiului, nici prin hotărâri pronunţate în dosare diferite şi, cu atât mai puţin, prin hotărâri pronunţate în acelaşi dosar, în diversele etape procesuale de soluţionare a acestuia, cum este situaţia analizată în speţă.
Aceasta, întrucât pentru asigurarea respectării autorităţii de lucru judecat, în această manifestare pozitivă, nu este suficientă măsura anulării ultimei hotărâri, aşa cum în mod limitat prevede art. 513 alin. (4) C. proc. civ., în forma aplicabilă în raport de data introducerii acţiunii (7.10.2016), în virtutea dispoziţiilor art. 25 şi 27 C. proc. civ., fiind în mod necesar ca măsura să fie urmată de refacerea întregii judecăţi, ceea ce în mod evident ar scoate acest caz de revizuire din tiparul său legal şi ar fi transformat instanţa de revizuire în instanţă de control judiciar.
Prin urmare, întrucât instanţa de revizuire a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile legale menţionate prin prisma cerinţelor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., alegaţiile recurenţilor privind nelegalitatea hotărârii pronunţate nu pot fi primite.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q. şi R., reprezentaţi de Sindicatul Şoferilor din RATB, împotriva deciziei civile nr. 3376 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenţii A., D., G., H., I., K., L., N., P., Q. şi R., reprezentaţi de Sindicatul Şoferilor din RATB, împotriva deciziei civile nr. 3376 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.