Annulling an objection against procedural delay for failure to sign the filing and pay the judicial stamp tax

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra cauzei constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă la data de 2 decembrie 2020, sub nr. x/2020/a2, petentul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului, împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

În motivarea cererii, petentul a făcut trimitere la dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. 496 C. proc. civ., toate raportate la art. 301 alin. (1) C. pen., privind conflictul de interese.

Referitor la recursul formulat împotriva hotărârii nr. 703/2020 din 17 august 2020 a Tribunalului Suceava, pronunţate în dosar nr. x/2020, şi la întâmpinarea formulată de intimatul B., a susţinut că instanţa a omis faptele penale în cea ce îl priveşte pe numitul B., participând la favorizarea infracţiunii şi a infractorului în cauză, prin metoda tergiversării procesului.

A susţinut că a formulat recurs, iar instanţa nu l-a înregistrat în Ecris şi nici nu a procedat la soluţionarea acestuia.

Astfel, a învederat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia nr. 391 din 6 februarie 2018, definitivă, prin care s-a reţinut existenţa unui conflict de interese în ceea ce îl priveşte pe intimatul B., iar Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 275 din 16 iunie 2020, definitivă, a constatat legalitatea şi temeinicia Ordinului nr. 130 din data de 23 mai 2018 a Prefecturii Suceava, respectiv a interdicţiei de 3 ani, impuse intimatului B., de a mai ocupa o funcţie eligibilă, prevăzută de art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 în completarea Legii nr. 144/2007.

Petentul a arătat că, potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării şi/sau destituirii din funcţie ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului.

Totodată, a învederat că dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă nu mai poate ocupa aceiaşi funcţie pe o perioada de 3 ani de la încetarea mandatului, iar, în cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

A mai arătat petentul că intimatul B. se află în aceeaşi situaţie ca şi cea reţinută prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 14/2019 şi nr. 69/2017, prin care au fost interpretate dispoziţiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, astfel că interpretările date de instanţa supremă sunt valabile în cauză, iar textul de lege este aplicabil.

De asemenea a susţinut că, prin hotărâre definitivă, a fost constatat faptul că numitul B. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, astfel că este decăzut din dreptul de a mai ocupa o funcţie eligibilă în termen de 3 ani de la încetarea mandatului.

A precizat că au fost invocate şi motive legate de raportul de evaluare întocmit de ANI, solicitându-se a se constata că a intervenit termenul de prescripţie, însă toate aceste aspecte au fost susţinute de către numitul B. în căile de atac formulate la instanţele de contencios administrativ, unde au fost tranşate în mod definitiv, prin hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv prin decizia nr. 391 din data de 6 februarie 2018.

Totodată, a arătat că, prin decizia nr. 418 din data de 3 iulie 2014, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C. în dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Cluj şi a constatat că prevederile art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în măsura în care sintagma "aceeaşi funcţie" se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege.

Astfel, în opinia petentului, chiar dacă s-ar ţine cont de susţinerile intimatului în sensul că acesta avea funcţia de viceprimar la momentul la care s-au petrecut faptele reţinute în raportul de evaluare ANI, conform Curţii Constituţionale, tot se încadrează în funcţiile eligibile prevăzute de art. 1.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 176/2010, având în vedere funcţia deţinută de către intimatul B., aceea de primar, care se încadrează în cele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010, şi, prin urmare, consideră că acesta nu poate să mai ocupe nicio funcţie eligibilă din cele prevăzute de art. 1 din Legea nr. 176/2010, cu atât mai mult cea de primar.

A arătat că aceste aspecte sunt întărite şi de Ordinul Prefectului nr. 130 din data de 23 mai 2018, prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de termen, a mandatului de primar al oraşului Broşteni, Judeţul Suceava, a numitului B., ca urmare a constatării încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, rămas definitiv prin decizia nr. 275 din 16 iunie 2020 a Curţii de Apel Suceava.

Făcând trimitere la decizia nr. 391 din data de 6 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a învederat că toate acţiunile şi demersurile intimatului privind obţinerea, prin orice mijloc, a unui accept prin care să se constate dreptul de a participa în cursa electorală 2020, sunt acţiuni întreprinse în perioada sa de interdicţie de a mai ocupa o funcţie eligibilă, iar acesta a indus cu bună ştiinţă în eroare instanţele de judecată în scopul obţinerii acestui drept.

A menţionat că, în cuprinsul art. 25 din Legea nr. 176/2010, sintagma "cu excepţia celor electorale" face referire la faptul că intimatul în cauză poate fi membru al unui partid ori preşedintele unui partid, dar nu oferă acestuia dreptul de a participa şi a opta la demararea procedurilor privind candidatura pentru o funcţie eligibilă, atât timp cât interdicţia de 3 ani impusă acestuia operează, potrivit legii, până la data de 6 februarie 2021.

Petentul a mai precizat şi că, în urma procedurilor judiciare care au avut loc şi pe care le evidenţiază în cuprinsul cererii, domnul B. este decăzut din dreptul de a ocupa o funcţie eligibilă ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data încetării mandatului, conform art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

A arătat că pe site-ul Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) domnul B. se regăseşte ca având o interdicţie de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv în perioada 6 februarie 2018-6 februarie 2021.

Apreciind că intimatul nu a făcut dovada motivului de casare a deciziei nr. 391 din 6 februarie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. raportat la art. 496 din acelaşi cod şi nici dovada prescripţiei interdicţiei de a ocupa o funcţie eligibilă potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, a solicitat admiterea recursul aşa cum a fost formulat, să se constate că acesta este motivat, respingerea candidaturii intimatului B. şi sancţionarea acestuia pentru înşelarea instanţei de fond.

Prin încheierea nr. 12 din data de 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a respins, ca nefondată, contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de petentul A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii Biroul Electoral de Circumscripţie nr. 6 al oraşului Broşteni şi B..

Astfel, în esenţă, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă a reţinut că, în speţă, contestatorul nu invocă niciuna dintre situaţiile reglementate de art. 522 C. proc. civ., ci încearcă să repună în discuţie chestiuni legate de fondul litigiului dedus judecăţii.

Prin urmare, a apreciat că nemulţumirile la care petentul face referire în cuprinsul contestaţiei nu reprezintă un caz de tergiversare a soluţionării procesului într-un termen optim şi previzibil, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva încheierii nr. 12 din data de 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, petentul A. a formulat plângere, reluând întocmai cele arătate prin contestaţia soluţionată prin încheierea atacată.

Astfel, în motivarea plângerii, a reluat toate susţinerile formulate prin contestaţia privind tergiversarea cauzei, cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, precum şi cele privind interdicţia în care se află intimatul B., neaducând nicio critică concretă încheierii atacate.

În vederea soluţionării plângerii formulate de petentul A. împotriva încheierii nr. 12 din data de 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2020, prin rezoluţia din data de 28 decembrie 2020, a fost fixat termen de judecată la data de 26 ianuarie 2020, când instanţa a rămas în pronunţare asupra nulităţii prezentei plângeri.

Examinând plângerea formulată, prin prisma excepţiei nulităţii, în raport de lipsa semnăturii şi a neîndeplinirii obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 148 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă indicarea instanţei căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenţiei, dacă este cazul, motivele cererii, precum şi semnătura."

Totodată, art. 196 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă, aceeaşi sancţiune intervenind şi în apel sau recurs, dacă cererea nu este semnată, astfel cum dispun art. 470 alin. (3) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., precum şi în situaţia contestaţiei în anulare şi a revizuirii, în raport de art. 508 alin. (1) şi art. 513 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care soluţionarea acestor căi extraordinare de atac se realizează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

De asemenea, reglementând cuprinsul cererilor ce se soluţionează în procedură necontencioasă, legiuitorul a instituit prin dispoziţiile art. 530 C. proc. civ., obligativitatea semnării unei asemenea cereri, iar normele care guvernează această procedură se completează cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii, potrivit art. 536 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul nesemnării unei cereri necontencioase.

Prin urmare, legiuitorul a înţeles să impună, sub sancţiunea nulităţii, semnarea tuturor cererilor care învestesc instanţa, semnătura fiind cea care certifică că actul de învestire emană de la cel care s-a adresat instanţei.

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând fi dactilografiată sau înlocuită prin parafă.

Excepţia nesemnării cererii este o excepţie de procedură absolută, peremptorie, dar care începe prin a avea un caracter dilatoriu, întrucât legea permite complinirea lipsei semnăturii în condiţiile strict prevăzute de normele procedurale.

Totodată, această excepţie poate fi invocată din oficiu de către instanţă, dat fiind caracterul ei absolut, iar partea poate complini lipsa semnăturii cel mai târziu la primul termen următor reţinerii excepţiei, sens în care va fi citată cu această menţiune.

În plus, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, contestaţia privind tergiversarea procesului şi plângerea împotriva încheierii de soluţionare a contestaţie se timbrează cu 20 RON.

Prevederile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, statuează că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dispoziţiile art. 197 C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, nerespectarea acestei obligaţii fiind sancţionată cu anularea, în condiţiile legii.

Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Ca şi în cazul obligaţiei de a semna cererea, neachitarea taxei judiciare de timbru datorate pentru soluţionarea cererii determină anularea acesteia, nu numai în cazul cererilor de chemare în judecată, conform art. 197 C. proc. civ., ci şi al tuturor celorlalte cereri pentru a căror soluţionare legea impune plata unei taxe judiciare de timbru.

În acest sens sunt dispoziţiile art. 470 alin. (3) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ. privitoare la judecata în apel şi în recurs, precum şi cele care reglementează, aşa cum s-a arătat anterior, soluţionarea contestaţiei în anulare şi a revizuirii, precum şi a cererilor necontencioase.

În speţă, prin rezoluţia din data de 28 decembrie 2020, constatându-se că plângerea nu este semnată, precum şi că petentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, s-au stabilit în sarcina acestuia obligaţiile de a depune un exemplar semnat al plângerii şi de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancţiunea anulării cererii.

Aceste obligaţii au fost aduse la cunoştinţa petentului prin adresa emisă la data de 29 decembrie 2020, care i-a fost comunicată acestuia la data de 4 ianuarie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar.

Pentru a se conforma dispoziţiilor date de către instanţa de judecată, petentul trebuia să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru cu cuantumul stabilit (20 RON), precum şi să complinească lipsa semnăturii, având posibilitatea să transmită, în condiţiile art. 199 C. proc. civ., prin e-mail, prin poştă sau curier, un exemplar semnat al plângerii formulate sau să se prezinte în instanţă în vederea semnării exemplarului aflat la dosar.

Ca atare, având în vedere că, până la termenul de judecată acordat în cauză, petentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru şi nici nu a complinit lipsa semnăturii de pe plângere, Înalta Curte va anula plângerea formulată de către petentul A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 12 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 12 din 3 decembrie 2020 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.