Bankruptcy debtor's enforcement challenge assigned to Pitesti court as exclusive territorial jurisdiction

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova la 4 iunie 2020, contestatoarea A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în faliment, reprezentată de Societăţile profesionale de insolvenţă Consultant insolvenţă SPRL şi D., a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite din dosarul nr. x/2020 al BEJ E., solicitând să se dispună admiterea contestaţiei la executare şi să se constate, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, suspendarea de drept a măsurilor de executare silită luate de executorul judecătoresc, în cadrul dosarului de executare nr. 247/2020, îndreptate împotriva A. S.R.L., societate în faliment; să se desfiinţeze toate actele şi formele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul nr. x/2020, precum şi încheierea de Încuviinţare a executării nr. 418/15.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecatoriei Lipova, ca fiind nelegale; să fie înlăturată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată şi onorariu executare silită, precum şi orice alte cheltuieli rezultate din dosarul de executare contestat, consemnate în somaţie şi în încheierea cheltuieli de executare, emisă de executorul judecătoresc; suspendarea executării silite iniţiate în dosarul de executare nr. 247/2020, precum şi plata de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 359 din 29 iulie 2020, Judecătoria Lipova a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că prin titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 2 din 15 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Lipova, s-a dispus, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea contestatoarei la încetarea exploatării carierei de piatră Rădnuţa, până la soluţionarea dosarului nr. x/2019 având ca obiect evacuare.

În raport de situaţia de fapt reţinută, a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ, instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare fiind Judecătoria Piteşti, ca instanţă în circumscripţia căreia se afla sediul debitoarei la momentul sesizării executorului judecătoresc.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. ce vizează competenţa judecătoriei de la locul situării imobilului în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, având în vedere că obiect al executării silite este o obligaţie de a nu face şi nu valorificarea unui drept real asupra unui imobil.

S-a constatat că nici art. 109 C. proc. civ. nu este incident în cauză întrucât competenţa prevăzută de art. 714 şi 651 alin. (1) C. proc. civ. este derogatorie de la competenţa de drept comun, fiind de strictă interpretare, ultimul articol invocat menţionând doar sediul debitorului, nu şi dezmembrămintele acestuia ca şi criteriu de stabilire a competenţei. Reţinând şi caracterul de ordine publică a normelor de competenţă prevezute de art. 714 şi art. 651 C. proc. civ. a fost declinată competenţa în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Piteşti, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 7003 din 17 decembrie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Lipova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că cererea privind executarea silită a fost înregistrată pe rolul B.E.J. E., executor judecătoresc din cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, iar Judecătoria Lipova, prin încheierea nr. 418 din 15 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a dispus încuviinţarea executării silite.

Au fost invocate dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ cu privire la competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, ce aparţine instanţei de executare şi s-a reţinut că Judecătoria Lipova, ca instanţă de executare, este competentă să soluţioneze cauza fiind instanţa ce a dispus încuviinţarea executării silite.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată are ca obiect contestaţia la executare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., în faliment, reprezentată de Societăţile profesionale de insolvenţă Consultant insolvenţă SPRL şi D., împotriva executării silite din dosarul nr. x/2020 al BEJ E..

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alt incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Din interpretarea dispoziţiilor procedurale precitate rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În speţă, instanţele de judecată au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 714 şi art. 651 C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de executare, conflictul negativ fiind generat de modalitatea diferită în care instanţele aflate în conflict au înţeles să facă aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Lipova prin raportare la sediul debitorului, iar Judecătoria Piteşti reţinând că instanţa de executare a fost deja stabilită prin pronunţarea încheierii de încuviinţare a executării silite de către Judecătoria Lipova.

Din examinarea actelor dosarului se constată că debitoarea contestatoare A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B. are sediul în Piteşti, str. x, corp C1, camera 1, jud. Argeş, aspect în raport de care se reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Piteşti.

Nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentului conflict de competenţă împrejurarea că, în cauză, a fost pronunţată o încheiere de încuviinţare a executării în procedura necontencioasă de către Judecătoria Lipova întrucât nu se pune problema alegerii între două instanţe, în egală măsură competente. Încheierea de încuviinţare a executării silite nr. 418 din 15 aprilie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 în procedură necontencioasă, nu este de natură să atragă, în mod automat, competenţa aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea contestaţiei la executare, neexistând niciun text de lege care să statueze că odată ce instanţa a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite ea devine competentă să soluţioneze inclusiv contestaţiile la executare, în condiţiile în care se constată existenţa unei norme de competenţă pentru soluţionarea contestaţiei la executare ca fiind cea de la domiciliul sau sediul debitorului, iar, în cauză, sediul debitorului se află în Piteşti.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Piteşti este instanţa competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.