Appeal annulled as insufficiently stamped in €250,000 damages suit against State.

Şedinţa publică din data de 16 mai 2019

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la data de 30 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Justiţiei, acordarea daunelor morale şi materiale în valoare de 500.000 euro şi anularea sentinţei civile pronunţate în dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Gura Humorului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 2-3, art. 5-8, art. 22, art. 26 C. proc. civ., art. 16, 20, 21, 30, 44, 46, 52, 73, 80, 124 şi art. 136 alin. (5) din Constituţia României, art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

La data de 8 decembrie 2016, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 250.000 euro, reprezentând daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 324 din 21 martie 2017, Judecătoria Gura Humorului a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, reţinând că pretenţiile reclamantului depăşesc suma de 200.000 RON.

La data de 28 decembrie 2016, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin întâmpinarea formulată la data de 6 februarie 2017, pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Urmare declinării, pricina a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă la data de 16 iunie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 1064 din 3 octombrie 2017, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondate, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, şi Ministerul Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., la data de 20 decembrie 2017. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 23 ianuarie 2018, sub acelaşi număr de dosar.

Instanţa de apel a calificat calea de atac ca fiind apel, în raport de precizările reclamantului şi de dispoziţiile art. 152 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 343 din 17 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Această ultimă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamant.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susţinut că instanţa de apel l-a împiedicat să îşi susţină pledoaria şi că a încălcat decizii pronunţate în recurs în interesul legii, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Curţii Constituţionale, ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţii ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, fără a arăta, în concret, care sunt acestea.

De asemenea, şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la modalitatea de soluţionare a dosarului nr. x/1986 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc şi a dosarului nr. x/2016 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Suceava, formulată de recurentul-reclamant. Totodată, a făcut ample aprecieri referitoare la dosarul nr. x/1992 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, arătând că sentinţa civilă nr. 284/1998, pronunţată în această cauza, este nelegală şi că, în mod nejustificat, instanţa de apel a respins solicitarea sa privind ataşarea dosarului menţionat la prezentul dosar.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus, la data de 12 septembrie 2018, comunicarea cererii de recurs către intimaţi şi întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 24 octombrie 2018, intimatul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice, a invocat excepţia nulităţii recursului din perspectiva faptului că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată de instanţa de apel. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul Ministerul Justiţiei nu a depus întâmpinare.

La data de 8 noiembrie 2018, recurentul-reclamant a depus o cerere prin care a arătat, în esenţă, că recursul este motivat, solicitând casarea deciziei pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, precum şi a sentinţei civile nr. 284/1998, pronunţate de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. x/1992.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a apreciat că decizia recurată este susceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, că recursul este supus unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 7.635 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I, cu referire la cele ale art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, faţă de valoarea pretenţiilor solicitate de reclamant la data formulării cererii de chemare în judecată, 20 iunie 2018, respectiv 250.000 euro (1.166.500 RON), conform cursului euro stabilit de BNR la această dată (1 euro = 4.6660 RON) şi că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile de formă referitoare la motivarea căii de atac şi la încadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a fost comunicat părţilor.

La data de 5 decembrie 2018, recurentul a depus o cerere, arătând că anexează acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, aferentă solicitării privind acordarea daunelor morale în cuantum de 250.000 euro.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu de la 21 martie 2019, instanţa, în raport de solicitarea formulată şi de scopul urmărit prin depunerea acesteia, acela de a se constata că taxa de timbru datorată pentru soluţionarea recursului având pretenţiile solicitate, constând în acordarea daunelor morale de 250.000 euro, este de 100 RON, în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ. a calificat cererea ca fiind de reexaminare a taxei judiciare de timbru, înaintând-o completului imediat următor, pentru soluţionare.

Completul CF nr. x, prin încheierea din 18 aprilie 2019, a apreciat că solicitarea supusă analizei nu îndeplineşte condiţiile unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reprezentând un simplu înscris prin care recurentul a adus la cunoştinţa instanţei că a înţeles să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON. Drept urmare, a dispus restituirea dosarului completului iniţial învestit cu soluţionarea recursului.

Analizând recursul, din perspectiva excepţiei insuficientei timbrări, ce urmează a fi analizată cu prioritate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 197 C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Cu un conţinut similar, dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. statuează:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii."

Lipsa menţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de alin. (2) sunt sancţionate, potrivit alin. (3) al art. 486, cu nulitatea.

Art. 494 C. proc. civ. reglementează regulile privind judecata, stipulând că normele de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secţiune.

În speţă, prin raportul de admisibilitate în principiu a recursului, s-a constatat că recursul formulat de reclamantul A. este timbrabil cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 7.635 RON, conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) teza I, cu referire la cele ale art. 3 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, faţă de valoarea pretenţiilor solicitate la data formulării cererii de chemare în judecată, 20 iunie 2018, respectiv 250.000 euro (1.166.500 RON), conform cursului euro stabilit de BNR la această dată (1 euro = 4.6660 RON).

Raportul a fost comunicat recurentului la data de 29.11.2018, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosar. Partea a depus o cerere la care a ataşat dovada achitării taxei judiciare de timbru de 100 RON (chitanţa seria x nr. x din 05.12.2018, aflată la dosar recurs).

Faţă de scopul urmărit prin depunerea taxei judiciare de timbru în cuantumul arătat, respectiv de a se constata că taxa de timbru aferentă recursului în raport de despăgubirile solicitate - 250.000 euro este de 100 RON, s-a interpretat că cererea recurentului este una de reexaminare, în condiţiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., dispunându-se înaintarea acesteia completului imediat următor.

Având în vedere concluzia la care a ajuns completul învestit cu soluţionarea acestei cereri, anume că solicitarea în discuţie nu poate fi privită drept o cerere de reexaminare, întrucât nu cuprinde vreo menţiune care să reflecte intenţia părţii de a formula cerere de reexaminare, fiind un simplu înscris prin care se aduce la cunoştinţă plata taxei judiciare de timbru de 100 RON şi văzând că recurentul nu s-a conformat obligaţiei legale de timbrare pentru diferenţa de taxă judiciară de timbru de 7535 RON, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 343 din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

În raport de considerentele arătate, instanţa constată că neîndeplinirea condiţiilor de formă referitoare la motivare şi la încadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cuprinsă în raportul de admisibilitate, nu se mai impune a fi analizată, având prioritate analiza excepţiei referitoare la timbrajul cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 343 din 17 mai 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2019.