Negative conflict of jurisdiction over minor children's residence: application of exclusive territorial competence tied to the protected person's domicile under Civil Procedure Code

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la data de 24 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B., să se dispună stabilirea domiciliului minorilor C. şi D., la domiciliul reclamantului, iar în subsidiar, stabilirea domiciliului unui minor la mamă şi a celuilalt copil la tată, cu stabilirea unui program de vizitare, respectiv, revenirea pârâtei la numele avut anterior căsătoriei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2971 din data de 16 octombrie 2020 Judecătoria Botoşani a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Botoşani, în esenţă, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că, începând cu data de 4 iunie 2020, pârâta şi cei doi copii minori rezultaţi din căsătoria părţilor au domiciliul în municipiul Iaşi, aspect confirmat de ambele părţi, localitate în care copiii sunt înscrişi la şcoală şi locuiesc în mod statornic.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 483 din data de 22 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Astfel, Judecătoria Iaşi a dat eficienţă prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi a constatat că, din înscrisurile depuse, coroborate chiar cu susţinerile pârâtei de la termenul din data de 6 ianuarie 2021, rezultă faptul că, la data promovării cererii de chemare în judecată, copiii aveau reşedinţa obişnuită în municipiul Botoşani.

A reţinut că pârâta a arătat că minorii erau înscrişi la şcoală în municipiul Botoşani, chiar dacă aceasta s-a deplasat cu copii la bunicii materni din judeţul Iaşi.

Totodată, a avut în vedere şi că, prin sentinţa civilă nr. 264 din data de 29 ianuarie 2020 a Judecătoriei Botoşani, pronunţată în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor prin acord, s-a stabilit domiciliul minorilor la locuinţa mamei, care, la acel moment, se afla în municipiul Botoşani.

Instanţa a mai constat şi că, pârâta a luat copiii de la domiciliul mai sus menţionat fără consimţământul reclamantului şi s-a deplasat cu aceştia în judeţul Iaşi, chiar dacă reşedinţa minorilor era în Botoşani, unde se aflau şi unităţile de învăţământ la care aceştia erau înscrişi; potrivit pârâtei, abia în septembrie 2020, minorii au fost înscrişi la alte unităţi de învăţământ din judeţul Iaşi.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Botoşani şi Judecătoria Iaşi şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, ambele instanţe făcând aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de constatările diferite a celor două instanţe cu privire la domiciliul minorilor, la data formulării cererii de chemare în judecată, reperul temporal esenţial pentru stabilirea instanţei competente.

În speţă, prin demersul judiciar cu care a învestit instanţa de judecată, reclamantul a solicitat stabilirea domiciliului minorilor C. şi D. la domiciliul său, iar, în subsidiar, stabilirea domiciliului unui minor la mamă şi a celuilalt copil la tată, astfel că, în raport de obiectul cererii, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă care, de altfel, a şi fost aplicată şi de cele două judecătorii aflate în conflict.

Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Conform prevederilor art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie.

Ca atare, din perspectiva locuinţei copilului minor relevanţă are, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie ale amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii părinţi [art. 496 alin. (1) C. civ..], fie ale celui la care i s-a stabilit locuinţa, prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, prin sentinţa civilă nr. 264 din data de 29 ianuarie 2020, pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. x/2019 (aflată în copie la dosarul Judecătoriei Botoşani), locuinţa minorilor C. şi D. a fost stabilită la mamă - pârâta din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte domiciliul pârâtei B., Înalta Curte constată că, începând cu data de 19 iunie 2020 acesta este în judeţul Iaşi, iar, la data de 30 iunie 2020, pârâta şi-a stabilit reşedinţa în municipiul Iaşi.

Astfel, chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că pârâta domiciliază în judeţul Iaşi, adresă la care a arătat că aceasta s-a mutat împreună cu cei doi copii minori, astfel cum a constatat la data de 4 iunie 2020.

Totodată, această adresă este menţionată ca fiind cea la care se află domiciliul pârâtei şi în cartea de identitate a acesteia (valabilă începând cu data de 19 iunie 2020 şi până în 5 noiembrie 2030), cu menţiunea stabilirii la data de 30 iunie 2020 a reşedinţei în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi .

Prin urmare, la data formulării prezentei acţiuni, 24 iunie 2020, locuinţa minorilor, care a fost stabilită la mamă prin hotărâre judecătorească, era în judeţul Iaşi.

Faţă de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, în circumscripţia căreia, la data formulării prezentei acţiuni, se afla locuinţa persoanelor ocrotite.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 martie 2021.