Territorial jurisdiction for objection to enforcement determined by debtor's seat, excluding court that authorized execution

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 12 iunie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a chemat în judecată pe intimaţii A., B., C. şi D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea executării silite înseşi demarate în cadrul dosarului de executare nr. 180/2019, instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E., anularea actelor de executare silită emise în cadrul dosarului execuţional anterior menţionat, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 2617/2020/CS, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, în sensul înlăturarii acestora, iar în subsidiar cenzurarea cheltuielilor de executare, precum şi întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 180/2019 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E., până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În motivarea acţiunii, contestatorul a arătat că, în fapt, la data de 26 mai 2020, au fost înregistrate la sediul Ministerului Finanţelor Publice actele de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E. în dosarul execuţional nr. x/2019, în baza titlurilor executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. 1192/2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea nr. 318/2019 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, la cererea creditorilor A., B., C. şi D., în vederea efectuării plăţii drepturilor salariale rezultate prin aplicarea majorării salariale de 18%, stabilită prin sentinţa civilă nr. 1403/2007, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2007, începând cu data de 22 noiembrie 2007 şi până la data pronunţării sentinţei nr. 1192/2009 de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, actualizate în raport de rata inflaţiei la data de plăţii, cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale creditorilor, precum şi plata sumei de 120 RON, din care suma de 20 RON reprezentând taxă judiciară de timbru şi suma de 100 RON reprezentând cheltuieli de executare silită.

Prin sentinţa civilă nr. 4911 din 14 septembrie 2020, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reiese că la data de 23 decembrie 2019, a fost declanşată executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E., la solicitarea creditorilor A., B., C. şi D., împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1192/2009 din 20 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea nr. 318/2019 din 01 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008.

În raport de prevederile art. 651 alin. (1) şi art. 127, coroborate cu dispoziţiile art. 116 din C. proc. civ., având în vedere pluralitatea de debitori şi faptul că încuviinţarea executării silite a fost dispuse de Judecătoria Iaşi prin încheierea nr. 2617/2020/CS din 04 martie 2020, pronunţată de Judecătoria Iaşi în cadrul dosarului nr. x/2020, competenţa teritorială aparţine acestei din urmă instanţe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 11171/2020 din 08 decembrie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului instanţei competente, în vederea soluţionării conflictului ivit, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în raport de prevederile art. 651, coroborate cu cele ale art. 712 (1) din C. proc. civ. şi având în vedere că Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţa în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului - Ministerul Finanţelor Publice - cu sediul în municipiul Bucureşti Bd. x nr. 16 Sector 5, competenţa teritorială aparţine acestei din urmă instanţe.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei de faţă îl reprezintă cererea prin care contestatorul Ministerul Finanţelor Publice a chemat în judecată pe intimaţii A., B., C. şi D., solicitând instanţei anularea executării silite demarate în cadrul dosarului de executare nr. 180/2019 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E., anularea actelor de executare silită emise în cadrul dosarului execuţional anterior menţionat, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 2617/2020/CS pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. x/2020, iar în subsidiar, cenzurarea cheltuielilor de executare, precum şi întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare. Totodată, contestatorul a solicitat suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 180/2019 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E., până la soluţionarea contestaţiei la executare.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare.

Art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestaţiei la executare, competenţa teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispoziţiile procedurale care reglementează necompetenţa de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanţelor Publice are sediul în Bucureşti, Bd. x, Înalta Curte reţine că instanţa de executare competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

Împrejurarea că potrivit actelor de executare, la data de 23 decembrie 2019, a fost declanşată executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. x/2019 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi E., la solicitarea creditorilor A., B., C. şi D., împotriva debitorilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1192/2009 din 20 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea nr. 318/2019 din 01 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2008, iar Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 2617/2020/CS din 04 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a încuviinţat executarea silită împotriva tuturor debitorilor, nu este de natură să atragă în mod automat competenţa acesteia şi pentru soluţionarea contestaţiei la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite este competentă să soluţioneze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestaţiile la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimaţii D., A., C. şi B., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanţelor Publice, în contradictoriu cu intimaţii D., A., C. şi B., având ca obiect "contestaţie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.