Territorial jurisdiction for parental authority and maintenance claims: application of exclusive domicile rule versus international regulation

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa la data de 22 ianuarie 2020, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ca autoritatea părintească faţă de minorul C. să fie exercitată, în exclusivitate, de reclamantă, precum şi majorarea pensiei de întreţinere, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului, raportat la veniturile pe care pârâtul le obţine.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin sentinţa nr. 953 din 10 iulie 2020, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor.

S-a constatat că reclamanta s-a mutat din anul 2019, împreună cu minorul, în Germania, iar aspectul potrivit căruia aceasta are domiciliul înscris în actul de identitate în România, judeţul Bistriţa Năsăud nu are relevanţă, în raport de faptul că locuinţa efectivă, era la data sesizării instanţei, în afara ţării.

În raport de aceste constatări, judecătoria a reţinut că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008, potrivit cărora în materie de obligaţii de întreţinere în statele membre competenţa aparţine instanţei de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului.

Cum pârâtul locuieşte în comuna Foleşti, judeţul Galaţi, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu Bujor, în favoarea acestei instanţe s-a declinat competenţa soluţionării cauzei.

2.2. Prin sentinţa nr. 890 din 25 noiembrie 2020, Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile, având ca obiect exercitare autoritate părintească şi majorare pensie întreţinere, în favoarea Judecătoriei Bistriţa. A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei. A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

S-a reţinut, în esenţă, în raport de dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi din înscrisurile depuse la dosar, că domiciliul reclamantei şi al minorului este în comuna Budacu de Jos, judeţul Bistriţa, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Bistriţa, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că pentru o perioadă determinată de timp aceştia au locuit în Germania.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti de către reclamant şi majorarea pensiei de întreţinere.

Ca atare, cererea ce face obiectul prezentului dosar intră în sfera acţiunilor privind ocrotirea persoanei fizice date în competenţa instanţei de tutelă şi de familie şi care sunt reglementate, din punct de vedere al competenţei teritoriale, prin dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Se reţine, aşadar, că ceea ce interesează în speţă, în determinarea instanţei competentă teritorial a judeca cererea, este domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite.

Or, în cauză se observă, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta şi-a indicat domiciliul ca fiind în sat Budacu de Jos, comuna Budacu de Jos, nr. 34, judeţul Bistriţa Năsăud, acţiunii fiindu-i ataşată şi o copie a cărţii de identitate a părţii, prin care se confirmă domiciliul menţionat.

De asemenea, potrivit sentinţei civile nr. 2100/2019, Judecătoria Bistriţa a stabilit, printre altele, domiciliul minorului la reclamantă.

Faptul că reclamanta a locuit, împreună cu minorul, în Germania, pe o perioadă limitată de timp, în baza unui contract de muncă pe perioadă determinată (aşa cum rezultă din acordul de prelungire a contractului de muncă pe perioadă determinată, dosar Judecătoria Bistriţa), nu prezintă relevanţă şi nu atrage incidenţa dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008, referitoare de altfel, la stabilirea obligaţiei de întreţinere în situaţiile în care există un element de extraneitate, atâta timp cât ambele părţi au domiciliile pe teritoriul României.

Întrucât ambele părţi au domiciliul în România, iar minorului i-a fost stabilit domiciliul la reclamantă, conform sentinţei civile nr. 2100/2019, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.