Recovery of litigation costs from prior cycle and timing of procedural fault assessment under Art. 453(1) CPC

Asupra recursului dedus judecăţii, reţine următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III - a civilă la 2 noiembrie 2018, reclamanţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenţei, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 243.145,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamanţi în dosarul nr. x/2010, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în primul ciclu procesual) şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti (în al doilea ciclu procesual), precum şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 423 din 11 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei.

3. Decizia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 165 A din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 423 din 11 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti au declarat recurs, criticând soluţia pentru nelegalitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii - reclamanţi arată că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu intepretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1349 Cod. civ, art. 1357 C. civ., art. 1358 C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în aprecierea îndeplinirii condiţiei vinovăţiei.

Susţin că instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare greşită a textelor de lege mai sus menţionate considerând că nu este îndeplinită condiţia vinovăţiei în situaţia existenţei unei hotărâri definitive, ci numai în cazul soluţionării definitive a litigiului. Învederează că acordarea cheltuielilor de judecată este o formă de răspundere delictuală pentru culpa procesuală şi fac referire la o decizie de speţă a instanţei supreme, potrivit căreia art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituie o prezumţie absolută de culpa în sarcina părţii care pierde procesul.

Arată că este apreciată culpa procesuală la momentul pronunţării unei hotărâri definitive, chiar dacă litigiul urmează să mai parcurgă un nou ciclu procesual, iar nu la momentul soluţionării definitive a procesului.

Mai arată că, în cadrul dosarului nr. x/2010, Consiliul Concurenţei a căzut în pretenţii, iar culpa procesuală a fost constatată prin hotărâri judecătoreşti definitive, contrar celor reţinute de instanţa de apel şi de prima instanţă.

5. Procedura de filtru

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a înregistrat dosarul ca recurs şi a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a acestuia.

Completul de filtru nr. 8, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 15 octombrie 2020, comunicarea raportului către părţi pentru ca acestea să depună puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2020, pronunţată în camera de consiliu, a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen în şedinţa publică din 21 ianuarie 2021 pentru soluţionarea acestuia.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare la recursul părţii adverse, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

În susţinerea poziţiei sale procesuale, intimatul arată că, pentru a se stabili o culpă procesuală, este necesar a se lua în seamă, în egală măsură, atât rezultatul procesului, cât şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia.

Învederează că recurenţii susţin, în mod eronat, că prin admiterea recursului formulat de Primarul General al Municipiului Bucureşti în primul ciclu procesual, respectiv prin admiterea în parte a cererii de chemare în judecată după rejudecare, Consiliul Concurenţei a căzut în pretenţii. Arată că această susţinere nu ţine cont de considerentele pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a cenzurat sentinţa menţionată, casând-o pentru motive care ţin exclusiv de un viciu al sentinţei pronunţate pe fondul cauzei, în primul ciclu procesual, iar prin sentinţa curţii de apel a fost admisă acţiunea formulată de Consiliul Concurenţei, în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului Bucureşti.

Arată că recurenţii îşi fundamentează solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, pe cale separată, strict prin raportare la soluţia pronunţată în una din fazele procesuale ale dosarului nr. x/2010, pe care o invocă în mod izolat, fără a ţine cont de soluţia finală şi irevocabilă pronunţată, de respingere a recursului formulat de Primarul General al Municipiului Bucureşti.

Susţine că hotărârile definitive pronunţate în recurs în primul ciclu procesual şi în fond în al doilea ciclu procesual, nu sunt hotărâri de dezînvestire, iar prin utilizarea sintagmei parte care pierde procesul din cuprinsul art. 453 C. proc. civ., legiuitorul nu s-a limitat la o anumită etapă procesuală izolată, ci a avut în vedere soluţionarea finală a cauzei. Apreciază că, în caz contrar, ar fi lipsită de raţiune acordarea cheltuielilor de judecată împotriva părţii care câştigă un litigiu în mod definitiv, strict pe motivul că într-o anumită etapă a fost dispusă rejudecarea cauzei pentru un anumit incident procedural.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanţilor Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurenţii reclamanţi au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticând hotărârea instanţei de apel pentru intepretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1349 Cod. civ, art. 1357 C. civ., art. 1358 C. civ. şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în aprecierea îndeplinirii condiţiei vinovăţiei.

Au arătat că acordarea cheltuielilor de judecată este o formă de răspundere delictuală pentru culpa procesuală, art. 453 alin. (1) C. proc. civ. instituind o prezumţie absolută de culpa în sarcina părţii care pierde procesul.

Au susţinut că, în cadrul dosarului nr. x/2010, Consiliul Concurenţei a căzut în pretenţii, culpa procesuală fiind apreciată la momentul pronunţării unei hotărâri definitive, chiar dacă litigiul urmează să mai parcurgă un nou ciclu procesual, iar nu la momentul soluţionării definitive a procesului, contrar celor reţinute de instanţa de apel şi de prima instanţă.

Înalta Curte are în vedere că reclamanţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti au solicitat obligarea pârâtului Consiliul la plata sumei de 243.145,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată suportate de reclamanţi în dosarul nr. x/2010, în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (în primul ciclu procesual) şi în faţa Curţii de Apel Bucureşti (în al doilea ciclu procesual).

Situaţia de fapt, reţinută de instanţa de fond şi confirmată de instanţa de apel pe baza probatoriului administrat, relevă următoarele: în dosarul nr. x/2010, în primul ciclu procesual, soluţia instanţei de fond a fost aceea de admitere a cererii formulate de reclamantul Consiliul Concurenţei, iar în recurs motivul de casare reţinut de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost acela că prima instanţă a nesocotit două principii, a căror respectare impunea stabilirea unor termene şi a înlăturat caracterul solidar al raporturilor juridice.

În rejudecare după casarea primei sentinţe în limitele arătate, cauza a fost soluţionată definitiv prin sentinţa civilă nr. 2774/28.10.2015 a Curţii de Apel Bucureşti, când instanţa a admis cererea în limitele solicitate de reclamant, iar admiterea, în parte, în raport de recurenţii din cauza de faţă, a fost consecinţa executării de către aceştia, pe parcursul judecării cauzei, a obligaţiei ce le revenea. În raport de ansamblul cauzei deduse judecăţii, admiterea în parte a vizat respingerea acţiunii faţă de pârâţii Primarul şi Consiliul Local al Sectorului l Bucureşti, precum şi cu societatea A. S.A., ca lipsită de interes.

Examinând criticile de nelegalitate invocate de recurenţi, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să-i plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Aceste dispoziţii legale stabilesc regula potrivit căreia partea care câştigă procesul este în drept să-i fie plătite cheltuielile de judecată, debitor al obligaţiei de plată fiind partea care a căzut în pretenţii, deci cea care a pierdut procesul.

În considerarea acestor reguli de principiu, trebuie avut în vedere şi că acordarea cheltuielilor de judecată este posibilă doar atunci când instanţa pronunţă o soluţie prin care litigiul primeşte o rezolvare cu privire la pretenţiile deduse judecăţii, căci doar într-o asemenea situaţie se poate stabili care dintre părţi a câştigat procesul şi care l-a pierdut.

Dintr-o asemenea perspectivă, atunci când o instanţă de recurs dispune casarea hotărârii atacate şi trimiterea pricinii spre rejudecare, nu s-ar putea considera că a fost pronunţată o soluţie prin care litigiul a fost tranşat şi, deci, nici că ar exista o parte care a pierdut procesul, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Culpa procesuală nu poate fi reţinută nici ca urmare a admiterii, în parte, a cererii de chemare în judecată prin sentinţa nr. 2774 din 28 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere că soluţia pronunţată se datorează executării de către pârâţi, pe parcursul soluţionării procesului, a obligaţiei ce le revenea conform legii.

Ca atare, cu respectarea prevederilor legale incidente speţei, examinate în cele ce preced, curtea de apel a confirmat soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată, astfel încât criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 165A din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2021.