Constitutional exception inadmissibility for lack of nexus where original decision resolved procedural nullity

Şedinţa publică din data de 10 martie 2021

asupra recursului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea atacată

Prin decizia nr. 511 din 31 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a respins excepţia nulităţii prin raportare la dispoziţiile art. 471 C. proc. civ.. A respins sesizarea Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă. A respins, ca nefondat, apelul civil promovat de A. împotriva sentinţei civile nr. 662 din 27 octombrie 2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimaţii - pârâţi B. şi C., având ca obiect contestaţie la legea electorală.

S-a constatat, în esenţă, în ceea ce priveşte solicitarea sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, ca nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv legătura respectivelor prevederi cu cauza.

2. Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a declarat recurs A..

A susţinut că recursul este motivat în drept prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 488 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 şi a învederat încălcarea art. 53 din Constituţie.

A precizat că a invocat chestiuni clare, concrete şi punctuale de neconstituţionalitate, cu o "bună intenţie patriotică".

A arătat că nu i-a fost admisă cererea în probaţiune, la dosarul cauzei neataşându-se deciziile de impunere pe anul 2020.

A solicitat a se respinge orice excepţie, ridicată la modul politizat, de nulitate acţiune pentru lipsă semnătură, deoarece aceasta există.

Inţimaţii nu au formulat întâmpinări.

4. Procedura de filtru

Prin rezoluţia din 16 noiembrie 2020, s-a stabilit termen de judecată la 13 ianuarie 2021, preschimbat din oficiu la 10 martie 2021, în şedinţă publică, cu citare părţi.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Cu titlu prealabil, referitor la maniera în care recurentul a înţeles să declare prezenta cale de atac, prin nemotivarea acesteia, deşi a indicat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la examinarea cererii de recurs în raport de decizia Curţii Constituţionale nr. 321/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580/2017, prin care s-a stabilit că "dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la cele ale art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în măsura în care nu exclud posibilitatea formulării recursului împotriva hotărârii judecătoreşti de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pronunţate de ultima instanţă în ierarhia instanţelor judecătoreşti".

Potrivit dezlegărilor acestei decizii "acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul din elementele şi caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ. sau penală"; "obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii".

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

Ca atare, din punct de vedere al contenciosului constituţional, instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are atribuţia, care reprezintă în acelaşi timp şi o obligaţie, de a verifica dacă sunt respectate o serie de reguli procedurale specifice acestei excepţii.

Verificarea condiţiilor formale de admisibilitate de către instanţă nu presupune o analiză a conformităţii cu Constituţia a dispoziţiilor considerate a fi neconstituţionale, ci doar o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia, ca incident procedural, poate fi invocată.

Prin urmare, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanţei de a putea admite sau respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate este limitată de textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condiţiilor de admisibilitate, printre care cea referitoare la existenţa unei legături între textul legal a cărui neconstituţionalitate a fost invocată şi cauza dedusă judecăţii.

În cauză, se constată că soluţia adoptată de Curtea de Apel Bacău, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 pentru motivul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 47/1992, constatând că respectivele dispoziţii legale nu au legătură cu cauza, este corectă.

Se observă astfel că, în speţă, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, în raport de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, în esenţă, susţinându-se că motivele acestei cereri sunt neregulile din declaraţiile de impunere depuse de candidaţi.

Or, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-un dosar având ca obiect apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 662/2020 a Tribunalului Neamţ, prin care s-a admis excepţia nulităţii contestaţiei, invocată din oficiu şi s-a anulat contestaţia formulată de A. pentru lipsa semnăturii.

Prin urmare, în mod corect, curtea de apel a constatat că prima instanţă a soluţionat cauza în baza unei excepţii, fără a disemina fondul, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate priveşte temeiuri de drept care nu au fost avute în vedere, nefiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 care reglementează ca dispoziţiile în raport de care s-a invocat neconstiotuţionalitatea să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Raportând, aşadar, condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. (11) şi art. 53 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 nu o îndeplineşte pe cea privitoare la existenţa legăturii dintre excepţie şi cererea dedusă judecăţii, fiind corectă soluţia adoptată de curtea de apel de respingere a acesteia, ca inadmisibilă.

Prin urmare, cum recursul se vădeşte a fi nefondat, va fi respins ca atare, în considerarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 511 din 31 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, cu privire la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.