Contractual forum clause renounced; Slatina Court holds jurisdiction over payment-order claim.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, secţia civilă la data de 27 iulie 2020, sub nr. x/2020, creditoarea S.C. A. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plata în sumă de 21.369,69 RON reprezentând avans în cuantum de 10.885 RON acordat societăţii debitoare şi nerestituit şi minus în gestiune în valoare de 10.484,69 RON; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1013-1024 coroborate cu dispoziţiile art. 192 şi art. 194 din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţă civilă nr. 3945 din 22 septembrie 2020, Judecătoria Slatina, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Pentru a pronunţa această hotărâre, cu referire la art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Slatina a reţinut că la art. 10 din contractul de prestări servicii nr. x din 29 martie 2017, părţile au stipulat instanţa care va soluţiona litigiile ce vor apare ulterior încheierii contractului, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, exprimându-şi consimţământul în acest sens prin semnarea contractului.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Cluj Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 6362 din 18 noiembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că prevederile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. nu permit invocarea din oficiu a excepţiei necompetenţa teritoriale de ordine publică atâta timp cât debitoarea, deşi era îndreptăţită să invoce această excepţie în condiţiile în care cererea de emitere a ordonanţei de plată a fost înregistrată la Judecătoria Slatina şi nu la Judecătoria Cluj-Napoca, nu a uzat de acest drept.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea pin care creditoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată în sumă de 21.369,69 RON reprezentând avans în cuantum de 10.885 RON acordat societăţii debitoare şi nerestituit şi minus în gestiune în valoare de 10.484,69 RON.

Prin clauza inserată la art. 10 din contractul de prestări servicii nr. x din 29 martie 2017, părţile au convenit că:

"În cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare instanţelor competente de pe raza localităţii Cluj-Napoca."

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "Părţile pot conveni în scris sau, în cazul în litigiile născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care aceastea pot să dispună, să fie judecate la alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul în care această competenţă este exclusivă."

Aceste dispoziţii legale reglementează posibilitatea stabilirii unei alte competenţe teritoriale decât cea de drept comun, dacă normele de competenţă nu au un caracter exclusiv, alegerea de competenţă reprezentând o prorogare convenţională de competenţă teritorială.

Potrivit art. 129 din C. proc. civ., " (...) (2) Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura." Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că: "În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată."

Din analiza normelor legale menţionate rezultă că este absolută competenţa generală, materială şi teritorială exclusivă, iar competenţa teritorială în pricinile privitoare la bunuri (cu excepţia celor prevăzute de art. 117-121 din C. proc. civ. privitoare la imobile, moştenire, societăţi, insolvenţă sau concordat preventiv şi împotriva unui consumator) şi la cele referitoare la alte drepturi de care părţile pot să dispună, este relativă.

În context, se reţin şi prevederile art. 116 din C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, în ipoteza în care obiectul cererii de chemare în judecată justifică o competenţă alternativă.

Conform art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Din perspectiva prevederilor art. 129 alin. (3) din C. proc. civ., reţinând obiectul litigiului dedus judecăţii, norma de competenţă aplicabilă în cauză este de ordine privată, iar potrivit art. 130 alin. (3) din acelaşi cod, excepţia de necompetenţă fondată pe acest temei de drept poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, instanţa neavând legitimare să o invoce din oficiu.

Cum debitoarea S.C. B. S.R.L. nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 1019 alin. (3) din C. proc. civ., renunţarea la convenţia părţilor, inserată în art. 10 din contractul de prestări servicii, a avut loc odată cu sesizarea de către creditoarea S.C. A. S.R.L. a Judecătoriei Slatina, în a cărei rază teritorială se află sediul debitoarei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Slatina, secţia civilă este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de ordonanţă de plată dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2021.