Inadmissibility of cassation appeal in property restitution compensation case due to statutory finality of appellate decision

asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată la 1 martie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, A., B. şi C., în calitate de moştenitoare ale numitului D., au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 12645 din 24 noiembrie 2016 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând anularea acesteia.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantele au solicitat introducerea în cauză şi a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, ca emitentă a deciziei de invalidare contestate.

Prin încheierea din 16 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect anulare act administrativ - decizie, în favoarea secţiei civile.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin sentinţa nr. 790 din 3 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins excepţia tardivităţii, invocată de pârâta CNCI, ca neîntemeiată. A respins cererea, formulată în contradictoriu cu pârâta ANRP, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 1406 A din 14 octombrie 2019 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 decembrie 2019), a admis apelul declarat de reclamantele C., A. şi B. împotriva sentinţei pronunţate de tribunal în contradictoriu cu intimata - pârâtă Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a admis, în parte, contestaţia formulată în contradictoriu cu intimata CNCI. A anulat, în parte, decizia de invalidare nr. 12645 din 24 noiembrie 2016 emisă de CNCI pentru cota de 4/6 cuvenită reclamantelor din dreptul de proprietate asupra terenului de 9,58 ha, situat în localitatea Cobadin, înscris la poziţia 170 din anexa 23 a Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare, unde figurează autorul D.. A menţinut decizia de invalidare nr. 12645 din 24 noiembrie 2016 în privinţa cotei de 2/6. A acordat măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, constând în compensarea prin puncte, respectiv 10.643 puncte. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

4. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele A., B. şi C..

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 19 ianuarie 2021, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod şi a acordat termen la 10 martie 2021, în camera de consiliu, fără citare părţi.

La 11 februarie 2021 s-a înregistrat punctul de vedere la raport al recurentelor prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, considerând că instanţa de apel, dintr-o eroare, a înţeles că cota de 2/6 din suprafaţa pentru care urmează să emită o nouă decizie să nu fie trecută în aceasta.

În continuare, recurentele au făcut ample trimitere la dispoziţiile art. 513 C. proc. civ. referitoare la căile de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în revizuire, precum şi la jurisprudenţa în respectiva materie.

Au apreciat, în final, că prin aplicarea respectivelor dispoziţii reiese că se poate ataca cu recurs şi o hotărâre definitivă, pentru egalitate de tratament juridic pentru situaţii similare, pentru a nu exista o discriminare între persoanele care pot accesa calea extraordinară de atac a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, la art. 33 şi 34 reglementează procedura soluţionării cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii.

Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 stipulează în sensul că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei prevăzute la alin. (1), respectiv secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor, iar la alin. (4) al articolului se prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate sunt supuse numai apelului.

Totodată, conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 1406A din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului, iar exercitând calea extraordinară de atac, părţile nu s-au conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.

Ca atare, nu pot fi primite susţinerile recurentelor, exprimate prin punctul de vedere la raport, în sensul că, pentru egalitate de tratament, ar trebui aplicate, prin analogie, dispoziţii procedurale prin care se reglementează alte instituţii juridice, respectiv cele din revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A., B. şi C. împotriva deciziei nr. 1406A din 14 octombrie 2019 (îndreptată prin încheierea din 11 decembrie 2019) a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 martie 2021.