Insurance appeal inadmissible; damages award final under Article 483(2)

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 17 mai 2019, pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsud, secţia I civilă, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. şi pe intervenientul forţat D. solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 euro daune materiale pentru reclamantul A. şi a sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, daune morale pentru reclamantul A. pentru vătămarea suferită de soţia acestuia E., a sumei de 100.000 euro, în echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii, daune morale pentru reclamantul B. pentru vătămarea suferită de pierderea de mama acestuia E.; au mai solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile din Legea nr. 136/1995 şi Norma ASF nr. 23/2014.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 432 F din 21 noiembrie 2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâta S.C. C. S.A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. şi intervenientul forţat D., pentru că a intervenit prescripţia dreptului material la acţiune în ce priveşte pretenţiile formulate de reclamanţi.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 154 A din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis în parte apelul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 432/F din 21.11.2019 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2019, pe care a anulat-o şi, evocând fondul, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a înlăturat dispoziţia din sentinţa apelată referitoare la respingerea acţiunii ca prescrisă extinctive; admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanţii A. şi B., în limita pretenţiilor constând în daunele morale solicitate pentru 21 vătămarea suferită de defuncta E., cu consecinţa respingerii ca inadmisibile a acestor petite din acţiune; a obligat pârâta S.C. C. S.A. să-i plătească reclamantului A. suma de 3.360 RON cu titlu de daune materiale, pentru cheltuielile efectuate de defuncta E., cu dobânda legală aferentă, calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata integral; a obligat intimata S.C. C. S.A. să plătească apelanţilor suma de 50 RON, cheltuieli de judecată în apel.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 154 A din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 26 octombrie 2020, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, completului filtru nr. 6.

Recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

Au criticat decizia recurată din perspectiva faptului că instanţa de apel a interpretat eronat dispoziţiile art. 256, art. 1391 alin. (4) teza a II-a şi art. 1103 din C. civ., art. 24 alin. (1), art. 25 alin. (6) şi art. 27 alin. (1) din C. proc. pen., art. 50 pct. 1 lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014.

Astfel, au arătat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1391 alin. (1) teza I din C. civ. în sensul în care a apreciat că recurenţii-reclamanţi nu pot exercita o acţiune în despăgubiri sub aspectul daunelor morale în numele defunctei E. atâta timp cât aceasta din urmă nu a promovat-o. Or, prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, defuncta E. şi-a manifestat intenţia de a atrage răspunderea civilă a părţii responsabile civilmente, acţiunea civilă fiind continuată de reclamanţi, în calitate de succesori în drepturi ai acesteia, şi respinsă ca tardivă prin sentinţa penală nr. 412/2019 a Judecătoriei Bistriţa, secţia penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 816/2019 a Curţii de Apel Cluj.

Cu referire la dispoziţiile art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014 şi art. 1385 din C. civ., recurenţii-reclamanţi au apreciat că în mod eronat instanţa de apel a obligat intimata-pârâtă S.C. C. S.A. la plata sumei de 3.360 RON pentru cheltuielile efectuate de defuncta E. faţă de suma de 5.000 euro solicitată cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile de spitalizare, medicamente, alimente, deplasări, recuperări, etc, raportându-se doar la înscrisurile de la dosarul de fond fără a avea în vedere depoziţia martorului audiat în faţa instanţei de fond şi care a confirmat existenţa şi întinderea cheltuielilor.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

5. Apărările formulate în cauză

La data de 17 decembrie 2020 şi, respectiv, la data de 21 decembrie 2020, intimatele au depus întâmpinări.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.A. a invocat în principal, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea recursului, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (2) din C. proc. civ., precum şi nulitatea recursului, în raport de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 04 februarie 2021, recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă S.C. C. S.A.

6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cu care:

"Dispoziţiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17 decembrie 2019, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 11 ianuarie 2021, s-a stabilit termen de judecată la data de 09 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea soluţionării recursului declarant de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 154 A din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea cererii de chemare în judecată prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A., în calitate de asigurator RCA, la plata unor despăgubiri reprezentând daune materiale şi morale generate de producerea unui accident rutier, temeiul juridic al cererii fiind reprezentat de dispoziţiile din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România şi Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În atare situaţie, prin raportare la obiectul şi cauza pretenţiilor reclamanţilor, acţiunea acestora este subsumată cererilor în materia asigurărilor, fiind vorba de un litigiu izvorât dintr-un raport de asigurare născut ca urmare a încherii unui contract de asigurare de răspundere civilă şi a producerii riscului asigurat.

Art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar alin. (2) din acelaşi text normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, stipulează că:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative a intrat în vigoare în data de 21 decembrie 2018, iar conform art. 27 din Codul de de procedură civilă, "Legea aplicabilă hotărârilor - Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457 alin. (1), potrivit cu care:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: (…) hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs."

Dat fiind faptul că prezentul proces a început la data de 17 mai 2019, sub imperiul C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, potrivit art. 483 alin. (2) din acest cod, decizia civilă nr. 154 A din 16 septembrie 2020 a Curţii de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, fiind pronunţată într-o cerere în materia asigurărilor, nu este supusă recursului, întrucât este o hotărâre definitivă în condiţiile prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

Menţiunea inexactă din cuprinsul deciziei cu privire la posibilitatea atacării hotărârii cu recurs nu poate conferi părţii dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege, astfel cum reiese din art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În contextul expus, analiza criticilor invocate în cererea de recurs nu se mai impune, faţă de dispoziţiile art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., potrivit cu care:

"În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare."

Pentru aceste considerente, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 154 A din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi vor fi obligaţi să plătească intimatei-pârâte S.C. C. S.A. suma de 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform facturii nr. x din 20 decembrie 2020 .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 154 A din 16 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 2.975 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei-pârâte.

Definitivă, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2021.