Appeal over constitutionality referral waived: challenge inadmissible, costs awarded to blood transfusion center.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă:

Prin decizia civilă nr. 1541 din data de 29 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins cererea revizuentei A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ.

A respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2442 din data de 1 octombrie 2018 pronunţate de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2017.

A obligat pe revizuentă să plătească intimatului Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 1541 din data de 29 mai 2019 pronunţate de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a formulat recurs revizuenta A., solicitând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 100 din data de 27 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a luat act de renunţarea recurentei A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, privind dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva acestei din urmă decizii, revizuenta A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 iunie 2020, sub nr. x/2019.

I.3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că, în cauză, completul de filtru urmează să aprecieze dacă hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, prin raportare la circumstanţele concrete ale speţei şi la dispoziţiile art. 406 şi art. 463 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod, s-a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru formularea unui punct de vedere.

Prin punctul de vedere depus la dosar, intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar să se constate nulitatea dar şi caracterul nefondat al acestuia, precum şi obligarea recurentei-revizuente la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-revizuentă A. şi intimatul BEJA B. nu au depus puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, prin rezoluţia din data de 17 decembrie 2020, a fixat termen la data de 26 ianuarie 2021, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afară de acestea neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În speţă, prin decizia recurată, curtea de apel a luat act de renunţarea recurentei-revizuente A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, privind dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 9 alin. (3) şi art. 406 C. proc. civ.

Potrivit art. 406 alin. (6) C. proc. civ., renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare.

Ca atare, din perspectiva dispoziţiilor în temeiul cărora curtea de apel a luat act de renunţarea recurentei-revizuente A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, hotărârea recurată în prezenta cauză ar fi supusă căii de atac a recursului.

Însă, astfel cum s-a reţinut şi în doctrină, în ipoteza în care cererea de renunţare la judecata căii de atac intervine ulterior exercitării acesteia şi trimiterea dosarului la instanţa superioară, pe parcursul judecării căii de atac, cum este cazul în speţa de faţă, instanţa învestită cu soluţionarea cererii va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., luând act de manifestarea de voinţă a părţii, care a înţeles să îşi retragă calea de atac şi, prin urmare, să achieseze la hotărârea atacată.

Potrivit acestor dispoziţii legale, achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Spre deosebire de instituţia renunţării la judecată, reglementată de art. 406 C. proc. civ., în cazul achiesării la hotărâre nu se prevede în mod expres posibilitatea atacării deciziei prin care instanţa a luat act de această manifestare de voinţă a părţii.

Ca atare, pentru a se aprecia dacă părţile au deschisă vreo cale de atac împotriva hotărârii prin care instanţa a luat act de renunţarea la judecata căii de atac, se impune a se verifica dacă hotărârea ce ar fi urmat a fi pronunţată asupra fondului căii de atac este sau nu susceptibilă de a fi atacată.

Astfel, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a luat act de renunţarea recurentei A. la judecata recursului promovat împotriva deciziei civile nr. 1541 din data de 29 mai 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, privind dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, iar, în raport de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri definitive şi, prin urmare, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs.

În cauză, soluţia ce ar fi urmat a fi dată asupra fondului recursului, cu privire la care a intervenit renunţarea la judecată, este una definitivă, astfel că, din această perspectivă, decizia nr. 100 din data de 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a de a fi atacată cu recurs, iar calea de atac exercitată de recurenta A. este inadmisibilă.

În plus, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (2) C. proc. civ., menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, astfel că, împrejurarea că dispozitivul hotărârii atacate cuprinde menţiunea că aceasta este supusă recursului nu este de natură a conferii părţii dreptul de a exercita o cale de atac nerecunoscută de lege.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse şi dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A..

Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, reţinând dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va admite cererea formulată de intimatul Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Iaşi şi va obliga pe recurenta-revizuentă A. la plata către acesta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON, dovedite prin înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 100 din data de 27 februarie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.

Obligă pe recurenta-revizuentă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 RON către intimatul Centrul Regional de Transfuzie Iaşi.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.