Equitable remuneration for musical works across multiple radio frequencies under a single license and positive effects of res judicata

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 31 ianuarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta, B. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei:

1. pentru postul Radio C. Cluj:

- la plata către A. a remuneraţiei de 14.013,49 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015 - II 2016, pe postul Radio C. Cluj;

- la plata sumei de 3.631,72 RON, reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aferente pentru trimestrele III 2015 - II 2016, penalităţi calculate până la 6 ianuarie 2017;

- la plata penalităţilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 şi până la plata efectivă a sumei de 14.013,49 RON, reprezentând remuneraţii restante;

2. pentru postul Radio C. Timişoara:

- la plata către A. a remuneraţiei de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015 - II 2016, pe postul Radio C. Timişoara;

- la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aferente remuneraţiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalităţi calculate până la data de 6 ianuarie 2017;

- la plata penalităţilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 şi până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remuneraţii restante;

3. pentru postul Radio C. Sibiu:

- la plata către A. a remuneraţiei de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015- II 2016, pe postul Radio C. Sibiu;

- la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aferente remuneraţiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalităţi calculate până la data de 6 ianuarie 2017;

- la plata penalităţilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2016 şi până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remuneraţii restante;

4. pentru postul Radio C. Bucureşti:

- la plata către A. a remuneraţiei de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015 - II 2016, pe postul Radio C. Bucureşti;

- la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aferente remuneraţiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalităţi calculate până la data de 6 ianuarie 2016;

- la plata penalităţilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 şi până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remuneraţii restante;

5. pentru postul Radio C. Constanţa:

- la plata către A. a remuneraţiei de 11.616,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III 2015- II 2016, pe postul Radio C. Constanţa;

- la plata sumei de 2.887,20 RON, reprezentând penalităţi de 0,1%/zi de întârziere, aferente remuneraţiilor neachitate, în trimestrele III 2015 - II 2016, penalităţi calculate până la data de 6 ianuarie 2017;

- la plata penalităţilor de 0,1%/zi de întârziere începând cu data de 7 ianuarie 2017 şi până la plata efectivă a sumei de 11.616,00 RON, reprezentând remuneraţii restante;

6. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu (taxa de timbru, onorariu avocat, onorariu expert etc.).

Pârâta B. S.R.L. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se stabilească cuantumul real al remuneraţiei echitabile datorate către reclamantă pentru perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, conform Metodologiei aprobate prin Decizia ORDA nr. 432/2006; să se constate că, în temeiul art. 1617 C. civ., a intervenit o compensaţie legală între remuneraţia echitabilă datorată de pârâtă către reclamantă, astfel cum a fost stabilită prin soluţionarea primului petit, şi sumele achitate în mod nejustificat, în plus, faţă de remuneraţia echitabilă; obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 96 din data de 22 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta către reclamantă la plata sumelor: 60.477,46 RON, cu TVA inclus, reprezentând remuneraţia pentru radiodifuzarea fonogramelor pe posturile de radio pentru perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 45.914,27 RON, aferente acestei remuneraţii, calculate până la data de 13 septembrie 2018, precum şi în continuare, până la plata efectivă a remuneraţiei, a obligat pe pârâtă către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.375 RON; s-a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională.

I.3. Hotărârea pronunţată în apel de curtea de apel

Prin decizia civilă nr. 2044 din data de 18 decembrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 96 din data de 22 ianuarie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

A schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pe pârâtă la 39.973,6 RON (fără TVA) către reclamantă, reprezentând remuneraţia pentru radiodifuzare opere muzicale în perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, precum şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,1%, calculată până la plata efectivă a remuneraţiei.

A păstrat, în rest, sentinţa.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

II.1. Motivele de recurs

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei recurate, ca fiind nelegală şi netemeinică, cu privire la obligarea sa la plata remuneraţiilor aferente a 5 posturi de radio şi, în consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.

În esenţă, recurenta-pârâtă a susţinut următoarele:

- obligarea sa la plata remuneraţiilor datorate prin raportare la 5 posturi distincte de radio se datorează unei greşite aplicări a prevederilor de drept material;

- este eronat raţionamentul instanţei de apel în baza căruia aceasta a ajuns la concluzia că ne aflăm în prezenţa unor programe diferite;

- în cadrul licenţelor CNA, prin care a fost aprobată difuzarea Radio C. Cluj în celelalte oraşe, se prevede faptul că în proporţie de 95% se retransmite Radio C. Cluj, iar simplul fapt că spoturile ar diferi între Cluj şi un alt oraş nu presupune existenţa unui post de radio distinct;

- licenţierea nu este una limitată geografic;

- având în vedere că au fost achitate remuneraţiile datorate pentru difuzarea operelor muzicale, singura interdicţie existentă despre care s-ar putea eventual vorbi este una de a nu difuza acele opere la nivel naţional, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă;

- obligarea sa la achitarea remuneraţiilor aferente a 5 presupuse posturi de radio reprezintă, în fapt, obligarea sa la plata remuneraţiilor datorate de 5 ori pentru aceeaşi operă muzicală;

- în ceea ce priveşte plata remuneraţiei echitabile pentru fonogramele difuzate prin serviciul Radio C. în perioada trimestrul III 2015 - trimestrul II 2016, raportat la prevederile Deciziei ORDA nr. 432/2006, utilizatorii au obligaţia de a plăti organismului de gestiune colectivă o remuneraţie procentuală trimestrială aferentă drepturilor de autor pentru totalitatea veniturilor obţinute de utilizator din activitatea de radiodifuzare, cu precizarea că prin utilizator se înţelege persoana juridică ce radiodifuzează opere muzicale în cadrul unui post de radio;

- este utilizator unic în sensul metodologiei aprobate prin Decizia ORDA nr. 432/2006 şi, de asemenea, serviciul de radio Radio C. este unic;

- prin obiecţiunile la raportul de expertiză a arătat faptul că remuneraţiile datorate reclamantei ar fi trebuit calculate strict prin raportare la un post de radio, iar nu prin raportare la un număr de 5 posturi de radio, aşa cum au reţinut instanţele de fond şi de apel;

- sursa de program este stabilită la stadionul din Cluj-Napoca, fiind vorba despre un singur post de radio;

- este nejustificat că au fost reţinute mai multe posturi de radio cu acelaşi nume, deţinute de către aceeaşi societate;

- deşi licenţele CNA sunt diferite, nu se justifică reţinerea mai multor posturi de radio distincte, fiind vorba pur şi simplu despre autorizarea sa de a emite prin intermediul mai multor frecvenţe, raportat la fiecare zonă geografică în parte, acelaşi post de radio;

- licenţa de exploatare neexclusivă este unică, la nivelul întregii societăţi, nefiind încheiată pentru fiecare "post" satelit de radio în parte;

- are obligaţia de a achita remuneraţiile raportat la întregul post, un singur post, iar nu raportat la staţiile de difuziune.

II.3. Apărările formulate în cauză

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante A., la data de 15 iunie 2020, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Termenul pentru depunerea întâmpinării s-a împlinit la data de 16 iulie 2020.

La data de 23 iulie 2020, cu depăşirea termenului legal, intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Totodată, a invocat excepţia nulităţii recursului, apreciind că acesta este nemotivat, întrucât recurenta-pârâtă nu a indicat în mod expres normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greşit de către instanţa de apel, ci critică situaţia de fapt pe care instanţele de fond au reţinut-o în speţă, ca urmare a aprecierii probelor administrate.

Răspunsul la întâmpinare:

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare prin care a combătut susţinerile formulate de către partea adversă prin întâmpinare şi a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi admiterea căii de atac promovate.

II.4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 08 decembrie 2020, completul de filtru admis în principiu recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2044 din data de 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a fixat termen de judecată la data de 12 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor; excepţia nulităţii invocată de către intimată nu a fost reţinută, pentru motivele redate în cuprinsul încheierii de admitere în principiu; din oficiu, pentru motive sanitare, termenul din 12 ianuarie 2021 a fost preschimbat pentru azi, 26 ianuarie 2021.

II.5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Deşi s-a întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în debutul motivelor de recurs recurenta formulează critici prin care prioritar tinde la susţinerea unei greşite stabiliri a situaţiei de fapt, aspect care însă nu intră sub cenzura instanţei de recurs, având în vedere că în recurs se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pe baza criticilor susţinute de titularul căii de atac, susceptibile de încadrare în oricare dintre motivele de casare reglementate expres şi limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Ca atare, criticile recurentei vor fi analizate nu pentru verificarea stabilirii situaţiei de fapt, ci numai în măsura în care prin acestea sunt susţinute chestiuni prin care se invocă faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor legale incidente pentru soluţionarea raportului juridic litigios.

În esenţă, recurenta arată învederează că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material din Legea nr. 8/1996, confirmând soluţia primei instanţe în sensul că îi revine obligaţia de achitare a remuneraţiilor datorate pentru utilizarea operelor muzicale prin radiodifuzare pentru 5 posturi de radio distincte când, în realitate, postul de radio pe care îl deţine este unul singur - Radio C. Cluj, în timp ce la Radio C. Timişoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Bucureşti şi Radio C. Constanţa se difuzează aceleaşi programe muzicale, unica diferenţă dintre aceste programe constând în spoturile publicitare distincte între diferitele momente muzicale sau emisiuni.

Înalta Curte constată că susţinerile privind identitatea sau diferenţa dintre programele difuzate pe cele cinci frecvenţe corespunzătoare postului de Radio C. reprezintă exclusiv o chestiune de fapt, instanţa de apel raportându-se la materialul probator administrat pentru a concluziona asupra acestui aspect.

Din perspectiva aplicării dispoziţiilor legale (dispoziţii din Normele metodologice, adoptate în aplicarea Legii nr. 8/1996), Înalta Curte reţine că o atare concluzie s-a fundamentat pe corecta raportare la prevederile art. 5 din Decizia ORDA nr. 432/2006, pornind criteriile de stabilire a bazei de calcul, anume - totalitatea veniturilor obţinute de utilizator din activitatea de radiodifuzare -, venituri sau bază de calcul raportate de către recurenta însăşi către intimată (conform adresei de la dosar tribunal) ca fiind distincte pentru fiecare locaţie C..

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că, înainte de intrarea în dezbaterea recursului, intimata-reclamantă, în combaterea motivelor de recurs, a înţeles să invoce excepţia autorităţii de lucru judecat şi efectul pozitv al lucrului judecat decurgând din cele dezlegate prin sentinţa civilă nr. 655 din 11.05.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2015, definitivă prin neapelare, hotărâre depusă la dosar la termenul de azi.

Prin această sentinţă, s-a soluţionat un litigiul similar celui de faţă, între aceleaşi părţi, în care obiectul cererii de chemare în judecată a privit pretenţiile aceleiaşi reclamante A. de obligare a pârâtei B. S.R.L. la achitatrea remuneraţiilor restante şi a penalităţilor de întârziere datorate pentru utilizarea operelor muzicale prin radiodifuzare, în trimestrele II-IV 2014 şi I-II 2015 pe posturile Radio C. Timişoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Constanţa, Radio C. Bucureşti şi Radio C. Cluj Napoca, în baza aceleiaşi autorizaţii licenţă neexclusivă nr. 1/2013, în vigoare şi în perioada de referinţă pentru litigiul de faţă (trimestrele III 2015 - II 2016).

Prin hotărârea judecătorească invocată, s-a admis cererea de chemare în judecată şi s-a dispus obligarea pârâtei la achitarea sumei de 57.276,67 RON (inclusiv TVA) reprezentând remuneraţii restante datorate pentru radiodifuzarea operelor muzicale în trimestrele III-IV 2014 şi trimestrele I - II 2015, pentru posturile Radio C. Timişoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Constanţa, Radio C. Bucureşti şi Radio C. Cluj Napoca, calculate conform raportului de expertiză întocmit în cauză; de asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, în sumă de 39.639,06 RON de la data scadentă a remuneraţiilor până la 31.01.2017 (data efectuării raportului de expertiză) şi în continuare, până la data plăţii efective a remuneraţiilor datorate; cu cheltuieli de judecată.

Astfel cum se poate observa, perioada de referinţă în pricina de faţă este situată în continuarea celei în legătură cu care s-a soluţionat litigiul anterior, important fiind însă că, între părţi, în ambele intervale de timp, şi-au produs efectele aceeaşi autorizaţie licenţă neexclusivă nr. 1/2013, iar circumstanţele de fapt cu privire la cele cinci frecvenţe pe care pârâta a efectuat acte de radiodifuzare sunt neschimbate pentru ambele intervale.

Înalta Curte apreciază că desi intimata-reclamantă a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în realitate, hotărârea judecătorească definitivă anterioară este invocată cu valoarea efectului pozitiv al lucrului judecat, în sensul prevederilor art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că nu se verifică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză între două litigii pentru a fi incidentă excepţia procesuală reglemntată la art. 431 alin. (1) din C. proc. civ.

În timp ce valenţa excepţiei procesuale de procedură, absolute şi dirimante a autorităţii de lucru judecat conduce la respingerea ca inadmisibilă sau pentru autoritate de lucru judecat a unei cereri de chemare în judecată ulterioare purtând între aceleaşi părţi, având acelaşi obiect şi cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat atrage obligaţia pentru instanţa învestită cu un litigiu ulterior de a ţine seama şi de a nu contrazice cele deja dezlegate între aceleaşi părţi în cauza precedent, cu care există o legătură de materie litigoasă.

În baza excepţiei procesuale a autorităţii de lucru judecat, al doilea litigiu nu va fi judecat pe fond, pe când prin valorificarea efectului pozitiv al lucrului anterior judecat, al doilea litigiu (dacă nu operează alte impedimente legale de natură procedurală sau decurgând din prevederile dreptului substanţial) va fi judecat pe fond, cu respectarea celor deja dezlegate juridicţional între aceleaşi părţi, hotărârea judecătorească anterioară fiind, în litigiul din urmă, un mijloc de probă având o valoare prestabilită de lege - prezumţie legală absolută, irefragabilă de a exprima adevărul judiciar cu privire la chestiunile litigioase dezbătute în acel process (alături de celelalte efecte prevăzute de lege pentru hotărârea judecătorească).

Ca atare, Înalta Curte urmează a reţine ca argument suplimentar faţă de cele redate de instanţa de apel în decizia recurată că, desi situaţia de fapt a fost neschimbată în privinţa coordonatelor în care pârâta a desfăşurat activitatea de radiodifuzare pe cele cinci posrturi de radio în ambele intervale de timp, în dosarul anterior, pârâta nu s-a prevalat de o astfel de apărare, ceea ce atrage consecinţa că este intrat sub autoritate de lucru judecat faptul că în baza autorizaţiei licenţă neexclusivă nr. 1/2013, pârăta datorează organismului de gestiune colectivă remuneraţiile corespunzătoare reprezentând drepturi partimonale de autor pentru operele muzicale difuzate pe posturile Radio C. Timişoara, Radio C. Sibiu, Radio C. Constanţa, Radio C. Bucureşti şi Radio C. Cluj Napoca, iar nu numai pentru radiodifuzare pe o singură frecvenţă sau pe un singur post de radio.

În altă ordine de idei, Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă, invocând această apărare, s-a raportat la o falsă premisă, întrucât rezultatul, în planul remuneraţiilor datorate, ar fi fost acelaşi dacă aceasta ar fi raportat intimatei o bază de calcul unică, determinată prin adiţionarea veniturilor la nivelul fiecărui post de radio, iar nu în mod distinct şi defalcat, veniturile pentru fiecare post în parte dintre cele cinci, astfel cum a făcut-o pentru anul 2015, potrivit celor menţionate de curtea de apel, prin referirea la înscrisul de la dosar primă instanţă.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 rap. la art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâtei, întrucât în speţă nu sunt întrunite cerinţele cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2044 din data de 18 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2021.