Peremption of recourse due to six-month procedural inactivity following suspension for parties' absence
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal dismissed by operation of law, resulting in the automatic lapse of the recourse and leaving the prior appellate decision in force. The dispute arose from a civil case where appellants failed to appear at a scheduled hearing on June 11, 2020, leading to the suspension of proceedings because neither party requested judgment in absentia. Relying on Articles 416 and 411 of the Civil Procedure Code, the court determined that the case had remained in inactivity for more than six months due to the appellants' failure to undertake any procedural steps, thereby triggering the statutory sanction of perimare (lapse of the right to litigate) for lack of diligence.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Peremption of recourse due to six-month procedural inactivity following suspension for parties' absence: Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 aprilie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 199 A din 5 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La termenul de judecată din 11 iunie 2020, stabilit în vederea soluţionării cererii de recurs, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 11 martie 2021 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Asupra excepţiei de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune ce se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 11 iunie 2020 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii.
Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (11 iunie 2020) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea reglementată de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanţii A. şi B. fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1017A din 27 noiembrie 2017 şi a deciziei nr. 199 A din 5 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.