Finality of re-examination decisions on public judicial aid under O.U.G. 51/2008 and ECHR fair trial limits

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din 20 august 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenţei juridice gratuite prin avocat, formulată de petentul A..

Prin cererea înregistrată la data de 07 septembrie 2020, sub nr. x/2018/a3, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia 1 civilă, petentul A. a solicitat reexaminarea încheierii din 20 august 2020, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2018.

1. Încheierea Curţii de Apel Timişoara

Prin încheierea nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a respins cererea de reexaminare a încheierii din 20 august 2020 a aceleiaşi instanţe, formulată de petentul A., având ca obiect acordarea ajutorului public judiciar.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva încheierii nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a declarat recurs petentul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 18 noiembrie 2020, sub nr. x/2018/a3, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurentul-petent a arătat că încheierea atacată este nelegală, întrucât nu a beneficiat de un proces echitabil în condiţiile în care este o persoană cu dizabilităţi, împrejurare dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, şi care impunea reprezentarea sa în faţa instanţei de judecată de către un avocat numit din oficiu.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi art. 6 din CEDO, art. 1 din Protocolul adiţional, art. 3 din Protocolul nr. 6, art. 1 din Protocolul nr. 12, art. 21, art. 24, art. 44, art. 46 şi art. 50 din Constituţia României, Legea nr. 448/2006 şi art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008.

2. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reţinut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor pentru a-şi exprima poziţia procesuală prin depunerea unor puncte de vedere la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., prin rezoluţia din 28 ianuarie 2021, completul filtru a fixat termen de judecată la 23 martie 2021, fără citarea părţilor, în vederea analizării admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2018.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a preschimbat, din oficiu, termenul de judecată acordat, de la data de 23 martie 2021 la data de 09 martie 2021, CF x, cameră de consiliu, fără citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reţinând următoarele:

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Ca urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevăd că:

"Sunt hotărâri definitive: (...) hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului."

Dispoziţiile art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/2008 prevăd că:

"Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii", iar alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că "Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă."

Cererea de reexaminare prevăzută de art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă o cale de atac specială prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii instanţei determinarea unor limite şi condiţii în care se va acorda ajutorul public judiciar reglementat ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 şi art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea de reexaminare care vizează "respingerea cererii de acordare a ajutorului public" se soluţionează prin încheiere definitivă.

Astfel, în temeiul art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., raportat la art. 24 din noul C. proc. civ., aplicabil în cauză în raport de data introducerii acţiunii (04.07.2017), referirile din cuprinsul actelor normative la "hotărârea irevocabilă", vor fi citite ca referiri la o "hotărâre definitivă", pentru ipoteza proceselor începute după data intrării în vigoare a C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În acest context, caracterul definitiv al încheierii pronunţate în soluţionarea cererii de reexaminare determină imposibilitatea părţii care a exercitat această cale de atac să promoveze, ulterior, o altă cale de atac împotriva aceleiaşi încheieri.

Împrejurarea că legiuitorul a stabilit o cale de atac internă, în faţa altui complet al aceleiaşi instanţe, nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este înţeleasă în termenii art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Din acest punct de vedere este esenţial ca partea să poată supune contestaţia sa unui tribunal independent şi imparţial, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a adoptat soluţia, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 8 din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2021.