Jurisdiction for garnishment validation determined by primary debtor's domicile under enforcement court uniqueness

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2021

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Cornetu, creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. şi cu terţii popriţi C. şi D., a solicitat ca instanţa să dispună validarea popririi pentru suma de 368.111,18 RON înfiinţată de BEJ E. în dosarul de executare nr. 105/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x, emis la data 24 august 2018 şi scadent la 19 decembrie 2018, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 455 din data de 16 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi art. 790 C. proc. civ., reţinând că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliile debitorilor C. şi D. se aflau în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 7547 din data de 21 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Judecătoria Iaşi a făcut aplicarea prevederilor art. 651 C. proc. civ., în esenţă, reţinând că, în cauză, calitatea de debitoare o are B. S.R.L. şi nu C. şi D., care sunt terţi popriţi, iar sediul debitoarei este în comuna Jilava, str. 23 august nr. 14, judeţul Ilfov.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect "validare poprire", prezentul conflict negativ de competenţă fiind generat de aprecierea diferită a celor două judecătorii cu privire la persoana care deţine calitatea de debitor în speţă.

Astfel, judecătoria Cornetul a reţinut că C. şi D. au calitatea de debitori în cauză, în timp ce, Judecătoria Iaşi a constatat că debitoarea este B. S.R.L.

Obiectul cauzei de faţă, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competenţă, îl reprezintă cererea formulată de creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. şi cu terţii popriţi C. şi D., prin care aceasta a solicitat ca instanţei să dispună validarea popririi pentru suma de 368.111,18 RON înfiinţată de BEJ E. în dosarul de executare nr. 105/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x, emis la data 24 august 2018 şi scadent la 19 decembrie 2018, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.

Cererea de validare a popririi este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi."

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În ceea ce priveşte persoana debitorului (referitor la care poartă constatările diferite ale celor două instanţe aflate în conflict), Înalta Curte reţine că, potrivit adresei de înfiinţare a popririi şi titlului executoriu (biletul la ordin BTRL3BS 6802623, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Cornetu), în cauză, calitatea de debitoare o are B. S.R.L., cu privire la care, de altfel, a fost încuviinţată executarea silită.

Astfel, aşa cum rezultă din adresa privind înfiinţarea popririi nr. 105/V din data de 20 decembrie 2019 a Biroul Executorului Judecătoresc E., precum şi din informaţiile disponibile pe portalul instanţelor judecătoreşti, prin încheierea din data de 4 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Cornetu a admis cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BTRL3BS 6802623 emis de B. S.R.L., avalizat de F. la data de 24 august 2018, scadent la data de 19 decembrie 2018, în valoare de 519.857,06 RON, în favoarea lui A. S.R.L. în vederea recuperării sumei de 519.857,06 RON reprezentând debit, ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflaţie de la data scadenţei (19 decembrie 2018) până la data plăţii efective plus cheltuieli de executare, în oricare din formele de executare prevăzute de lege.

Cum, în speţă, prin cererea de validare a popririi se solicită obligarea terţilor popriţi să plătească creditoarei suma datorată debitoarei B. S.R.L., în limita creanţei de 368.111,18 RON, datorate în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 24 august 2018 şi scadent la data de 19 decembrie 2018, cu privire la care a fost încuviinţată executarea silită de către Judecătoria Cornetu, prin încheierea de şedinţă din data de 4 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect validarea popririi se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înfiinţării popririi a cărei validare se solicită, şi anume Judecătoria Cornetu, ca instanţă de executare.

Această apreciere dă eficienţă principiului unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, faţă de cele anterior reţinute, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.