State liability for detention conditions and torture: cassation appeal perempted due to procedural inactivity

Şedinţa publică din data de 09 martie 2021

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2018, la data de 30 iulie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin nerespectarea dreptului reglementat de art. 3 CEDO, fapt care a condus la condiţii necorespunzătoare de detenţie, tortură psihică şi degradare, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 din C. civ.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 2244 din 07 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Prin decizia civilă nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis excepţia tardivităţii; a respins ca tardiv apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 2244/07.12.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

4. Recursul declarat în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs reclamantul A..

Recurentul-reclamant a solicitat anularea hotărârii atacate şi repunerea pe rol a apelului, considerând prezenta cerere ca o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, conform art. 186 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs formulate la data de 03 octombrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal) şi înregistrată la data de 04 octombrie 2019, recurentul-reclamant şi-a exprimat nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, arătând că în perioada ianuarie- februarie 2019 a fost transferat la alt penitenciar, astfel încât a luat cunoştinţă cu întârziere de hotărârea atacată cu apel.

La data de 25 octombrie 2019 (data depunerii la oficiul poştal), invocând dispoziţiile art. 149-151 din C. proc. civ., prin cererea formulată, recurentul-reclamant a arătat că nu a avut dreptul la un proces echitabil.

La data de 28 ianuarie 2020 (data depunerii la oficiul poştal), recurentul-reclamant a depus concluzii scrise.

5. Procedura de filtrare a recursului

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din data de 17 octombrie 2019, a dispus comunicarea cererii de recurs intimatului-pârât, cu menţiunea de a depune întâmpinare, precum şi efectuarea celorlalte formalităţi de comunicare, menţionate de dispoziţiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. a fost analizat în complet filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din camera de consiliu din data de 05 martie 2020, completul filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. şi că s-a încheiat etapa comunicărilor prealabile, în conformitate cu prevederile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică la data de 18 iunie 2020, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 18 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1072 A din 3 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că părţile, deşi legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluţia din 30 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 09 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în vederea repunerii pe rol a cauzei şi verificării incidenţei perimării, în raport de dispoziţiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate perimarea recursului, invocată din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 din C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, dispoziţiile art. 411 din C. proc. civ. stipulează că:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: (...) 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 18 iunie 2020 s-a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1072 A din 3 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi faptul că nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Încheierea din 18 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18 decembrie 2020.

Înalta Curte reţine şi faptul că în cauză nu a fost formulată de către recurent, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului în condiţiile art. 415 pct. 2 din C. proc. civ. şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de întrerupere a cursului perimării, conform art. 417 din C. proc. civ., şi nici de suspendare a cursului perimării, conform celor prevăzute de art. 418 din C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţii, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, potrivit dispoziţiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1072 A din 03 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 martie 2021.