Insufficient legal reasoning in extraordinary appeal: Nullity of appeal for failure to cite specific statutory illegality grounds regarding invalidly issued pension document

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a adeverinţei nr. x/26.04.2007 eliberată de S.C. B. S.A..

În motivare a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. x/02.02.2010, pârâtul a solicitat acordarea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă depunând în acest sens adeverinţa nr. x/26.04.2017 prin care atesta vechimea în muncă şi veniturile obţinute în calitate de ziler în perioada 1992/2004. Cererea a fost soluţionată prin emiterea deciziei nr. 316468/05.01.2012 prin care a fost acordată pensia pentru limită de vârstă, dar adeverinţa mai sus menţionată nu a fost valorificată la determinarea punctajului mediu anual şi al stagiului de cotizare realizat.

Totodată, a mai arătat că prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 27.02.2015 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2015 s-a constatat faptul că unitatea emitentă a adeverinţei, respectiv S.C. B. S.A. a fost radiată la data de 18.03.2010, iar după data radierii arhiva societăţii nu a fost preluată de nimeni aceasta rămânând la dispoziţia numitului C..

Prin expertiza tehnico-ştiinţifică grafică efectuată în cadrul dosarului nr. x/2015 s-a constatat faptul că numitul C. a eliberat în mod ilegal adeverinţa nr. x/26.04.2007 semnând acest înscris atât la rubrica " director executiv " cât şi la rubrica "întocmit" deşi la data emiterii nu mai există unitatea emitentă.

Prin sentinţa civilă nr. 9128 din 9 septembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Craiova a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dolj.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Dolj:

Prin sentinţa civilă nr. 163 din 19 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, în contradictoriu cu pârâtul A..

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova:

Prin decizia nr. 2235 din 18 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei civile nr. 163 din 19 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât A..

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 2235 din 18 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj a formulat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă Casa Judeţeană de Pensii Dolj a arătat că "soluţia nu este temeinică şi legală întrucât instanţa de apel a apreciat eronat starea de fapt şi chiar de drept".

După ce a prezentat situaţia de fapt, a precizat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut că la data emiterii adeverinţei numitul C. avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice şi avea dreptul legal de a semna astfel de documente. În aprecierea recurentei-reclamante adeverinţa trebuia semnată de lichidatorul judiciar desemnat de către judecătorul sindic, persoană care era şi conducătorul legal al unităţii şi nu de către domnul C.. Adeverinţa nr. x/2007 nu poate produce efecte şi trebuie anulată, având în vedere că a fost emisă cu încălcarea tuturor dispoziţiilor legale care reglementează emiterea unor astfel de documente, sub aspectul competenţei şi calităţii de reprezentant al persoanelor semnatare, indicând practica judiciară a Curţii de Apel Craiova în care acţiunile având ca obiect constatarea refuzului de valorificare a adeverinţelor au fost respinse irevocabil.

Pentru aspectele prezentate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului şi schimbarea soluţiei pronunţate, în sensul admiterii acţiunii şi constatării nulităţii adeverinţei nr. x/2007.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 483 C. proc. civ.

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte şi apărările formulate:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 noiembrie 2020, fiind aleatoriu repartizat spre soluţionare completului de judecată nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2019), în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condiţiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 4711 a alin. (5) şi (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 martie 2021, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii, invocată de intimatul-pârât, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat situaţia de fapt, susţinând că "soluţia nu este temeinică şi legală întrucât instanţa de apel a apreciat eronat starea de fapt şi chiar de drept".

În continuare, partea a arătat că instanţa de apel ar fi reţinut în mod eronat că la data emiterii adeverinţei numitul C. avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice şi avea dreptul legal de a semna astfel de documente, iar adeverinţa nr. x/2007 a fost emisă cu încălcarea tuturor dispoziţiilor legale care reglementează emiterea unor astfel de documente, sub aspectul competenţei şi calităţii de reprezentant al persoanelor semnatare.

Înalta Curte constată că aprecierile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Nemulţumirile părţii vizând modul în care instanţa de apel a reţinut unele aspecte de fapt nu suplinesc obligaţia legală de motivare a recursului, iar aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva deciziei civile nr. 2235 din 18 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2021.