Civil delictual liability for tax fraud distinct from criminal special confiscation; appellate failure to examine merits where criminal court left civil action unsolved

Şedinţa publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursul de faţă, reţine următoarele:

Circumstanţele cauzei

I. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 05.04.2017, reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în contradictoriu cu pârâţii A., B. şi C., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la repararea prejudiciului produs bugetului de stat, în cuantum de 1.072.597 RON, la care urmează a se calcula obligaţii accesorii în temeiul Codului de procedură fiscală.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că prin rechizitoriul nr. x/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor pârâţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 10 şi urm. din Legea nr. 87/1994 (Legea nr. 241/2005), pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen., etc.

Se arată că în calitate de administratori, respectiv de complici ai administratorilor, în perioada septembrie 2002 - ianuarie 2003 s-au asociat în vederea săvârşirii de infracţiuni, în sensul că S.C. D. S.R.L. Oradea a vândut către diferite societăţi comerciale combustibil M ca motorină. Facturile fiscale erau însă fictive, realizându-se o sustragere de la plata taxelor şi impozitelor (accize, TVA, impozit pe profit), prejudiciind bugetul de stat cu suma de 1.072.597 RON (745.864 RON debit +326.733 RON obligaţii fiscale accesorii calculate până la data de 31.01.2003).

Prin sentinţa penală nr. 323 din 10.10.2014 pronunţată de Tribunalul Bihor, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. rap la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului de la fiecare din inculpaţi a sumei de 9.454.573.672,3 RON ROL (945.457,3672 RON RON), fiind lăsată nesoluţionată acţiunea civilă introdusă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin decizia penală nr. 405/2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea la data de 05.06.2015 instanţa, printre altele, a respins ca nefondat apelul penal declarat de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj - Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, fiind admise apelurile penale declarate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale.

Având în vedere faptul că instituţia reclamantă a avut calitatea de parte civilă în procesul penal care a constituit obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bihor, iar instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, se solicită instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 1.072.597 RON, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere aferente, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

II. Judecata în primă instanţă. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bihor.

Prin sentinţa civilă nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018 Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de către reclamanta Direcţia Finanţelor Publice, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C..

III. Judecata în apel. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 1068Ap din 9 octombrie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 54/C din data de 23 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosar nr. x/2017, pe care o păstrează.

IV. Cererea de recurs.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta Agenţi Naţională de Administrare Fiscală, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Cluj-Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, solicitând modificarea ei în totul, în sensul admiterii în totul a apelului reclamantei şi obligării părţilor, în solidar, la plata sumei de 1.072.597 RON (745.864 RON debit + 326.733 RON obligaţii fiscale accesorii calculate până la data de 31.01.2003), la care urmează a se calcula obligaţii accesorii în temeiul Codului de procedură fiscală.

În drept, a fost indicat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs s-au arătat, în esenţă, următoarele:

a) Contrar celor reţinute de către instanţa de apel, măsura confiscării speciale este o măsură de siguranţă dispusă potrivit C. pen., ea fiind distinctă de prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptei penale, astfel că nu există o echivalenţă între cele două instituţii juridice.

b) Era necesar a se avea în vedere că prin sentinţa penală nr. 323/P/10.10.2014 a Tribunalului Bihor măsura confiscării speciale a fost dispusă cu privire la suma obţinută ca urmare a săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunii de înşelăciune, iar nu ca urmare a săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Or, în cauză prejudiciul pretins de reclamantă era unul cauzat bugetului de stat şi rezulta din neplata unor obligaţii fiscale reprezentând TVA, impozit pe veniturile microîntreprinderilor, impozit pe profit şi fondul special pentru produse petroliere, cu acest prejudiciu recurenta constituindu-se parte civilă în procesul penal.

c) Sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998-999 C. civ. 1864 privitoare la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, existând o faptă ilicită săvârşită de aceştia, un prejudiciu cauzat statului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită săvârşită de pârâţi şi prejudiciul suferit de stat şi vinovăţia pârâţilor.

V. Procedura de filtru.

S-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva deciziei civile nr. 1068 Ap din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

VI. Apărările formulate în recurs.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea în integralitate a deciziei atacate.

A arătat intimatul, în esenţă, că în contra sa a fost deja dispusă măsura confiscării speciale, suma de bani fiind confiscată în beneficiul statului, astfel că orice prejudiciu cauzat statului a fost acoperit, precum şi că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor cerute cumulativ de lege pentru angajarea răspunderii civile a pârâţilor.

VII. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la recursul declarat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere următoarele:

Astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 111 C. pen. din 1968, măsurile de siguranţă (între care se regăseşte şi măsura confiscării speciale enumerată de art. 112 lit. f) din acelaşi cod) au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

În ce priveşte confiscarea specială, aceasta reprezintă o măsură de siguranţă cu caracter patrimonial ce are drept esenţială caracteristică trecerea în patrimoniul statului a categoriilor de bunuri (lucruri) menţionate în cuprinsul art. 118 C. pen. din 1968, raţiunea legii fiind aceea de a preîntâmpina crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale apărate de legea penală prin eventuala folosire a acestor bunuri pentru săvârşirea unor noi infracţiuni.

În acest fel, se realizează o transmisiune silită, cu titlu gratuit. în patrimoniul statului a bunurilor enumerate de lege, în considerarea naturii lor specifice ori a legăturii lor cu săvârşirea faptei.

Rezultă din cele de mai sus că măsura confiscării speciale, ca specie a măsurilor de siguranţă, este una cu caracteristici autonome şi distincte, ea neputând fi echivalată altor instituţii juridice.

Pe de altă parte, repararea prejudiciului cauzat prin săvârşirea unei fapte penale sau, mai larg, a unei fapte ilicite delictuale valorizează o altă instituţie juridică, vădit distinctă, caracterizată printr-un regim juridic propriu, unul determinat, în substanţa sa, prin dispoziţii ale legii civile, iar nu penale sau procesual-penale, fundamentale fiind, la nivel de reglementare generală (de drept comun), cele cuprinse în art. 998 -1003 din C. civ. 1864 sau, după caz în art. 1349-1395 din C. civ. (Legea nr. 287/2009) privitoare la răspunderea civilă delictuală.

Aceste distincţii trebuiau avute în vedere în cauză, însă instanţa de apel nu a făcut aceasta.

Statuând astfel, Înalta Curte are în vedere că prin sentinţa penală nr. 323/P din 10.10.2014 a Tribunalului Bihor, definitivă prin decizia penală nr. 405/A/05.06.2015 a Curţii de Apel Oradea, s-a dispus cu privire la pârâţii din prezentul proces (inculpaţi în procesul penal), între altele că "În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., va lăsa nesoluţionată acţiunea civilă" a părţii civile A.N.A.F - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, având în vedere temeiul soluţiei de încetare a procesului penal pentru cele două infracţiuni de evaziune fiscale, precum şi că "În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1968 va dispune confiscarea în folosul statului a următoarelor sume de bani, reprezentând sumele obţinute ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune care nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate: de la fiecare din inculpaţi a câte 9.454.573.672 ROL (945.457,3672 ROL)".

Este, deci, îndeajuns de limpede că instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă introdusă de partea civilă A.N.A.F prin care se solicitase, pe temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea inculpaţilor la plata de despăgubiri civile corespunzătoare prejudiciului cauzat Statului Român prin sustragerea de la îndeplinirea unor obligaţii fiscale generate de activităţile comerciale realizate de S.C. D. S.R.L., în condiţiile arătate în hotărârea penală.

Această soluţie a devenit definitivă ca urmare a respingerii, prin decizia penală nr. 405/AS/2015 a Curţii de Apel Oradea, a apelului declarat de A.N.A.F.

În acelaşi timp, rezultă cu claritate că instanţa penală a dispus faţă de inculpaţi măsura de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 945.457,3672 RON, cu privire la aceasta făcându-se precizarea, în considerentele sentinţei, că sumele de bani confiscate reprezintă sume obţinute ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune care nu au servit la despăgubirea persoanelor vătămate.

Toate aceste dispoziţii şi statuări cuprinse în hotărârea penală trimit la concluzia că instanţa penală a distins între acţiunea civilă promovată de A.N.A.F., privitoare la acordarea de despăgubiri rezultate din săvârşirea de către inculpaţi a unor infracţiuni de evaziune fiscală, pe de o parte, şi confiscarea specială de la fiecare dintre inculpaţi a sumei de 945.457,3672 RON, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, adică a unei alte fapte penale, pe de altă parte, fiind deci vorba despre situaţii şi instituţii juridice diferite, iar nu echivalente sau interşanjabile.

În aceste circumstanţe, statuarea instanţei de apel din prezentul proces, potrivit căreia "pretinsul prejudiciu este acoperit (reparat) prin chiar măsura confiscării, aceasta referindu-se nu numai la preţul obţinut din vânzarea bunurilor confiscate, pentru care nu au fost achitate obligaţiile vamale (...), ci şi la obligaţiile fiscale aferente operaţiunilor ulterioare de comerţ", apare ca nelegală, ea ignorând natura lor juridică proprie şi elementele majore de diferenţă dintre cele două instituţii juridice sus-evocate.

Or, dispunând astfel şi respingând, sub acest esenţial argument, apelul reclamantei instanţa de apel a lăsat necercetat fondul cauzei, deşi aceasta era o măsură necesară, impusă, aşa cum s-a arătat mai sus, de nesoluţionarea în procesul penal a acţiunii civile promovate de A.N.A.F.

Se impune, aşadar, admiterea recursului şi, în sensul prevederilor art. 497 C. proc. civ., casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi curte de apel, pentru rejudecarea apelului.

În rejudecare, se va ţine seama de dezlegările făcute de Înalta Curte prin cele ce preced şi se va trece la cercetarea pe fondul ei a acţiunii reclamantei, verificându-se dacă şi în ce măsură sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale în contra pârâţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca - Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, împotriva deciziei civile nr. 1068/Ap din 9 octombrie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2020.