Civil liability for breach of contract and illegal waste disposal after criminal acquittal: scope of res judicata regarding fault and damage under Article 28 of the Code of Criminal Procedure

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă la data de 7 iunie 2018, reclamanta CN Romarm S.A. - Filiala S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 733.773,95 RON, reprezentând prejudiciu.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa nr. 71 din 14 martie 2019, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Romarm S.A. - Filiala S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B., decedat în timpul procesului, calitatea procesuală fiind transmisă către C. şi, în consecinţă, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 733.773,95 RON, obligaţie solidară cu cea stabilită prin sentinţa penală nr. 76/S/25 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov şi menţinută prin decizia penală nr. 159/AP/20 martie 2018 a Curţii de Apel Braşov.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

Prin decizia nr. 1407/Ap din 17 octombrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a constatat nul apelul declarat de reclamantul B. şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. împotriva sentinţei tribunalului.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei sus-menţionate, reclamanta C. a declarat recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

- dispoziţiile art. 28 alin. (1) C. proc. pen. referitoare la autoritatea de lucru judecat trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 27 C. proc. pen. care arată cazurile şi condiţiile de rezolvare a laturii civile, a unei cauze penale;

- autoritatea de lucru judecat se referă la situaţiile în care inculpatul a fost condamnat şi a lăsat nesoluţionată latura civilă total sau parţial din diferite motive legale, iar în cauza de faţă, dezincriminarea şi pronunţarea unei hotărâri de achitare, nu poate conduce la existenţa autorităţii de lucru judecat;

- achitarea ca urmare a dezincriminării nu poate ţine instanţa civilă cu autoritate de lucru judecat, în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului şi a vinovăţiei autorului, având în vedere că în teza II din art. 28 C. proc. pen., legiuitorul se referă explicit la situaţia achitării când instanţa civilă nu este legată de existenţa prejudiciului şi a vinovăţiei;

- instanţa civilă trebuia să analizeze probatoriul şi să stabilească dacă există sau nu prejudiciu şi vinovăţia autorului faptei ilicite, or, în prezenta cauză, instanţa de fond s-a limitat la a prelua din sentinţa penală existenţa faptei ilicite ca fiind dovedită fără să mai analizeze probatoriul administrat în cauza penală, care nu confirma nici prejudiciul şi nici vinovăţia pârâtului B. cu privire la prejudiciul creat.

II.2. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă CN Romarm S.A. - Filiala S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare, comunicată recurentei-pârâte, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a depus răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 17 noiembrie 2020, completul de filtru admis în principiu recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei civile nr. 1407 din data de 17 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor; din oficiu, din motive sanitare, termenul menţionat a fost preschimbat pentru azi, 26 ianuarie 2021.

II.4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Deşi recurenta-pârâtă (moştenitoare a pârâtului B., decedat pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă) s-a prevalat doar motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - în care s-ar putea încadra criticile prin care se tinde la demonstrarea neîntrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale -, Înalta Curte constată că recurenta a dezvoltat şi critici ce sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., anume cele referitoare la pretinsa greşită aplicare a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., întrucât instituţia autorităţii de lucru judecat este o instituţie de drept procesual, iar nu de drept material; prin urmare, criticile din recurs vor fi analizate pe ambele temeiuri.

Într-o primă critică invocată prin motivele de recurs, recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 28 din C. proc. pen., normă care trebuia interpretată prin prisma dispoziţiilor art. 27 din acelaşi Cod.

Înalta Curte constată că obiectul reglementării de la art. 27 din C. proc. pen. vizează cazurile de soluţionare a acţiunii civile la instanţa civil, în timp ce art. 28 din C. proc. pen. stabileşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale în procesul civil şi efectele hotărârii civile în procesul penal.

Pornind de la situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, se constată că prin decizia penală nr. 159/20.03.2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală (hotărâre definitivă) s-a dispus achitarea inculpatului B. (autorul recurentei) în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. pentru infracţiunea pentru care era trimis în judecată, iar acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. A. S.A. împotriva inculpatului B. a fost lăsată nesoluţionată, în baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., înlăturându-se obligaţia stabilită în sarcina inculpatului de a plăti, în solidar cu ceilalţi inculpaţi, despăgubiri civile în cuantum de 733.773,95 RON către partea civilă S.C. A. S.A. (obligaţie ce era stabilită prin soluţia pronunţată în primă instanţă).

Aşa fiind, rezultă că instanţa penală, urmare a achitării autorului recurentei, a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă, în aplicarea prevederilor art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., întrucât în cauză nu a fost antrenată răpunderea penală a inculpatului, acţiunea civilă în procesul penal fiind accesorie acţiunii penale; ca atare, în faţa instanţei penale nu poate fi antrenată raspunderea civilă în absenţa antrenării răspunderii penale.

În acest caz, partea civilă are la îndemână remediul procedural reglementat de art. 27 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit căruia: "(2) Persoana vătămată sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte civilă în procesul penal, pot introduce acţiunea la instanţa civilă dacă, prin hotărâre definitive, instanţa penală a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă. Probele administrate în cursul procesul penal pot fi folosite în faţa instanţei civile."

În speţa dedusă judecăţii, intimata-reclamantă s-a adresat instanţei civile în baza textului anterior evocat, fiind întrunite premisele acestuia, solicitând obligarea pârâtului B. la achitarea, în solidar, cu ceilalţi inculpaţi din cauza penală menţionată, a prejudiciului ce i-a fost cauzat, prin săvârşirea faptei pentru care s-a dispus achitarea sa în procesul penal.

Ceilalţi inculpaţi au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 76/S/25 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov, secţia penală, menţinută prin decizia penală nr. 159/AP/20 martie 2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, iar pe latură civilă, au fost obligaţi, în solidar, la repararea prejudiciului în sumă de 733.773,95 RON.

În cauza civilă de faţă, consecutivă unei hotărâri penale definitive de achitare a pârâtului chemat în judecată (autorul recurentei), în mod legal instanţele de fond au pornit în evaluarea pretenţiilor deduse judecăţii de la prevederile art. 28 din C. proc. pen.

Conform acestor dispoziţii:

"(1) Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.

(2) Hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia."

Prin urmare, în speţă, sunt incidente prevederile art. 28 alin. (1) teza a doua din acest text din C. proc. pen.

Or, astfel cum şi curtea de apel a reţinut, din perspectiva condiţiilor răspunderii civile delictuale ce trebuie verificate în cauza de faţă, în conformitate cu art. 1357 şi urm. din C. civ., rezultă că hotărârea penală definitivă de achitare are autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa faptei prejudiciabile şi a autorului ei, având în vedere că temeiul achitării a fost dat de prevederile art. 16 lit. b) din C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive de achitare nu va opera însă cu privire la existenţa prejudiciului şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite, dar şi cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, deşi nu este enumerată şi această condiţie în mod expres de art. 28 alin. (1) teza a doua din C. proc. pen.

Cu toate acestea, însă, Înalta Curte apreciază, pe baza unei interpretări a contrario, că nu s-ar putea reţine că operează autoritatea de lucru judecat şi cu privire la legătura de cauzalitate, în condiţiile în care în logica verificării elementelor răspunderii civile delictuale, stabilirea legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu se situează ulterior identificării existenţei prejudiciului (pentru care autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale de achitare nu este operantă).

În acest context, Înalta Curte constată că instanţa de apel a identificat şi aplicat în mod corect dispoziţiile procedurale din materie penală pe care era ţinută să le ia în considerare, cu efectul autorităţii de lucru judecat, reţinând, în acord cu dispoziţiile legale citate şi analizate, condiţiile răspunderii civile delictuale asupra cărora operează autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive de achitare a pârâtului chemat în judecată şi, în consecinţă, arătând celelalte condiţii ale răspunderii pe care era ţinută să le cerceteze în mod nemijlocit şi să statueze asupra lor - existenţa prejudiciului şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite (de precizat că asupra condiţiei legăturii de cauzalitate, pârâta nu a formulat recurs).

Ca atare, Înalta Curte, va înlătura ca nefondate criticile recurentei cu privire la acest aspect, critici reîncadrate, în aplicarea art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi Cod.

Înalta Curte constată că nu pot fi primite nici criticile încadrabile în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru verificarea existenţei prejudiciului şi a vinovăţiei autorului faptei ilicite, instanţa de apel s-a prevalat de cele reţinute de instanţa penală în cuprinsul deciziei penale nr. 159/20.03.2018 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală din perspectiva persoanei autorului faptei şi a existenţei faptei ilicite, pornind de la descrierea acesteia în hotărârea penală, chestiuni de natură a reprezenta circumstanţele de fapt pentru analizarea pretenţiilor deduse judecăţii în cauza de faţă.

În vederea cercetării acestor condiţii ale răspunderii civile delictuale de instanţa civilă, curtea de apel s-a raportat la probele încuviinţate părţilor, deci şi intimatei-reclamante.

Sub acest aspect, este de remarcat că, potrivit art. 27 alin. (2) teza a doua din C. proc. pen., intimata-reclamantă era îndreptăţită să se prevaleze în faţa instanţei civile de probele administrate în cursul procesului penal.

Ca atare, recurenta-pârâtă susţine fără temei legal că instanţele de fond erau ţinute să procedeze la administrarea nemijlocită a tuturor probelor pertinente, concludente şi utile pentru dovedirea existenţei prejudiciului şi vinovăţiei autorului său, în condiţiile în care acestea erau deja administrate în procesul penal cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a tuturor garanţiilor procesuale stabilite de lege în favoarea părţilor, iar intimata-reclamantă a înţeles să le folosească şi în procesul civil, prin efectul aplicării art. 27 alin. (2) teza finală din C. proc. pen.

Prejudiciul cauzat intimatei-reclamante a fost reprezentat de valoarea lucrărilor contractate şi nerealizate de către S.C. D. S.R.L şi a fost generat prin modul defectuos în care această societate, impusă pentru încheierea contractelor de ecologizare de către autorul recurentei, pârâtul initial B. (firmă care nu era autorizată, la data semnării contractelor de prestări servicii, să recolteze/comercializeze deşeuri periculoase şi să presteze servicii de ecologizare/igienizare hale industriale contaminate cu deşeuri periculoase), a înţeles că pună în executare aceste contracte.

În privinţa vinovăţiei autorului faptei ilicite, din perspectiva dispoziţiilor art. 1357 alin. (2) din C. civ., instanţa de apel a reţinut că aceasta rezultă din natura faptei ce i-a fost imputată acestuia în procesul penal şi din modul de acţiune (fapta ilicită fiind cea descrisă în hotărârea penală definitivă de achitare, aspect asupra căruia operează autoritatea de lucru judecat), arătându-se în mod explicit că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este suficientă şi cea mai uşoară formă de culpă.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtă (în calitate de moştenitoare a pârâtului iniţial), întrucât în speţă nu sunt întrunite cerinţele cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva deciziei nr. 1407/Ap din data de 17 octombrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.