Territorial incompetence for delictual claims: exception barred ex officio where property location establishes competent forum

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 noiembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Corabia, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. B. S.R.L., C. şi D., solicitând obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune materiale şi morale.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cursul verii anului 2016 a luat la cunoştinţă că terenul arabil de 3,34 ha situat în Balta Corabiei a fost lucrat nelegal de către persoana juridică care, folosind tot felul de substanţe chimice, a distrus iremediabil terenul.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357-1371 din C. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Corabia:

Prin sentinţa civilă nr. 771 din 14 octombrie 2020, Judecătoria Corabia a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că sediul societăţii pârâte S.C. B. S.R.L. se află în Braşov şi că este "posibil" ca faptele ilicite să fi fost săvârşite de această societate.

Faţă de dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 108 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov, instanţă în ca cărei circumscripţie se afla sediul societăţii pârâte.

III. Hotărârea Judecătoriei Braşov:

Învestită prin declinare, Judecătoria Braşov a pronunţat sentinţa civilă nr. 633 din 3 februarie 2021 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii pronunţate, instanţa a reţinut că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ. referitoare la necompetenţa de ordine privată.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că, în speţă, Judecătoria Corabia şi Judecătoria Braşov şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de a doua instanţă reţinând că judecătoria iniţial învestită nu putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială întrucât, în cauză, aceasta este una de ordine privată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetenţa este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; 2) în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

Aşadar, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege, normele de competenţă teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părţile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa teritorială a altei instanţe.

Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ. (conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa domiciliului pârâtului), respectiv cele ale art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. (în conformitate cu care, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă).

Întrucât acestea sunt norme de competenţă relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepţiei de necompetenţă în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. - doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. În caz contrar, instanţa sesizată rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepţie relativă, excepţie pe care instanţa nu are dreptul să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului rezultă că pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, însă nu au înţeles să invoce excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Corabia.

Se constată, totodată, că în legătură cu ceilalţi doi pârâţi - C. şi D., instanţa iniţial învestită nu a clarificat aspectele legate de procedura de citare cu aceştia şi, după ce a reţinut că procedura de citare este nelegal îndeplinită, a înţeles să pună în discuţie, din oficiu, excepţia necompetenţei de soluţionare a cauzei, urmare a precizărilor făcute de reclamant în legătură cu sediul, respectiv domiciliile pârâţilor, în sensul că S.C. B. S.R.L. are sediul în Braşov, pârâtul D. are domiciliul în Braşov, iar pârâtul C. are domiciliul în Roşiori de Vede.

Tot cu relevanţă în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, din lecturarea cererii de chemare în judecată, reiese că pretinsul prejudiciu ar fi fost produs ca urmare a faptei ilicite ce a constat în distrugerea iremediabilă a terenului arabil de 3,34 ha situat în Balta Corabiei, teren ce ar fost lucrat nelegal de către persoana juridică.

Având în vedere dispoziţiile de competenţă alternativă prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. ce conferă competenţa de soluţionare a cauzei şi instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, cum terenul asupra căruia s-au exercitat acţiunile pretins ilicite este situat în Corabia, prin alegerea exprimată de reclamant prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Corabia, revine acestei instanţe competenţa de soluţionare a dosarului.

Se reţine, totodată că, faţă de prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Corabia nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială şi să se desesizeze de soluţionarea pricinii.

În consecinţă, faţă de caracterul de ordine privată al normelor de competenţă incidente în cauză, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Corabia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.