Territorial jurisdiction for enforcing contraventional fines against foreign-domiciled debtors based on the delegated tax authority's seat

Asupra conflictului negativ dedus judecăţii, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 12 iulie 2019, sub dosar nr. x/2019, contestatorul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală a Contribuabililor Nerezidenţi, a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat obligarea intimatei să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal nr. x din 30 martie 2019, emis de I.P.J. Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 125 din 10 ianuarie 2020,Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect contestaţia la executare împotriva refuzului ANAF Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală a Contribuabililor Nerezidenţi de a pune în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei emis de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj, în temeiul art. 260 alin. (1) din Legea nr. 207/2015. S-a mai reţinut că, potrivit alin. (4) al aceluiaşi text legal, contestaţia se introduce la instanţa competentă.

S-a constatat că, în speţă, calitatea de debitor revine lui A., cu domiciliul în Italia, situaţie ce impune stabilirea competenţei teritoriale a instanţei raportat la sediul creditorului, conform tezei a doua a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În privinţa calităţii de creditor în cauză, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 2/2001, conform cărora sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fără domiciliu/sediu în România se fac venit la bugetul de stat şi s-a reţinut că Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice este creditor al obligaţiei, nu intimata care deţine exclusiv rolul de colectare a creanţelor fiscale, fiind un veritabil organ de excutare. În raport de sediul Ministerului Finanţelor Publice, s-a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia a II a civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 2104 din 9 iunie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivarea soluţiei adoptate s-a reţinut că, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 30 martie 2019, emis de Inspectoratul de Poliţie Cluj, a fost sancţionată contravenţional o persoană ce are domiciliul în străinătate, iar potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competenţa în cazul contestaţiilor la executare, dacă domiciliul/sediul debitorului nu este în ţară, aparţine instanţei de la domiciliul/sediul creditorului.

S-a apreciat că, în speţă, calitatea de creditor o are Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, iar nu Statul Român, având în vedere dispoziţiile art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 520 din 24 iulie 2013 privind organizarea teritorială a ANAF.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 5263 din 14 octombrie 2020, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată are ca obiect contestaţia la executare împotriva refuzului ANAF Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, Administraţia Fiscală a Contribuabililor Nerezidenţi de a pune în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei emis de Inspectoratul Judeţean de Poliţie Cluj, în temeiul art. 260 alin. (1) din Legea nr. 207/2015. S-a mai reţinut că, potrivit alin. (4) al aceluiaşi text legal, contestaţia se introduce la instanţa competentă.

S-a constatat că, în speţă, calitatea de debitor revine lui A., cu domiciliul în Italia, situaţie ce impune stabilirea competenţei teritoriale a instanţei raportat la sediul creditorului, conform tezei a doua a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

În privinţa calităţii de creditor în cauză, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (5) din O.U.G. nr. 2/2001, conform cărora sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fără domiciliu/sediu în România se fac venit la bugetul de stat şi s-a reţinut că Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, este creditor al obligaţiei, nu intimata care deţine exclusiv rolul de colectare a creanţelor fiscale, fiind un veritabil organ de excutare. În raport de sediul Ministerului Finanţelor Publice, s-a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la 12 iulie 2019, sub dosar nr. x/2019, contestatorul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală a Contribuabililor Nerezidenţi, a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat obligarea intimatei să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal nr. x din 30 martie 2019, emis de I.P.J. Cluj.

Sub aspectul determinării competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispoziţiile art. 260 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 207/2015, raportat la art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 260 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 207/2015, prevăd că (1)Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii; (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă, iar potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Din examinarea actelor dosarului se reţine că amenda contravenţională a cărei executare se solicită a fost aplicată numitului A., domiciliat în Italia, aspect în raport de care se constată că incidente în speţă sunt dispoziţiile prevăzute de art. 651 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanţa de executare fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul creditorului.

Cererea de încuviinţare a executării silite este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile anterior menţionate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 şi care prevăd că instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Divergenţa ce a cauzat prezentul conflict de competenţă a fost generată de stabilirea calităţii de creditor în cauză, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a făcut aplicarea prevederilor legale incidente prin raportare la sediul creditoarei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, iar Judecătoria Cluj Napoca a avut în vedere sediul creditorului Ministerul Finanţelor Publice ca instituţie ce reprezintă Statul Român.

Înalta Curte constată că, potrivit art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice fără domiciliu în România şi persoanelor juridice fără sediu în România se fac venit la bugetul de stat. Prin urmare, creditor al obligaţiei este Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Însă, potrivit art. 1 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, această din urmă instituţie se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, finanţată din bugetul de stat, conform legii. În realizarea funcţiilor sale, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are printre atribuţii şi pe aceea de a reprezenta Ministerul Finanţelor Publice ca subiect de drepturi şi obligaţii în raporturile juridice litigioase sau în legătură cu acestea, în care Ministerul Finanţelor Publice participă nemijlocit în nume propriu sau ca reprezentant al statului, în baza mandatului acordat, astfel cum rezultă din art. 7 din H.G. nr. 520/2013,

Totodată, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii anterior menţionate, se înfiinţează în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, instituţii publice cu personalitate juridică.

Astfel, reprezentarea Statului Român a fost delegată de Ministerul Finanţelor Publice către unitatea subordonată, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, P-ţa Avram Iancu nr. 19, jud. Cluj.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite deduse judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.