Inadmissibility of cassation appeal in insurance disputes under amended Article 483(2) of the Civil Procedure Code

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2019 pe rolul Tribunalului Mureş, secţia civilă, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.A. prin lichidator judiciar D. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâţilor primilor doi pârâţi, în solidar, la plata sumei de 180.292,25 euro (echivalentul a 855.780,83 RON la cursul de la momentul înregistrării acţiunii), reprezentând preţul necesar achiziţionării protezelor I, II şi III şi a cheltuielilor de întreţinere aferente acestora pe perioada de 5 ani de valabilitate a protezelor I şi II şi de 2 ani pentru proteza III, la plata sumei totale de 779.675,86 euro (echivalentul la data acţiunii al sumei de 3.698.782,27 RON), reprezentând preţul şi întreţinerea protezei I aferente unui număr de 7 cicluri complete a câte 5 ani la care este necesară înlocuirea protezei I, suma incluzând întreţinerea aferentă celor 7 cicluri de câte 5 ani, la plata sumei de 475.213,06 euro (echivalent la data acţiunii a 2.254.410,75 RON) cu titlu de preţ şi întreţinere pentru 7 cicluri de câte 5 ani la care este necesară înlocuirea protezei II, suma incluzând întreţinerea aferentă celor 7 cicluri, la plata sumei de 188.969,04 euro (echivalent la data acţiunii al 896469,12 RON) reprezentând preţul şi întreţinerea unui număr de 9 cicluri de câte 4 ani la care este necesară înlocuirea protezelor III şi obligarea aceloraşi pârâţi, în solidar, la plata sumei de 1.500.000 euro (echivalentul la data acţiunii al sumei de 7.116.000 RON) cu titlu de daune morale în legătură directă cu prejudiciul grav suferit de reclamantă, soldat cu o infirmitate permanentă.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă

Prin sentinţa nr. 1440 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta C. S.A., prin lichidator judiciar D., s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.A., prin lichidator judiciar D. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă

Prin decizia nr. 254 A din 08 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1440 din 17 decembrie 2019 a Tribunalului Mureş, secţia civilă, s-a anulat hotărârea atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 254 A din 08 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Recurentul-pârât şi-a întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, reţinând cauza spre soluţionare, respingerea apelului declarat de reclamanta A. şi menţinerea, ca temeinică şi legală, a soluţiei pronunţate de Tribunalul Mureş.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data iniţială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluţia din 03 noiembrie 2020 s-a stabilit termen la data de 13 ianuarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, prin raportare la dispoziţiile legale anterior menţionate, Înalta Curte reţine următoarele:

Instanţa de judecată a fost sesizată cu soluţionarea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii B., C. S.A. prin lichidator judiciar D. şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Prin toate capetele de cerere ce constituie obiectul acţiunii, reclamanta, în calitate de victimă a unui accident de circulaţie, a înţeles să solicite instanţei de judecată obligarea pârâţilor B. şi C. S.A., prin lichidatorul judiciar, la plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în urma accidentului descris în motivele cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat, totodată, următoarele:

"Reclamanta a chemat în judecată şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor (F.G.A.) pentru opozabilitate, cum de altfel se poate observa din conţinutul pct. 1-6 din petitul acţiunii unde nu se solicită obligarea F.G.A. Chemarea în judecată pentru opozabilitate îşi are cauza în incidentul generat de către F.G.A. care la punerea în executare a sentinţei civile nr. 1022/2017, din 30.10.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Luduş a invocat inopozabilitatea pentru a nu se conforma sentinţei, iar după contestarea refuzului, a dispus plata fără cheltuielile de judecată ca şi cum apărarea printr-un avocat a drepturilor reclamantei ar constitui o nelegalitate".

Aşadar, prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, fiind vorba despre un litigiu izvorât dintr-un raport de asigurare, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi a producerii riscului asigurat.

În primă instanţă, litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1440 din 17 decembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, iar în apel, prin decizia civilă nr. 254 A din 08 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă. Împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de apel a înţeles să exercite recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 1074/2018, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţei de fond, respectiv 11 martie 2019, prevede că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti pronunţate în materia asigurărilor nu sunt supuse recursului, urmare a modificării legislative introduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Aşadar, începând cu data intrării în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin acest act normativ - 21 decembrie 2018 - în materiile prevăzută expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se, evident, doar cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 310/2018, art. 24 din C. proc. civ. statuând că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi (art. 25 din cod).

Faţă de dispoziţiile legale mai sus evocate, se constată că pentru litigiile având ca obiect cereri în materia asigurărilor au fost instituite două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Astfel, decizia civilă nr. 254 A din 08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluţiei instanţei de fond într-un litigiu din materia asigurărilor, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că data depunerii cererii de chemare în judecată este 11 martie 2019 şi că prezentul litigiu este unul născut în materia asigurărilor, în considerarea unui contract de asigurare valabil încheiat şi a producerii riscului asigurat, hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel Târgu Mureş este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în litigii din materia asigurărilor.

Se mai reţine că, în raport de dispoziţiile art. 457 alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege", menţiunea în cuprinsul deciziei atacate a faptului că părţile au deschisă calea de atac a recursului nu are niciun efect asupra admisibilităţii căii de atac, potrivit celor mai sus-arătate.

Prin urmare, menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale, în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

În concluzie, constatând că hotărârea pronunţată în apel nu putea fi atacată cu recurs deoarece legiuitorul a suprimat expres această cale de atac în privinţa litigiilor izvorâte din contracte de asigurare, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva deciziei nr. 254 A din 08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva deciziei nr. 254 A din 08.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.