Annulment of cassation appeal for failure to articulate statutory illegality grounds in land compensation restitution

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 16 martie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, să dispună anularea deciziei de invalidare nr. 18493/18.01.2018 emisă de pârâtă, menţinerea dispoziţiei nr. 571/30.11.2004 emisă de Primarul Comunei Şuncuiuş, acordarea măsurilor compensatorii cuvenite reclamantei în procesul de restituire a suprafeţei de teren revendicate şi plata compensaţiilor cuvenite reclamantei.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 158 din 1 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primarul Comunei Şuncuiuş şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

A respins cererea modificată, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia tardivităţii.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat apel, înregistrat la 2 iulie 2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a suspendat judecata apelului, în conformitate cu dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, reclamanta A. a formulat recurs.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 10 martie 2020 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă A. nu a dezvoltat critici de natură a fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., arătând numai că, are domiciliul în judeţul Bihor, la distanţă de peste 600 km de instanţa de judecată, că are o vârstă înaintată, fiind astfel în imposibilitatea de a se deplasa la termenele de judecată.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 28 ianuarie 2021 şi comunicat părţilor la data de 5-9 februarie 2021.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 11 martie 2021, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, singura precizare a recurentei fiind aceea că are domiciliul în judeţul Bihor, la distanţă de peste 600 km faţă de instanţa de judecată, că are o vârstă înaintată, fiind astfel în imposibilitatea de a se deplasa la termenele de judecată.

Potrivit dispoziţiei imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, cererea de recurs, astfel cum a fost formulată, nu conţine precizări care să reprezinte o minimă argumentare a vreunei critici de nelegalitate de natură să învestească instanţa de recurs cu soluţionarea căii de atac.

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii, control care nu este posibil fără o motivare a căii de atac în sensul exigenţelor textului legal anterior menţionat.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea unor nemulţumiri faţă de soluţia pronunţată sau prezentarea unor justificări cu privire la motivele pentru care partea nu a putut fi prezentă în faţa instanţei de judecată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.