Late-filed cassation against refusal of appeal for unstamping: Decadence under public order appeal deadlines
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower court's decision to reject the appellant's challenge as late-filed, thereby leaving in force the appellate ruling that had dismissed the initial appeal for lack of stamp duty. The dispute originated from a civil claim for the restitution of investments and unjust enrichment damages related to a fisheries facility, which the first instance court had partially dismissed based on procedural defects, statute of limitations, and lack of merit; the appellant subsequently filed an appeal, which the appellate court annulled as net-imbrat (not properly stamped), leading the appellant to seek cassation. The Supreme Court decided the case on procedural grounds, determining that the cassation appeal was filed outside the statutory 30-day limit under Article 485 of the Civil Procedure Code. Invoking the principle that appeal deadlines are matters of public order and that failure to comply results in decadence under Article 185(1) of the Civil Procedure Code, the Court admitted the exception of tardiness raised by the respondent and rejected the cassation appeal as late, without reaching the merits of the underlying civil dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 176 pct. 5 C. proc. civ, art. 485 C. proc. civ, art. 485 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ; Late-filed cassation against refusal of appeal for unstamping: Decadence under public order appeal deadlines: The dispute originated from a civil claim for the restitution of investments and unjust enrichment damages related to a fisheries facility, which the first instance court had partially dismissed based on procedural defects, statute of limitations, and lack of merit; the appellant subsequently filed an appeal, which the appellate court annulled as net-imbrat (not properly stamped), leading the appellant to seek cassation. The Supreme Court decided the case on procedural grounds, determining that the cassation appeal was filed outside the statutory 30-day limit under Article 485 of the Civil Procedure Code. Invoking the principle that appeal deadlines are matters of public order and that failure to comply results in decadence under Article 185(1) of the Civil Procedure Code, the Court admitted the exception of tardiness raised by the respondent and rejected the cassation appeal as late, without reaching the merits of the underlying civil dispute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the basis for admitting the exception of tardiness raised by the respondent.
Provision cited as the basis for rejecting the cassation appeal as late.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2020
Asupra recursului de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 1 martie 2016, sub nr. x/2016, astfel cum a fost precizată la data de 28.03.2016, reclamantul A. Întreprindere Familială a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. şi Agenţia Domeniilor Statului, obligarea acestora la plata sumei de 325.340 RON reprezentând contravaloarea fondului piscicol existent în Balta Negreşti - Conacu la data de 08.03.2013, a dobânzii legale aferente în sumă de 108.225,69 RON calculată în perioada 09.03. 2013 - 01.03.2016, precum şi în continuare, până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile referitoare la îmbogăţirea fără justă cauză, precum şi cele din O.G. nr. 13/2011.
La 28 martie 2016 reclamantul A. Întreprindere Familială a formulat cerere precizatoare la acţiune, prin care a arătat că dobânda legală aferentă debitului principal este de 108.225,69 RON, calculată conform dispoziţiilor din O.G. nr. 13/2011.
La 4 octombrie 2016 reclamantul A. Întreprindere Familială a formulat cerere precizatoare la acţiune, prin care a arătat următoarele:
- obiectul litigiului îl reprezintă restituirea de către pârâte a investiţiei realizate de reclamant la obiectivul Balta Negreşti Conacu;
- temeiul acţiunii împotriva pârâtelor Agenţia Domeniilor Statului şi Agenţia Naţională pentru Pescuit Acvacultură vizează repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a anulării contractului;
- temeiul acţiunii împotriva pârâtei S.C. B. S.R.L. îl reprezintă îmbogăţirea fără justă cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 799 din 21 mai 2018, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins acţiunea precizată şi completată formulată de reclamantul A. Întreprindere Familială, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
A fost respinsă acţiunea precizată şi completată formulată de reclamantul A. Întreprindere Familială, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului material la acţiune.
A fost respinsă ca nefondată acţiunea precizată şi completată formulată de reclamantul A. Întreprindere Familială, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L..
Împotriva sentinţei civile nr. 799 din 21 mai 2018 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a declarat apel reclamantul A. Întreprindere Familială, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa.
Prin decizia civilă nr. 646 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul A. Întreprindere Familială împotriva evocatei sentinţe.
Împotriva deciziei civile nr. 646 din 13 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A. Întreprindere Familială, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate.
În motivarea recursului, după prezentarea situaţiei de fapt, s-a susţinut în esenţă, că hotărârea recurată este nelegală, întrucât dispoziţiile art. 153 şi urm. C. proc. civ. au fost nesocotite reclamantul A. Întreprindere Familială nefiind citat.
Totodată, s-a arătat că soluţionarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 176 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a fost asigurată publicitatea şedinţei de judecată.
Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepţia tardivităţii recursului, faţă de faptul că termenul legal de 30 de zile, reglementat de prevederile art. 485 C. proc. civ. nu a fost respectat, întrucât hotărârea a fost comunicată la 27 decembrie 2018, iar recursul a fost declarat la 28 ianuarie 2019, a 32-a zi calendaristică.
Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea acestuia, relevând legalitatea deciziei recurate din perspectiva dezlegării date de instanţă excepţiei de netimbrare a cererii de apel.
Prin încheierea din 15 octombrie 2019 Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 28 ianuarie 2020 a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A..
Prin încheierea din 17 martie 2020, Înalta Curte a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.
Potrivit rezoluţiei existente la dosar, s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la data de 23 iunie 2020, când a fost pronunţată prezenta hotărâre.
Examinând excepţia de tardivitate a declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, Înalta Curte constată următoarele:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 468-alin. (2) - (4), precum şi cele ale art. 469 se aplică corespunzător.
Cu privire la data declarării recursului se reţine că, în cauză, recurentului i-a fost comunicată hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr. 646 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la domiciliu procesual ales, la data de 21 decembrie 2018, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a hotărârii, de la dosarul de apel.
Recursul reclamantului a fost comunicat Curţii de Apel Constanţa prin serviciul de curierat, la data de 25 ianuarie 2019, cu depăşirea termenului legal, care s-a împlinit la data de 21 ianuarie 2019, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) din C. proc. civ.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Ca atare, rezultă că o cale de atac îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti poate fi exercitată numai în condiţiile prevăzute de lege, cu respectarea termenelor stabilite de către legiuitor.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Aşadar, neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost formulat cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., astfel că devine incidentă sancţiunea decăderii reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare în raport cu care Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură în temeiul art. 248 din C. proc. civ. şi va respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. Întreprindere Familială în temeiul art. 496 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul A. Întreprindere Familială împotriva deciziei civile nr. 646 din 13 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 iunie 2020.