Liability of municipality for stray dog injury despite delegation to public service; legal guardian status under civil liability and public management regulations

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2020

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, la data de 25 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi prin Primar şi Primarul Municipiului Galaţi, a solicitat obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 75.000 euro şi a cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 153 din 14 februarie 2018, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Galaţi, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.300 euro (în echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale; a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.600 RON; a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar, în contradictoriu cu chematul în garanţie Serviciul Public Ecosal Galaţi; a obligat chematul în garanţie la plata către pârât a sumei de 4.300 euro (în echivalent în RON la data plăţii) cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins ca nefondată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată; a luat act că pârâtul nu a solicitat obligarea chematului în garanţie la plata cheltuielilor de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi

Prin decizia civilă nr. 195A din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant A., apelantul-pârât Municipiul Galaţi prin Primar şi apelantul-chemat în garanţie Serviciul Public Ecosal Galaţi, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 153 din 14.02.2018, pronunţată de Tribunalul Galaţi.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar.

4.1. Recurentul-reclamant A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

A criticat recurentul decizia atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, recurentul a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, cu referire la calitatea procesuală pasivă a Primarului municipiului Galaţi, prin raportare la dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 215/2001.

A arătat recurentul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Public Ecosal a fost tranşată de Tribunalul Galaţi, în dosarul nr. x/2014, prin sentinţa civilă nr. 394/2015, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că obligaţia de a gestiona câinii fără stăpân a fost instituită prin lege în sarcina autorităţilor locale.

Înfiinţarea Serviciul Public Ecosal nu este de natură să transfere calitatea procesuală a pârâţilor, în condiţiile în care acest serviciu nu este specializat în sensul indicat de O.U.G. nr. 155/2001. Serviciul Public Ecosal este în subordinea autorităţilor locale, unitatea administrativ-teritorială fiind singura care are patrimoniu propriu, în sensul art. 21 din Legea nr. 215/2001. Serviciul Public Ecosal, conform regulamentului de înfiinţare, este în subordinea directă a Primarului municipiului Galaţi, după cum rezultă din hotărârea consiliului local de înfiinţare, astfel încât primarul este cel care răspunde de modul în care acest serviciu îşi îndeplineşte atribuţiile şi are, în consecinţă, calitate procesuală pasivă.

A susţinut recurentul că, în materia răspunderii civile delictuale, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanei căreia i se impută săvârşirea faptei ilicite, astfel că în analizarea excepţiei trebuia avut în vedere raportul juridic litigios dedus judecăţii.

Or, instanţa de apel a analizat cererea doar prin prisma dispoziţiilor art. 61, art. 63 din Legea nr. 215/2001, neluând în calcul şi dispoziţiile art. 1377 din C. civ.. De asemenea, nu s-a avut în vedere nici nesocotirea de către primar a dispoziţiilor din legea fundamentală referitoare la dreptul la viaţă şi integritate fizică a cetăţenilor României, drepturi încălcate de către primar în exercitarea funcţiei de autoritate publică şi de coordonator al serviciilor publice de interes local.

Sub un alt aspect, recurentul a criticat nesoluţionarea fondului cauzei, prin reţinerea de către instanţa de apel a faptului că, în lipsa indicării profesiei şi a arătării modului în care acesta este stânjenit în exercitarea ei, suma de 4.300 de euro ar acoperi prejudiciul suferit.

Or, prin apărările formulate, recurentul a arătat că exercită profesia de sudor, ceea ce înseamnă că cvasi-amputaţia i-a produs un prejudiciu concret, prin imposibilitatea folosirii degetului arătător, aspecte care nu au fost avute în vedere la motivarea deciziei recurate, ceea ce echivalează cu o nesoluţionare a fondului cauzei, fiind încălcate atât prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât şi dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

4.2. Recurentul-pârât Municipiul Galaţi prin Primar a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

A criticat recurentul decizia atacată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, recurentul a susţinut că instanţa de apel nu a explicat raţionamentul pe care l-a folosit pentru a ajunge la soluţia pronunţată, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Instanţa de apel nu a explicat care este natura diferită a celor două categorii de responsabilităţi, iar dispoziţiile antagonice şi termenii evazivi, generici, abstracţi, fără precizie logico-juridică sunt înafara cadrului rigorilor unei motivări, fiind redate, spre exemplificare, paragrafele contradictorii cuprinse la pag. 7 alin. (8) şi pag. 9 alin. (6) din hotărârea atacată.

În continuare, recurentul a arătat că, odată transmise aceste atribuţii de supraveghere, control şi gestiune (inclusiv paza juridică), răspunderea revine celui care are aceste obligaţii.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale are ca fundament noţiunea de pază, aşa cum este ea reglementată de art. 1377 din C. civ.. Or, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 155/2001, consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale au obligaţia de a înfiinţa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

La nivelul Municipiului Galaţi, la data pretinsei fapte culpabile, producea efecte juridice HCL nr. 644/20.12.2007 privind înfiinţarea Serviciului Public Ecosal. În Regulamentul anexă, la art. 2, sunt reglementate activităţile principale pe care urmează să le desfăşoare serviciul nou-format, între care regăsindu-se la lit. m) alte activităţi din sfera administrării domeniului public. Cu referire la acestea din urmă, relevante sunt dispoziţiile HCL nr. 125/17.03.2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului public de administrare a domeniului public şi privat de interes local al municipiului Galaţi, unde, la art. 17-19, este reglementată activitatea de ecarisaj.

Actualmente, serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân este reglementat de HCL nr. 94/27.03.2014 privind înfiinţarea Serviciului pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiul Galaţi, iar potrivit art. 2 din acest act normativ, a fost aprobata menţinerea în administrare, prin gestiune directă, a serviciului pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiul Galaţi de către Serviciul Public Ecosal Galaţi.

În ceea ce priveşte regimul juridic al Serviciului Public Ecosal, relevante sunt dispoziţiile art. 1 din HCL nr. 644/20.12.2007, potrivit cu care se aprobă înfiinţarea Serviciului Public Ecosal Galaţi, serviciu cu personalitate juridică, sub autoritatea Consiliului Local Galaţi şi în subordinea directă a Primarului.

Mai mult, din coroborarea art. 3 alin. (5) şi art. 29 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, rezultă cu claritate cine este subiectul pasiv al raportului obligaţional.

Prin raportare la dispoziţiile legale invocate de reclamant dar şi prin considerarea prevederilor HCL nr. 94/27.03.2014, în sensul dispoziţiilor art. 1377 din C. civ., controlul şi supravegherea câinilor fără stăpân de pe teritoriul Municipiului Galaţi se realizează de către Serviciul Public Ecosal, iar dacă se are în vedere faptul că serviciile speciale, create în baza O.U.G. nr. 155/2001, gestionează câinii fără stăpân, trebuie acceptată concluzia că acest serviciu răspunde fie direct faţă de reclamant, fie indirect, ca urmare a admiterii cererii de chemare în garanţie.

Sub un alt aspect, recurentul a arătat că între Municipiul Galaţi şi Serviciul Public Ecosal nu există o relaţie contractuală în baza căreia obligaţiile privind gestionarea câinilor fără stăpân să revină acestei din urmă entităţi, numai într-o atare situaţie, principiul relativităţii efectelor contractului putând face ca, în raport de reclamant, Municipiul Galaţi să păstreze răspunderea iar contractul să reprezinte un temei diferit pentru a se îndrepta împotriva Serviciului Public Ecosal.

În continuare, recurentul a arătat că paza materială constă în simpla supraveghere a animalului sau lucrului, realizată sub autoritatea şi în interesul paznicului juridic. Or, în cauză, potrivit susţinerilor reclamantului, câinele era lipsit de o pază materială (fără stăpân). Chiar dacă s-ar accepta noţiunea de pază, aceasta ar fi una juridică şi ar reveni chematului în garanţie, în virtutea actelor administrative cu caracter normativ amintite. Ca atare, chiar considerentele care au stat la baza admiterii cererii de chemare în garanţie, potrivit cu care Serviciul Public Ecosal este cel care răspunde faţă de modul în care se organizează, se coordonează şi se controlează gestionarea câinilor fără stăpân din municipiul Galaţi, ar fi trebuit să stea la baza admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a recurentului.

Actele prin care s-a instituit obligaţia de gestiune, spre deosebire de contracte, sunt opozabile reclamantului, dată fiind natura lor administrativ-normativă. Cum în cauză sunt incidente acte administrative cu caracter normativ, aceasta face parte din ordinea juridică de care nici reclamantul şi nici instanţa nu pot face abstracţie.

Prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi este instituit un nou caz de răspundere pentru fapta altuia.

A mai susţinut recurentul că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane. Însă, chiar şi dacă s-ar aprecia că sunt îndeplinite toate condiţiile legale, totuşi nivelul despăgubirilor solicitate este exagerat prin raportare la circumstanţele cauzei, iar analiza existenţei raportului cauză-efect nu se impune câtă vreme nu s-a făcut dovada existenţei faptei culpabile. De observat este şi faptul că încadrarea animalului în categoria celor fără stăpân este dată doar de susţinerea reclamantului care nu l-a putut identifica, preluată de martor şi de actele medicale.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 07 noiembrie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionare la data de 16 ianuarie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Municipiul Galaţi prin primar a depus întâmpinare la recursul părţii adverse, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, recurentul-intimat a reiterat argumentele din cererea sa de recurs.

A arătat cu privire la cel de-al doilea motiv din recursul părţii adverse, prin care se susţine că instanţa de apel a motivat greşit că reclamantul nu ar fi indicat profesia acestuia, că nu se circumscrie motivelor de nelegalitate, ci reprezintă o critică de netemeinicie. În realitate, în opinia recurentului-intimat, această omisiune a reclamantului nu face decât să dovedească faptul că se doreşte tragerea la răspundere cu orice preţ chiar şi în lipsa unor probe care să susţină cele invocate.

Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa, instanţa supremă a reţinut că nu poate fi analizată într-un recurs critica privind încălcarea drepturilor reglementate de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile neindicării în concret în ce a constat această încălcare, pretins produsă prin hotărârea instanţei de apel.

Intimatul Serviciul Public Ecosal Galaţi a depus întâmpinare la ambele recursuri declarate, solicitând respingerea recursului reclamantului ca nefondat şi admiterea recursului pârâtului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimatul a arătat, cu referire la recursul reclamantului A., că nu este întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia instanţa de apel, prin omisiunea de a retine in motivare profesia de sudor a reclamantului, ar fi făcut o aplicare greşită a normelor de drept material, ceea ce reprezintă o nesoluţionare a fondului cauzei.

În acest sens, intimatul a susţinut că suma de 4300 de euro a fost acordată cu titlul de daune morale, iar reclamantul a afirmat teza imposibilităţii exercitării profesiei, însă acest aspect nu a fost demonstrat, în sensul de a se menţiona concret în ce constă aceasta imposibilitate de exercitare a profesiei. Menţiunea din recurs este forţată si speculativă, întrucât, chiar în condiţiile în care ar exista imposibilitatea folosirii degetului arătător de către reclamant, aceasta nu ar conduce automat la imposibilitatea exercitării profesiei, deoarece profesia de sudor şi executarea sudurii ca operaţiune tehnologică presupune antrenarea, "folosirea" mâinii în ansamblu (braţ, antebraţ, palmă şi degete), iar nu doar a unui singur deget, cel de care a fost muşcat reclamantul.

Cu referire la recursul pârâtului Municipiul Galaţi, intimatul a arătat că răspunderea pentru prejudiciile aduse de câinii fără stăpân de pe raza municipiului Galaţi revine autorităţii locale, responsabilitate fundamentată pe ideea de garanţie pe care persoana care deţine paza juridică a animalului trebuie să o asigure terţilor pentru eventualele prejudicii cauzate de acestea.

Nu a operat transferul tuturor obligaţiilor pârâtului către intimat, deoarece în sarcina municipiului Galaţi rămân alte obligaţii, iar modul de îndeplinire al acestora se răsfrânge asupra activităţii de gestionare a câinilor fără stăpân. Astfel, activităţile precum înfiinţarea adăposturilor în funcţie de nevoile reale ale municipiului în raport cu numărul câinilor fără stăpân de pe raza Municipiului Galaţi, emiterea deciziilor de eutanasiere în condiţiile legii de către împuternicitul primarului (pentru a crea locuri de cazare in adăpost), realizarea investiţiilor, asigurarea cheltuielilor curente de funcţionare si exploatare a serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân din municipiul Galaţi se asigură de către Consiliul Local Galaţi.

În privinţa concluziei rezultate din interpretarea coroborata a prevederilor art. 1377 din C. civ. şi ale HCL nr. 94/27.03.2014, intimatul a arătat că, dacă există un control şi o supraveghere a câinilor fără stăpân, acestea sunt exercitate în fapt şi în drept doar asupra acelora existenţi in padocurile pe care le administrează, însă în speţa este vorba de un câine fără stăpân apărut de "nicăieri", în staţia Micro 19.

Nici definirea noţiunii de gestiune prezentată de către recurentul-pârât nu este relevantă, în opinia intimatului, întrucât aceasta, în cazul activităţii de gestionare a câinilor fără stăpân, nu se confirmă decât în cazul celor existenţi în padoc (înregistrarea, evidenţierea, vaccinarea, deparazitarea, supravegherea etc), nefiind vorba despre o supraveghere în scop preventiv a câinilor fără stăpân de pe raza Municipiului Galaţi, care este practic imposibil de realizat, întrucât unitatea administrativ-teritorială nu i-a predat pe bază de proces-verbal câinii fără stăpân.

A mai arătat intimatul că sunt întemeiate criticile din recurs privitoare la neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în raport cu probatoriul propus în cererea introductivă şi în cea de apel, analizarea acestora de către instanţele de fond fiind una superficială.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului A. este întemeiat, iar cel declarat de pârâtul Municipiul Galaţi este neîntemeiat, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1. Recursul recurentului-pârât Municipiul Galaţi a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, pe de parte, nemotivarea deciziei instanţei de apel, din perspectiva viciilor constând în lipsa considerentelor care să expliciteze soluţia pronunţată şi motivarea contradictorie ori străină de natura cauzei, iar, pe de altă parte, reţinerea greşită a calităţii sale procesuale pasive, cu consecinţa antrenării nelegale a răspunderii civile delictuale, rezultată din încălcarea şi aplicarea greşită a art. 1377 din C. civ. şi a dispoziţiilor relevante din O.U.G. nr. 155/2001, Legea nr. 51/2006 şi HCL nr. 125/2005, nr. 644/2007 şi nr. 94/2014.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere că demersul judiciar declanşat de reclamantul A. - astfel cum a fost fixat cadrul procesual prin elementele cererii introductive şi examinat de către instanţele de fond - urmăreşte, în cadrul acţiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâţilor Municipiul Galaţi şi Primarul municipiului Galaţi la plata daunelor morale pentru repararea prejudiciului cauzat în urma atacului (muşcătură la nivelul mâinii drepte) din partea unui câine fără stăpân, consumat într-o staţie de autobuz din municipiul Galaţi.

Cauza juridică din litigiul pendinte, înţeleasă ca fundament al pretenţiei deduse judecăţii, o constituie angajarea răspunderii delictuale pentru prejudiciul injust cauzat de animat ("câine fără stăpân"), în condiţiile dispoziţiilor de drept comun ale art. 1375, 1377 şi 1380 din C. civ. şi ale celor cu caracter special în materia gestionării câinilor fără stăpân cuprinse în O.U.G. nr. 155/2001.

Drept urmare, instanţele de fond şi apel au fost învestite, din perspectiva cauzei juridice a litigiului, cu o ipoteză de răspundere delictuală obiectivă, fără vinovăţie, fundamentată pe obligaţia de garanţie a aşa-zisului "comportament" al animalului, astfel că antrenarea răspunderii necesită doar dovedirea condiţiilor generale referitoare la prejudiciu şi la raportul de cauzalitate dintre "comportamentul" animalului şi prejudiciu, precum şi a celei speciale referitoare la calitatea de păzitor juridic al animalului.

Luând în examinare criticile de nelegalitate axate pe teza reţinerii greşite a legitimării procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi, Înalta Curte constată că nu-i poate fi repudiată acestuia calitatea procesuală, unitatea administrativ-teritorială având, contrar susţinerilor din recurs, calitatea de subiect pasiv în raportul juridic obligaţional litigios.

Aceasta întrucât, prin dispoziţiile O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, legiuitorul a stabilit în sarcina unităţii administrativ-teritoriale (ca persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001), prin organul său deliberativ consiliul local, o serie de obligaţii în domeniul gestionării populaţiei câinilor fără stăpân, fiind corect apreciată de către curtea de apel relevanţa incontestabilă a textelor de lege care statuează asupra atribuţiilor şi responsabilităţilor Municipiului Galaţi şi în baza cărora a fost concluzionată în cadrul raţionamentului juridic existenţa calităţii procesuale pasive a acestuia.

Astfel, în mod judicios a notat curtea de apel prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) (obligaţia de a înfiinţa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale), art. 2 alin. (1) (obligaţia de a amenaja şi de a suplimenta din fonduri proprii adăposturile publice pentru câini fără stăpân) ori cele ale Anexei 2, lit. A) pct. 1 (capturarea câinilor de către personalul angajat al consiliilor locale).

În ansamblul argumentelor care au fundamentat concluzia curţii de apel în sensul legitimării procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi, grefată pe calitatea acestuia de păzitor juridic al animalului, Înalta Curte are în vedere faptul că deplin legal a remarcat instanţa de apel incidenţa prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi şi agresivi, potrivit cu care "Consiliile locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân şi ai câinilor care circulă liber, fără însoţitor, în locuri publice, care nu au fost revendicaţi ori adoptaţi în condiţiile prevederilor legale şi au obligaţia de a captura şi escorta aceşti câini, prin intermediul personalului calificat".

Tot astfel, în contextul aparatului argumentativ subsumat legitimităţii procesuale a unităţii administrativ-teritoriale pârâte, curtea de apel a reţinut în mod corect, întemeindu-se pe normele incidente din actul administrativ cu caracter normativ prin care s-a stabilit modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 155/2001 (HCL nr. 94/2014 - art. 4 şi art. 67 din Anexă), argumentul potrivit cu care nu a avut loc o transmisiune a pazei juridice şi, în consecinţă, nici a calităţii procesuale pasive, de la Municipiul Galaţi către Serviciul Public Ecosal, întrucât serviciul specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiul Galaţi este organizat şi funcţionează în cadrul Direcţiei de Infrastructură şi Lucrări Publice - Serviciul de Utilităţi Publice aflat în subordinea autorităţilor locale, are asigurată finanţarea cheltuielilor curente de funcţionare şi exploatare de către Consiliul Local al Municipiului Galaţi şi este menţinut în administrarea, prin gestiune directă, a chematului în garanţie Serviciul Public Ecosal.

Ca atare, sunt lipsite de temei juridic susţinerile recurentului în sensul că s-ar institui în sarcina sa un nou caz de răspundere delictuală pentru fapta altuia.

În realitate, similar raţionamentului instanţei de fond confirmat de instanţa de prim control judiciar, Înalta Curte are în vedere existenţa legitimării procesuale a Municipiului Galaţi, grefată pe calitatea acestuia de subiect pasiv în raportul juridic obligaţional de răspundere delictuală pentru prejudiciul cauzat de "câinele fără stăpân", în considerarea calităţii dovedite de păzitor juridic al animalului, răspundere care este fundamentată pe normele de drept comun ale C. civ. şi cele speciale reglementate de O.U.G. nr. 155/2001, anterior menţionate, a căror aplicabilitate la circumstanţele factuale ale speţei a fost corect realizată de către instanţele de fond şi de apel.

Astfel spus, înfiinţarea respectivului serviciu specializat, în condiţii de organizare şi funcţionare şi cu atribuţii bine definite, ca şi menţinea lui în administrarea, prin gestiune directă, de către Serviciul Public Ecosal, nu suprimă îndatoririle şi responsabilităţile legale specifice ale unităţii administrativ-teritoriale (asimilabile puterii de direcţie, supraveghere şi control, de esenţa noţiunii de "pază juridică" definită în art. 1377 din C. civ.) şi, drept urmare, nu pot avea nici aptitudinea de a-i limita reclamantului victimă dreptul afirmat, de a pretinde angajarea răspunderii delictuale a recurentului.

Ca atare, în deplin respect al prevederilor legale incidente speţei, examinate în cele ce preced, curtea de apel a confirmat soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi, astfel încât criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În strânsă legătură cu analiza motivului de nelegalitate evocat anterior, Înalta Curte apreciază că sunt, de asemenea, nefondate şi criticile vizând nemotivarea hotărârii curţii de apel, sub aspectul problemei de drept sus-amintite.

Astfel, este îndeobşte cunoscut că motivarea hotărârii judecătoreşti este supusă atât exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât şi principiilor jurisprudenţiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi, ca atare, trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, fiind de esenţa hotărârii, înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar.

Înţeleasă ca un silogism judiciar de natură a explica şi fundamenta hotărârea pronunţată, motivarea nu poate, însă, avea semnificaţia unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de conţinut, de substanţă.

În cauză, ca instanţă de prim control judiciar, curtea de apel era ţinută a verifica, potrivit art. 479 din C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă şi, în consecinţă, a realiza un examen propriu al criticilor apelantului şi al apărărilor părţilor şi o "ascultare" reală şi efectivă a tuturor elementelor esenţiale ce i-au fost supuse verificării.

Or, din perspectiva problematicii legitimării procesuale pasive a Municipiului Galaţi, vizată de recursul luat în examinare, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, faptul că decizia curţii de apel respectă exigenţele referitoare la claritatea, precizia, consecvenţa şi, în final, la necontradictorialitatea motivării, cuprinzând un răspuns specific, explicit şi necontradictoriu la acest motiv de apel, astfel că instanţa de recurs a putut realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Ca atare, se vădeşte a fi nefondat şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., căruia îi sunt subsumate criticile vizând pretinsele vicii de motivare.

Celelalte nemulţumiri expuse în memoriul de recurs, cu referire la neîndeplinirea condiţiilor răspunderii delictuale, reprezintă fie critici invocate pur formal, în sensul că nu sunt arătate nemulţumiri concrete cu privire la decizia recurată care să poată fi încadrabile în vreun motiv de nelegalitate, fie critici ce aduc în discuţie împrejurări de fapt stabilite pe baza aprecierii mijloacelor de probă, în privinţa animalului care l-a atacat pe reclamant, aspecte care prezintă valenţele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului.

Concluzionând asupra criticilor de nelegalitate, în baza argumentelor expuse punctual, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi.

II.2. Recursul recurentului-reclamant A. a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., criticile subsumabile acestuia vizând, în esenţă, pe de o parte, soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Galaţi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1377 din C. civ., ale Legii nr. 215/2001 şi ale art. 22 din Constituţia României, iar, pe de altă parte, nesoluţionarea fondului prin reţinerea greşită de către instanţa de apel a omisiunii indicării profesiei şi modului în care reclamantul este stânjenit în exercitarea acesteia.

Luând în examinare motivul de recurs prin care se susţine necercetarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că, într-adevăr, curtea de apel a reţinut în considerente "lipsa indicării profesiei şi a arătării exacte a modului în care reclamantul este stânjenit în munca sa de deficitul degetului arătător", deşi în cererea de chemare în judecată, într-o redactare neechivocă şi detaliată, reclamantul a indicat atât profesia sa ("fiind de profesie sudor"), cât şi circumstanţele concrete pe baza cărora şi-a fundamentat pretinsul prejudiciu moral.

Or, între cerinţele legale obligatorii pentru antrenarea răspunderii delictuale în baza art. 1375 coroborat cu art. 1377 din C. civ., pe tărâmul cărora şi-a plasat reclamantul-recurent demersul judiciar declanşat, se regăseşte în mod necesar condiţia referitoare la prejudiciul suferit, astfel încât instanţa de apel era ţinută a examina existenţa şi întinderea prejudiciului, raportând criteriile de evaluare a prejudiciului la împrejurări de fapt care să fi fost deplin stabilite pe baza probatoriului administrat în proces.

Curtea de apel, însă, a respins motivul de apel referitor la cuantificarea prejudiciului moral, reţinând în mod greşit, în cadrul procesului de reevaluare şi determinare pecuniară a compensaţiilor băneşti, omisiunea reclamantului de a indica elementele şi circumstanţele factuale concrete care ar putea fi luate în considerare la cuantificarea daunelor morale.

Drept urmare, soluţia dată cererii de apel echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, sancţionată cu casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului reclamantului, potrivit dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., fiind de prisos a examina şi celelalte critici din recursul reclamantului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, reţinând întemeiat recursul reclamantului şi, respectiv, neîntemeiat recursul pârâtului, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 496 şi 497 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. şi va casa, în parte, decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel pentru rejudecarea apelului reclamantului, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, şi va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi.

Urmează ca instanţa de trimitere să se pronunţe asupra raportului juridic litigios ţinând seama şi de celelalte critici din recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 195A din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Casează, în parte, decizia atacată.

Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 153 din 14 februarie 2018 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, la aceeaşi curte de apel.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar împotriva deciziei civile nr. 195A din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 aprilie 2020.