Appeal null; access-blocking damages claim rejected as grounds fail Article 488(1) procedural requirements.

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Vaslui, la data de 26 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C Hidrotehnica S.A. Vaslui prin lichidator judiciar C. Huşi, să o oblige pe pârâtă, în principal, la plata cu titlu de daune interese compensatorii (daune cominatorii de câte 100 RON/zi transformate în daune interese compensatorii) de câte 100 RON/zi la data de 6 septembrie 2007 şi până la punerea în executare a sentinţei civile nr. 572/2014 a Tribunalului Suceava, în sensul executării obligaţiei de a face, stabilite în conţinutul ei şi în subsidiar, la plata cu titlu de daune compensatorii pentru perioada cuprinsă de la data de 6 septembrie 2007 şi până la punerea în executare a sentinţei civile nr. 572/2014 a Tribunalului Suceava, în sensul executării obligaţiei de a face, stabilite în conţinutul ei, pentru prejudiciul rezultat din obligaţia de a permite accesul reclamanţilor spre locuinţa compusă din boxă şi garaj, constând în aceea că s-au aflat în imposibilitate de a exercita toate prerogativele dreptului de proprietate pe o perioadă mai mare de 11 ani, astfel cum a fost cumpărat în baza Legii nr. 85/1992, de a dispune de acest drept în baza actelor de proprietate.

I.2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Vaslui:

Prin sentinţa civilă nr. 575 din data de 6 martie 2019, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect daune cominatorii - transformare în daune compensatorii, formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. Hidrotehnica S.A. Vaslui - prin lichidator judiciar C. Huşi, în favoarea Tribunalului Vaslui şi a înaintat dosarul nr. x/2018 către Tribunalul Vaslui, spre competentă soluţionare.

I.3. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia civilă:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă la data de 18 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 aprilie 2019, completul CF x al Tribunalului Vaslui, secţia civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor între profesionişti, precum şi între un profesionist şi un neprofesionist), în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 coroborat cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., precum şi în raport de decizia nr. 17 din data de 17 septembrie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului de litigii între profesionişti CF x în soluţionarea prezentului litigiu, pe care l-a calificat ca fiind de natură civilă.

A constatat că litigiul este de competenţa material procesuală a completurilor de fonduri civile şi a trimis cauza la repartizare aleatorie între completurile de fonduri civile.

Prin sentinţa civilă nr. 620 din data de 25 iunie 2019, Tribunalul Vaslui, secţia civilă a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta S.C. Hidrotehnica S.A., prin lichidator judiciar C. Huşi, ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă:

Prin decizia civilă nr. 120 din data de 12 martie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins apelul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 620 din data de 25 iunie 2019 a Tribunalului Vaslui, pe care a menţinut-o.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 iunie 2020, sub nr. x/2019.

Invocând incidenţa art. 304 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 vechiul C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea sau reţinerea cauzei spre rejudecare.

II.2. Apărările formulate în cauză:

În termen legal, intimata-pârâtă Hidrotehnica S.A., prin lichidator judiciar C. Huşi, a depus întâmpinare, solicitând, respingerea recursului formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 120 din data de 12 martie 2020 şi menţinerea hotărârii recurate ca fiind una temeinică şi legală.

II.3. Răspunsul la întâmpinare:

În termen legal, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II.4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părţile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat şi motivat în termenul prevăzut de lege, iar cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) şi e) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte cerinţa impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul reţine că recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa art. 304 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, urmând a se aprecia de către completul de filtru dacă, în speţă, criticile formulate de către parte pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, raportorul a constatat că recurenţii-reclamanţi au făcut dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 15 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a dispus eşalonarea plăţii diferenţei de taxă judiciară de timbru datorate de recurenţii-reclamanţi B. şi A., în cuantum de 3.819,5 RON, în 6 rate lunare, a câte 636,58 RON, începând cu 1 octombrie 2020.

S-a reţinut că, în raport de prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să aprecieze dacă, în speţă, criticile formulate de către recurenţii-reclamanţi pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege sau dacă este incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în măsura în care va trece peste această excepţie, va aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere în condiţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluţia din data de 17 decembrie 2020, s-a fixat termen la data de 26 ianuarie 2021, fără citarea părţilor, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II.5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

În condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prioritar, având în vedere că prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 26 septembrie 2018, respectiv după 15 februarie 2013 (data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.), faţă de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi ale art. 24 C. proc. civ., soluţionarea prezentei căi de atac se realizează potrivit noilor norme procedurale.

Ca atare, chiar dacă recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa art. 304 alin. (1) pct. 3, 4, 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va analiza posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speţă, prin primul motiv de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, fiind contrară considerentelor deciziei nr. 55/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegare unor chestiuni de drept în materie civilă, însă, în dezvoltarea acestei critici, nu a arătat în concret în ce constă, sub acest aspect, nelegalitatea judecăţii finalizate prin hotărârea recurată, ci a expus in extenso motivarea deciziei invocate.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, controlul de legalitate pe care îl exercită instanţa de recurs poate fi realizat doar în situaţia în care partea supune analizei acesteia o critică de nelegalitate clară, concretă şi care să se grefeze pe raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Ca atare, redarea pe larg a motivării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a se arăta care este eroarea instanţei de apel şi în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din această perspectivă nu poate duce la posibilitatea încadrării acestui motiv de recurs în cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nu sunt susceptibile de a reprezenta un veritabil motiv de recurs nici cele arătate de către recurenţii-reclamanţi la punctul 2 al cererii, prin care aceştia au susţinut că instanţa nu a ţinut cont de temeiurile legale ale cererii iniţiale de chemare în judecată, care se refereau la C. proc. civ. de la 1865, întrucât, şi de această dată, recurenţii-reclamanţi nu au dezvoltat vreo critică concretă cu privire la judecata sau raţionamentul curţii de apel care au dus la soluţia de respingere a apelului.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs, recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa nu a ţinut cont de pct. 1 din precizările depuse la termenul din data de 19 februarie 2019, vizând temeiul de drept, respectiv nu a ţinut cont de considerentele deciziei nr. 285/2017 a Curţii de Apel Iaşi, din care rezultă aplicarea C. proc. civ. de la 1865 şi, în plus, decizia menţionată a fost dată în dosarul nr. x/2011, care este dosar asociat dosarului de fond privind insolvenţa.

Totodată, a precizat că, prin întâmpinarea depusă, pârâta a recunoscut calitatea de dosare asociate a dosarelor nr. x/2011 şi nr. y/2011

Sub acest aspect, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nici din dezvoltarea acestui motiv de recurs, nu se poate reţine vreo critică concretă de nelegalitate adusă deciziei recurate, iar, pe de altă parte, că instanţa de apel a analizat considerentele deciziei nr. 285/2017 a Curţii de Apel Iaşi şi a reţinut, ca situaţie de fapt, împrejurarea că, prin această decizie, s-a constatat că nu au fost administrate probe din care să rezulte că s-a solicitat lichidatorului judiciar executarea în natură a obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 572/2014 şi nici probe din care să rezulte că a fost executată obligaţia până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, precum şi că a fost menţinută sentinţa atacată sub aspectul înscrierii recurenţilor-reclamanţi în tabelul creditorilor cu suma de 96.223 RON, reprezentând daune pentru neexecutarea sentinţei nr. 572/2014, întrucât recurenţilor-reclamanţi nu li se poate crea o situaţie mai grea în propria cale de atac.

Prin urmare, acest motiv al recursului, astfel cum a fost susţinut de către recurenţii-reclamanţi, ar putea reprezenta cel mult o critică vizând situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de către instanţa de apel, însă, nu poate face obiectul analizei în această cale extraordinară de atacat, deoarece stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanţa de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situaţii de fapt.

Totodată, nici afirmaţia formulată la punctul 4 al motivelor de recurs, nu poate fi circumscrisă motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care recurenţii-reclamanţi s-au mărginit la a afirma că nu s-a ţinut cont că prin cererea de apel au arătat că "Hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 906 alin. (4) din noul C. proc. civ., în cauza de faţă.", fără a dezvolta în niciun fel această susţinere.

Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa motivelor de recurs prin care recurenţii-reclamanţi au susţinut aspecte legate de: stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, a taxei judiciare de timbru pentru judecata la fondul cauzei, acordarea a mai mult decât s-a cerut şi neacordarea a ceea ce s-a cerut referitor la obligarea intimatei-pârâte de a executa în natură sentinţa nr. 572/2014, existenţa motivelor contradictorii şi străine cererii de chemare în judecată, schimbarea înţelesului cererii de chemare în judecată din transformarea daunelor cominatorii în pretenţii fără suport legal, precum şi tergiversarea cauzei (pct. 6, 8, 9, 10, 11 şi 12 din cererea de recurs).

Toate aceste susţineri nu au fost dezvoltate de către recurenţii-reclamanţi, care nu au arătat care sunt greşelile şi încălcările săvârşite de către instanţa de apel, care sunt normele de drept material sau procedural nesocotite, care sunt motivele contradictorii sau străine de natura pricinii sau în ce constă pronunţarea plus petita sau minus petita, lipsind caracterul concret al unor critici care ar fi putut atrage analiza acestor afirmaţii din perspectiva vreunuia dintre motivele de casare reglementate de lege.

În dezvoltarea celui de-al cincilea motiv de recurs, recurenţii-reclamanţi formulează critici din perspectiva respingerii, în cauză, a probei cu înscrisuri şi a celei cu expertiza prin care se tindea la probarea imposibilităţii executării în natură a obligaţiilor statuate prin titlul executoriu, or, instanţei de recurs nu îi este permisă o reapreciere a probelor, aceste aspecte nevizând legalitatea hotărârii atacate şi, prin urmare, nu pot fi circumscrise vreuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cât priveşte pretinsele presiuni exercitate asupra instanţelor judecătoreşti, care au determinat strămutarea litigiului cu intimata-pârâtă de la Vaslui la Suceava (pct. 7 al cererii de recurs), Înalta Curte constată că aceste susţineri nu pot fi apreciate ca fiind critici aduse hotărârii atacate şi nu îndeplinesc rigorile unui veritabil motiv de recurs, reprezentând, mai degrabă, chestiuni vizând circumstanţe de fapt ale desfăşurării litigiilor ce se poartă între părţile în cauză.

Prin urmare, cum susţinerile formulate de recurenţii-reclamanţi nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună instanţei examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Aşa fiind, cum criticile formulate de recurenţii-reclamanţi nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în speţa de faţă, nu pot fi reţinute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, precum şi a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 120 din data de 12 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.