Invalid cassation grounds in civil procedure: failure to substantiate legal error regarding inadmissibility of legislative challenge

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 16 august 2017, A. a formulat, în temeiul art. 35 C. proc. civ. şi în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, acţiune în constatarea existenţei dreptului oricărui cetăţean român (inclusiv al său) la alegeri libere, în conformitate cu art. 3 din Protocolul adiţional la CEDO, ceea ce presupune respectarea opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, respectiv alegerea unui Parlament unicameral format din maxim 300 de persoane.

Prin sentinţa civilă nr. 7266 din 4 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 1193 din 14 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 2653 din 19 iunie 2018, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1069 din 9 noiembrie 2018, a respins cererea, ca inadmisibilă.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 621A din 26 iunie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului. S-a respins, ca nefondată, cererea de intervenţie formulată de B..

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul a criticat decizia din apel prin prisma art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru aplicarea greşită a normelor de drept material.

A arătat că ceea ce a susţinut în faţa instanţelor fondului, iar acestea au refuzat să vadă, este încălcarea art. 3 din Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în opinia sa neexistând o altă cale pentru ca aceasta să fie sancţionată de Justiţie.

A precizat că este adevărat că nu a invocat încălcarea vreunei dispoziţii a legii speciale în materie (Legea nr. 35/2008, Constituţia României) tocmai pentru faptul că nu încălcarea legii este criticată ci actul normativ în sine, ale căror prevederi sunt în contradicţie cu rezultatele referendumului din 2009.

Cum nu putea cere realizarea dreptului pe altă cale prevăzută de lege, recurentul a solicitat a se avea în vedere prevederile art. 13 din CEDO şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene conform căreia dreptul la un remediu efectiv presupune ca o instanţă naţională să se pronunţe pe fondul cauzei în ceea ce priveşte o presupusă încălcare a unui articol al Convenţiei.

A solicitat casarea deciziei atacate şi, rejudecând cauza, să se constate încălcarea art. 3 din Protocolul Adiţional la CEDO.

Urmare a comunicării recursului, în cauză nu s-a formulat întâmpinare.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 28 septembrie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilităţii, în principiu, a recursului.

Prin raportul din 24 noiembrie 2020 s-a reţinut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin rezoluţia din 24 noiembrie 2020, a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 18 decembrie 2020, recurentul a depus punct de vedere la raport, considerând că nu se impune constatarea nulităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speţa dedusă judecăţii, se constată că motivele recursului, deşi circumscrise de reclamant celor prevăzute la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi încadrate în respectivul text de lege.

Astfel, se observă că recurentul nu a criticat în vreun fel soluţia instanţei de apel, prin care, respingându-se apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, a fost menţinută soluţia de respingere a acţiunii, ca inadmisibilă, reţinându-se că acesta a prezentat argumente juridice privind caracterul obligatoriu al referendumului national din anul 2009, fără a solicita, în concret, realizarea unui drept.

Ca atare, în acord cu cele statuate prin hotărârea tribunalului, curtea de apel a constatat că modificarea legislaţiei în sensul alegerii unui Parlament unicameral, astfel cum a solicitat reclamantul, nu poate opera printr-o hotărâre judecătorească pronunţată într-o acţiune în constatare privind existenţa dreptului oricărui cetăţean român la alegeri libere şi, ca atare, demersul în instanţă este unul inadmisibil.

Referitor la solicitarea de constatare a dreptului reclamantului şi a oricărui cetăţean român la alegeri libere, instanţa de apel a reţinut că aceste drepturi sunt reglementate prin legislaţia în vigoare, iar reclamantul nu a invocat încălcarea vreuneia dintre dispoziţiile legii speciale în această materie.

Or, prin recursul declarat, reclamantul, fără a se raporta la considerentele instanţei de apel, a susţinut încălcarea art. 3 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, reiterând toate motivele formulate în etapele procesuale anterioare şi a solicitat instanţei să aibă în vedere prevederile art. 13 din Convenţie.

Prin urmare, deşi recurentul a indicat formal ca temei juridic al demersului său prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu a combătut în vreun fel soluţia instanţei de apel.

De altfel, chiar recurentul a precizat că "este adevărat că nu a invocat încălcarea vreunei dispoziţii a legii speciale în materie…tocmai pentru că nu încălcarea legii este criticată, ci legea în sine…".

Se reţine, deci, că recurentul nu a dedus judecăţii critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. şi prin care să arate în ce mod este eronat raţionamentul instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Aceasta întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de nelegalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 621A din 26 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.