Untaxed appeal for inopposability of author rights assignment contract annulled as procedurally null

Asupra recursul, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la 7 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B. şi ITC - Institutul de Stat pentru Tehnică de Calcul S.A. (ITC), să declare inopozabilitatea faţă de reclamantă a acordului de încetare a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor nr. 9/05.02.2013, încheiat la 12.06.2017 şi acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1562-1565 C. civ.

2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 874 din 16 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 225 din 12 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a declinat competenţa materială în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului Curţii de Apel Bucureşti pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti asupra conflictului negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 70 din 8 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că reclamanta solicită declararea inopozabilităţii contractului de cesiune nr. x/5.02.2013, în baza căruia pârâtul B. primea lunar suma de 28.125 RON, valoarea anuală a acestor prestaţii, calculată potrivit art. 103 C. proc. civ. fiind de 337.500 RON, valoare ce depăşeşte pragul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) din acelaşi act normativ.

5. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 820 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

6. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia nr. 2048 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 820 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

7. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2048 din 18 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 25 august 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 8.

Prin rezoluţia completului din 17 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 471 alin. (5) şi (6) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 13 octombrie, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, lipsit de interes şi ca nefondat.

La 23 octombrie 2020 (data poştei), intimatul-pârât ITC - Institutul de Stat pentru Tehnică de Calcul S.A. (ITC) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor depuse la dosar.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

8. Procedura de filtru

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut ca fiind admisibil având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. şi cuantumul pretenţiilor deduse judecăţii (337.500 RON, reprezentând valoarea anuală a prestaţiilor intimatului, conform aspectelor reţinute de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă prin sentinţa nr. 70 din 8 mai 2018, pronunţată în regulator de competenţă - fila x, penultimul paragraf).

S-a mai reţinut că motivele de recurs pot fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă cererea de recurs nu este timbrată, iar prin cererea depusă la 29 octombrie 2020, recurenta a arătat că intimatul B. a achitat integral debitul din cele două dosare de executare silită, creanţa pe care o avea împotriva acestuia fiind astfel realizată şi, în raport de acest aspect, a învederat că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru întrucât nu mai are interesul continuării dosarului.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluţia din 10 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la 21 ianuarie 2020, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepţia netimbrării, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prioritară faţă de analiza susţinerilor pe fondul cauzei cu referire la achitarea debitului ce a constituit obiect al litigiului.

II. Soluţia şi considerentele asupra recursului

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (2) din acelaşi Cod, excepţia netimbrării, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013,"Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispoziţiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, neîndeplinirea acestei cerinţe este sancţionată cu nulitatea.

În speţă, prin rezoluţia din 17 septembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit că recurenta A. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de 100 RON, în temeiul art. 24 alin. (2), teza a II a din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa din 15 septembrie 2020, comunicată recurentei la 18 septembrie 2020, a fost adus la cunoştinţa acesteia cuantumul taxei judiciare de timbru datorate, precum şi faptul că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a ajutorului public judiciar privind plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Recurenta nu a depus la dosar dovada îndeplinirii obligaţiei legale privind taxa judiciară de timbru şi a precizat expres, prin cererea depusă la 29 octombrie 2020, că nu înţelege să o achite întrucât nu mai are interesul continuării dosarului, intimatul B. achitând integral debitul din cele două dosare de executare silită, creanţa pe care o avea împotriva acestuia fiind astfel realizată.

Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conţinutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constată că cererea de recurs formulată de recurenta A. nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2048 A din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2048 A din 18 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.